Undeva, candva, parca intr-o alta viata, in care chipul meu stia sa zambeasca fara de riduri, am tanjit nebuneste dupa sansa de-a munci mai mult. Ma simteam strivita, incorsetata intr-un program nepermis de ingust. In stramtoarea orelor de munca, onesta si nepalpitanta, dintre opt si patru, nu reuseam, cu nici un chip, sa-mi inghesui visele de marire. Nu izbuteam sa-mi indes planurile de imbogatire. Nu stiam sa-mi tin in frau gargaunii hamesiti dupa glorie.
Si-atunci, am dat de pamant cu amiezele pufoase. Am facut tandari planurile de vacanta lunga, incropita din saracia portofelului de vinilin.
Am mototolit matasea noptilor cu vise line. Am ucis freamatul gandului ca o iubire are nevoie de imbratisari fara graba, am azvarlit la cosul cu intamplari netraite nalucirea ca as putea sa-mi tin la san, mai mult de cateva zile, copiii abia nascuti. Si, fara ezitari, m-am avantat pe drumul izbanzilor fara odihna si al carierei fara nesat.
In ani lungi de truda si neastampar, mi-am stivuit in viata ambitii, cearcane, mobila noua, sedinte de psihoterapie, haine scumpe, insomnii, bijuterii, divorturi, case, hohote de plans, premii, scandaluri, aplauze, prabusiri, firme, carti, trufii, iubiri disperate, tradari, intrigi, iertari, instrainari. Le asez unele sub altele. Sute sub sute. De euro. Zeci sub zeci de renuntari. Unitati sub unitati, care mai de care mai insingurate.
Adunarile se-ncurca, rezultatele zvacnesc a paguba. Viata-mi iese cu minus, dragostea – din doi in doi, fericirea – cu zecimale.
Ce schema de calcul sa caut, ce logica nebuna sa revendic, ce matematici stranii sa implor sa-mi dea inapoi anii risipiti in fuioare?
Undeva, candva, parca intr-o alta viata, in care chipul meu stia sa zambeasca fara riduri, am tanjit prosteste dupa sansa de-a munci cat mai mult. Si-abia cand s-a facut prea tarziu, am priceput ca un singur suspin de iubire-mplinita valoreaza mai mult decat nesfarsirile de cuvinte pe care le-am scris cu mandrie. Ca o singura clipa in care mi-am imbratisat pruncul cantareste mai mult decat o mie de zile in care-a adormit singur, in odaia intesata de jucarii scumpe.
Ce mult as vrea sa pot sa schimb un trecut obosit de izbanzi, pe clipa aceea splendida, ravasitoare, in care-am crezut ca dragostea noastra n-o sa moara nicicand! Dar nu exista case de schimb pentru munca si nici pentru viata. Anii pierduti pentru suflet ratacesc, nemilos, prin istorii abstracte.
Pactul diabolic cu munca, o data facut, devasteaza destine, si vieti, si iubiri.
ma regasesc in ceea ce ai stris, rad si mai ales plang cu tine….respir cu fiecare cuvant al tau, il simt si parca-l stiu deja de mult….pentru ca tu soui ceea ce as vrea eu sa spun, sa exprim….de multe ori recitesc….si iar ma regasesc, ;i iar plang….doamne, nu te cunosc….dar cum poti scrie tu si exprima identic ceea ce simt eu si-as vrea sa spun?….incredibil…esti minunata…
Ronny Popescu, esti prea buna cu mine! Eu insami bajbai prin viata in cautarea adevaratelor valori. Iti multumesc.
Je, dintotdeauna mi-am dorit sa fiu frumoasa, nu desteapta – ceea ce insemna ca, in ciuda incercarilor prin care am trecut, am ramas femeie:) Te imbratisez, cu drag.
Alice, fotografia este superba, tu esti superba!
Alice esti geniala … scrii/traiesti atat de frumos incat cred ca ai scris cu sufeltul nu cu mana, de fapt asta ai si facut …
Iata ca in felul acesta reusesti sa schitezi un zambet pe chipurile noastre si ne faci sa realizam care sunt adevaratele valori .
Multumesc Alice !
Da, asa e, e o fotografie din Rhodos, de vara asta. A fost atat de frumos acolo, mi-a ramas o bucata de inima pe insula aceea! Acolo mi-am reamintit cat de important e sa fii alaturi de ai tai pe indelete, sa visezi, sa lenevesti, sa ai rabdare… Va multumesc, Ioana si Maria T.!
Ai scris splendid, ca de fiecare data. Imi place fotografia. E din Rhodos, din cate recunosc eu peisajul :). Felicitari, Alice, pentru felul minunat in care scrii!
Superb scris! Cum de unii nu inteleg asta?! Cand acest mesaj apare spus clar, in atatea si atatea feluri: in carti, reviste, istorii, filme, realitatea din jur?! Pacat…
Alice, fotografia este in Rhodos, in cetate, pe strada cavalerilor. Recunosc strada care ne-a purtat pasii in zilele de miere petrecute acolo. 🙂 Un loc minunat!