Andra este exemplul ca viata poate fi traita intens si frumos de la bun inceput, fara sa astepti sa pogoare peste tine intelepciunea varstelor. La doar douazeci si ceva de ani este mama a doi copii si mana de fier – in manusa de catifea – care tine rosturile unei familii superbe si ale unei cariere muzicale exceptionale, care i-a adus deja milioane de fani si zeci de hituri. Si lucrurile vor merge mai departe, la fel de frumos, pentru ca Andra si Catalin Maruta sunt un cuplu de invingatori.
Foto credit: Anca & Victor / Wise Events Foto
Alice Năstase Buciuta: Ai simţit că se repetă experienţa maternităţii sau a fost totul nou pentru tine acum, în a doua sarcină şi la naşterea Evei?
Andra Măruţă: N-a fost sută la sută nou, dar nici n-a fost sută la sută ceva ştiut… Am crezut, după prima sarcină, că le ştiu pe toate, că nu voi avea surprize. Şi totuşi, am ajuns să-i cred pe cei care spun că, dacă ai douăzeci de copii, ei vor reacţiona în douăzeci de feluri. Am avut norocul unor sarcini usoare. Mai ales Eva a fost foarte cuminte, poate un pic mai agitată mai către final, dar în general m-a lăsat să dorm.
Marea Dragoste-Revista Tango: Îţi aminteşti cum l-ai anunţat prima oară pe Cătălin că eşti însărcinată? Acum, a doua oară, cum a fost?
Andra Măruţă: Da, îmi amintesc, nici n-aş avea cum să uit vreodată aşa ceva. Prima oară, eram acasă, iar după câteva teste de sarcină care mi-au confirmat bănuielile, m-am uitat la Cătălin şi am început să plâng. Imediat si-a dat seama despre ce este vorba. Am plâns amândoi! Apoi, la a doua sarcină, am urmat aproximativ acelaşi scenariu, iar această fericire s-a multiplicat câteva luni mai târziu, când i-am spus că e fetiţă. Am cam înnebunit de bucurie, fiindcă amândoi ne doream o surioară pentru David.
Marea Dragoste-Revista Tango: S-a schimbat, în timp, felul în care îl iubeşti pe Cătălin? Cum evoluează dragostea, cum se păstrează?
Andra Măruţă: Iubirea s-a preschimbat într- o altă formă de iubire. Nu-l iubesc mai mult sau mai puţin, dar îl iubesc mai frumos, asta o ştiu eu şi o simte şi el. Copiii ne-au învăţat să iubim. Da, vorbesc serios, se pare că nu doar noi îi învăţăm pe ei tot felul de lucruri esenţiale.
Marea Dragoste-Revista Tango: Femeile însărcinate sunt sensibile, plâng uşor, obosesc uşor, cum ai rezistat pe durata emisiunii Românii au talent?
Andra Măruţă: Aş vrea să pot spune că am fost o excepţie, dar nu am fost. Am trecut şi eu prin stări destul de dificile. Oboseala a fost inamicul numărul unu. Deşi în general sunt rezistentă şi am multă energie, când am ajuns în ultimele luni de sarcină, totul ajunsese o provocare uriaşă, totul era un efort imens. Faptul că totuşi eram întro emisiune care îmi plăcea enorm m-a ajutat. De unde înţeleg, a mia oară, că dacă faci cu plăcere un lucru, e cel mai important. Am rezistat de dragul celor care au venit pe scenă, în faţa noastră. Am rezistat imaginându- mi cum e să vii dintr- un colţ îndepărtat al ţării, cu inima plină de emoţii, în speranţa că vei convinge juriul şi telespectatorii că ai ceva de spus, de arătat lumii.
Marea Dragoste-Revista Tango: Imediat după ce ai născut ai şi lansat un hit, ai filmat un videoclip… De ce nu ai aşteptat mai mult? – aşa a trebuit sau aşa ţi-ai dorit tu, să reintri în activitate imediat?
Andra Măruţă: Aşa mi-am dorit. Asta îmi făcea extrem de bine sufleteşte. Asta e meseria mea, eu întotdeauna am fost foarte activă. Mi se părea firesc să revin la muzică imediat ce ies din maternitate. Am prietene care îmi spuneau că sunt nebună, dar am căutat să le fac să înţeleagă că asta era ceea ce aşteptam eu atunci de la viaţa mea. Dragostea pentru copii mi-a oferit cea mai frumoasă motivaţie. Nu am cum să mă opun felului meu de a fi!
Marea Dragoste-Revista Tango: Cum te-ai descurcat şi cu alăptatul şi cu muzica şi cu grija faţă de David?
Andra Măruţă: Cătălin e genul de bărbat care se implică la modul cât se poate de serios în creşterea unui copil. Faptul că e ocupat nu l-a determinat să vadă lucrurile altfel şi să lase totul în grija bonei. E mai răbdător decât pare şi, mai ales, are chef să se joace cu cei mici. Le înţelege sufletul, îi face să râdă, toţi copiii prietenilor noştri l-au iubit dintotdeauna, cu mult înainte de a avea noi copii. Am ştiut că va fi un tată bun şi intuiţia nu m-a înşelat.
Marea Dragoste-Revista Tango: Cum ai gestionat geloziile băieţelului, cum aţi trecut peste reaşezarea relaţiilor din familie?
Andra Măruţă: Ne-am temut că va fi gelos, dar se pare că ne-am înşelat. O adoră pe Eva, o pupă toată ziua şi o apără. De câte ori o aude plângând, i se rupe inima. Mă întreabă dacă n-ar fi bine să-i mai dăm ceva de mâncare. Îi explic mereu că e sătulă, dar nu se lasă, caută soluţii s-o împace, aşa cum se pricepe el. Culmea e că şi ea reacţionează bine la vocea lui. Noi am avut multă răbdare cu David şi i-am explicat tot felul de lucruri, încă de când eram însărcinată. Deşi e mic, a priceput totul. Era pregătit pentru aşa ceva.
Marea Dragoste-Revista Tango: Ai avut şi tu, ca mai toate femeile după naştere, griji legate de siluetă, de slăbit, de revenirea în vechile haine?
Andra Măruţă: Am fost norocoasă. Deşi m-am îngrăşat la ambele sarcini, am pierdut repede surplusul de kilograme, slavă Domnului! N-am ţinut niciodată un regim drastic. Am pierdut multe kilograme făcând mişcare, mai ales dansând. Regimul a fost doar o chestiune de bun simţ, dar foarte lejer. Am evitat o vreme dulciurile, deşi îmi plac foarte mult. Am preferat să mănânc mai puţin la o masă. Dacă mi-a fost poftă de ceva, nu mi-am refuzat, doar că am fost atentă în zilele următoare la ce mănânc, în aşa fel, încât să nu se adune caloriile. Dar, ca o concluzie sincera, aş zice că în primul rând mişcarea mă menţine în formă. De la mâncare mă abţin mai greu, sunt pofticioasă.
Marea Dragoste-Revista Tango: Care e cel mai grozav lucru pe care l-ai descoperit de când eşti mamă şi de băiat, şi de fetiţă?
Andra Măruţă: Am descoperit, de când o am pe Eva, că aproape nimic din ceea ce ştiam de pe vremea când David era bebeluş nu mai e valabil acum. Nu prea există reguli generale. Un părinte bun se adaptează la structura fiecărui copil, nu generalizează, nu se grăbeşte, nu acţionează impulsiv. Eva are multă personalitate, simt asta, deşi e încă foarte mică. Îi observ mimica şi reacţiile şi de multe ori mă amuză, mă încântă, mă face mândră. E puternică, realizez asta de pe acum. Şi David e la fel, el are însă şi o latură sensibilă, pe care i-am descoperit-o mai târziu. Uneori e timid, deşi a fost şi în emisiunile lui Cătălin şi s-a descurcat excelent.
Marea Dragoste-Revista Tango: Ce anume din tine se oglindeşte în copiii tăi? Ce recunoşti din eternitatea ta atunci când te uiţi la ei?
Andra Măruţă: Le-am transmis multe elemente din viaţa mea. Şi la propriu, genetic, dar şi prin educaţie. Cert este că amândoi sunt înnebuniţi după muzică, David cântă şi visează să ajungă departe în acest domeniu, iar Eva ascultă fascinată muzica. Şi îmi recunoaşte deja vocea, cântecele, tresare când mă aude. Dar, cum frumos spui, ei sunt eternitatea mea. Ei mă învaţă să fiu nemuritoare. Şi mă rog în fiecare zi pentru ei, să nu-şi piardă niciodată capacitatea asta fabuloasă de a spera, de a vedea doar binele din oameni şi din lumea în care trăim. N-aş vrea să-i ştiu vreodată dezamăgiţi de ceva, de cineva. Stiu că e imposibil să nu te loveşti de nimic într-o viaţă de om, dar îmi place să sper că vom fi o excepţie.
Marea Dragoste-Revista Tango: Cât de mult poţi să lucrezi acum şi cât te dedici 100% copiilor şi familiei?
Andra Măruţă: Lucrez destul, de fapt cam acesta ar fi singurul motiv pentru care am apelat la ajutorul unei bone. Muncesc mult, dar zilnic păstrez cât de mult pot pentru copii. Merg cu ei la plimbare, ne jucăm, îl duc pe David la înot, pe Eva în parc, mergem toţi patru la câte un restaurant unde copiii sunt bineveniţi, găsim mereu o modalitate de a fi cât mai mult timp împreună. Mi se pare foarte important. Mă întristează să ştiu că lor le e dor de mine, iar eu merg prin toate colţurile ţării. Dar asta e. De aceea, mă revanşez cum pot.
Marea Dragoste-Revista Tango: Cum vor fi sărbătorile pentru voi? Unde faceţi Crăciunul şi Revelionul?
Andra Măruţă: De Revelion voi fi în primul rând implicată în nişte concerte, pentru care am semnat deja contracte – voi cânta şi în Bucureşti, şi în ţară. Dar, cu siguranţă, Crăciunul îl petrecem în familie, ca în fiecare an. E tradiţia la care ţinem cel mai mult. Vin şi părinţii noştri, şi fraţii mei, nepoţii, alte rude… În jurul bradului nostru, aş îndrăzni să spun că e ca în cele mai frumoase filme. Când eram copil, visam cu ochii deschişi că într-o zi voi avea la rândul meu copii şi le voi aduce jucării multe de Crăciun şi va veni şi Moşul, şi le voi da bunătăţi şi totul va fi aşa cum merităm să fie. Anii au trecut, iar bunul Dumnezeu a considerat că merit ca visul să mi se împlinească.
Marea Dragoste-Revista Tango: Care sunt, pentru tine, ingredientele unor sărbători fericite? Ce e important să pui pe masă, sub brad, şi în suflet?
Andra Măruţă: Dacă îi am alături pe cei iubiţi, nimic altceva nu mai contează. Şi, până acum, visul mi s-a tot împlinit, an de an. Am fost întotdeauna fericită de sărbători, încă de când eram un copil. Nu există reţetă universală pentru sărbători fericite. Aici, fiecare are reteta lui. De sărbători, vreau ca în jurul meu şi al familiei mele, toată lumea să se simtă fericită. Avem nevoie să scăpăm de griji, de supărări.
Marea Dragoste-Revista Tango: Cât de tare te-a afectat, nu doar ca om, ci şi, strict, ca muziciană, ca artistă care cântă mereu în aglomeraţii şi spaţii închise, tragedia de la Colectiv?
Andra Măruţă: Sunt un om foarte sensibil, mai ales de când sunt mamă. Şi, chiar dacă n-aş fi fost, o tragedie de asemenea proporţii m-ar fi bulversat oricum. Nu vreau să mă gândesc ce este în sufletul celor care şi-au pierdut oameni dragi la Colectiv.
Marea Dragoste-Revista Tango: L-am întrebat şi pe Cătălin, dar te întreb şi pe tine, cumva altfel… A fost vreodată şi pentru tine, chiar dacă eşti atât de iubită în ţara asta, atât de greu sau de nedrept, încât să te gândeşti că poate ar fi fost mai bine să trăiţi în altă ţară?
Andra Măruţă: Aş minţi să spun că nu m-am gândit niciodată la asta. Dacă aş fi plecat, m-aş fi gândit în primul rând la vitorul copiilor mei. Sunt sigură că acesta este principalul motiv pentru care pleacă din ţară cei care au copii. De multe ori, noi ne adaptăm la condiţiile ţării noastre, dar copiii noştri merită o şansă în plus. Însă asta depinde de foarte multe lucruri, iar acum încă mă simt bine în România, nu avem de gând să plecăm. Şi eu, şi Cătălin, avem meserii legate puternic de acestă ţară. Aici ne simţim acasă. Cel puţin aşa gândesc acum. E posibil ca anii viitori să aducă elemente noi, gânduri noi, decizii neaşteptate. Cine poate şti? Am învăţat de mult, mult timp că orice e posibil. Este şi motivul pentru care m-am ataşat instantaneu de mesajul piesei mele, “Niciodată să nu spui niciodată”…
