Aurora Liiceanu: Libertatea sexuala in expansiune

Initiativa sexuala revine exclusiv barbatului?

Alte femei sint discrete, rezervate, neconcepind sa-si etaleze intimitatile. O atare confesiune mi-a ajuns la urechi la mina a doua. Cea care relata, inclinind intre haz si satisfactie malitioasa, stia ca o cunosc pe cea a carei intimplare mi se povestea. Se facea ca o colega, cunoscuta deci si mie, a venit odata la slujba suparata pe sotul ei si presata sa-si verse amarul intimitatii cu orice pret. Ea isi marturisea starea de ciuda, revolta, dispret si chiar ura fata de sotul ei, descriind, in fapt, o scena conjugala care, repetindu-se frecvent, o adusese la disperare. Sotul ei era cam navetist. Facea deplasari, intr-un fel cam nenecesare, dorite insa, si adesea cam lungi. Ea il astepta, asa cum facuse in seara precedenta, ingaduitoare si casnic grijulie. Ajungind acasa, ea il ospata, apoi facea o baie prelungita si se baga in pat. Asteptinda. El o anunta cu vorbe cu subinteles ca va face baie dupa ea. Si se imbaia si se imbaia si se tot imbaia, pina ce ea adormea. Dimineata ea se scula cu priviri otravite, pline de repros… Dupa o asemenea intimplare venise la slujba, toata foc si para. Plingerea ei, mi s-a spus, a fost inteleasa de colege, ascultata cu compatimire si empatie, producind un adevarat simpozion privind sexualitatea in cuplu. Se faceau alte marturisiri, se cautau explicatii si, bineinteles, solutii. Tot felul de date de folclor feminin erau aduse in discutie. Poate era obosit? Poate avea probleme la slujba? Poate se simtea prost? Mai firav se amintea si posibilitatea unei intruse. Dar, parea ca aceasta explicatie nu rezista. Ce sa faca? Sa-i spuna ceva? Sa-l intrebe de ce o evita? Sau poate doar i se pare ca o evita? Totusi, nu era prima data!
In sfirsit, concluzia era ca nu se pot da solutii, dar toate cadeau de acord ca abordarea directa a acestei probleme cu cel in cauza ar putea contura si defini o problema de cuplu, care poate ca era mai bine sa nu fie pusa pe tapet.
Sa fie oare aceasta o realitate a majoritatii cuplurilor? Sa fie discretia si nevorbitul, neabordarea transanta a problemelor legate de cuplu o regula? Sa fie inca valabila norma potrivit careia initiativa sexuala revine exclusiv barbatului, conform modelului traditional?

Expresivitatea sexuala a femeii neprostituate a fost reprimata

Daca am numi expresivitate sexuala acea manifestare, prin gesturi si vorbe, a unui barbat fata de sexul opus – sau invers, sau de acelasi sex -, dintr-o perspectiva cultural-istorica, vom admite ca maxima expresivitate sexuala o au prostituatele. Ele spun si fac direct, fara ascunzisuri. Pe fata. Poate de aceea, femeile si-au ascuns intentiile, dorintele, interesul fata de barbati, avind reticente asumate. Pur si simplu pentru a nu fi considerate prostituate. Pentru a-si pastra reputatia si pentru a nu fi respinse de catre barbati. Lor le plac prostituatele, dar doar ca prostituate. Orice expresivitate sexuala a femeii neprostituate a fost reprimata. Feministele sustin ca inhibitia sexuala a femeii este invatata si batatorita in timp.
Si, totusi, lumea se schimba. Initiativa sexuala a femeii-neprostituate este incurajata astazi chiar de catre barbati. Ei nu mai privesc cu ochi rai femeile care-si manifesta explicit, prin vorbe, dar mai ales prin „nevorbe“, interesul sexual. Au aparut ceea ce sociologii numesc „macho girls“, fete care preiau modelul masculin. Ele fac primul pas, ele telefoneaza, ele dau a intelege clar ca barbatul este dorit. Nu numai ca participa expresiv, dar chiar initiaza, invita barbatul. Nu mai stau „ca lemnul“. Nu mai asteapta.
Totusi, au existat si in vremurile de mare pudoare femei indraznete, sincere cu ele si cu celalalt, care faceau exact ceea ce doreau. Desigur ca socau, dar nu pe toti. Despre Nora, sotia lui, Joyce scrie fara ocolisuri si plin de admiratie, chiar fascinat: „Prima data cind ne-am cunoscut, a fost ea cea care si-a bagat mina in pantalonii mei, mi-a atins sexul cu degete lungi, mingiietoare si l-a luat, gros si rigid, frecindu-l lent pina am ejaculat in mina ei. Asezindu-se deasupra mea, ea m-a fixat cu ochii inocenti si linistiti ai unei sfinte“.
Bine, veti spune, nu e de mirare de ce a scris astfel Joyce si cum a luat aceasta intilnire. Pentru ca era Joyce. Si, daca cunosti biografia lui si ceea ce a scris, nu te mai miri. Dar oamenii obisnuiti, femeile si barbatii, reactionau diferit. Pudoarea lucra in avantajul inhibitiei feminine. Atunci erau alte vremuri, alte maniere de a trai sexualitatea. Nu exista mesajul sexual explicit de astazi.
Tabu-urile, insa, se erodeaza sub ochii nostri. Presiunea catre glorificarea sexului ca dimensiune importanta a vietii, hedonismul, se vede cu ochiul liber. Ceea ce se permite, fara sanctiuni morale si fara stereotipii indoielnice, se extinde. Libertatea sexuala este in expansiune, mai ales pentru femei.
Totusi, fiecare femeie este presata sa-si defineasca sexualitatea si felul in care si-o poate exprima in raport cu lumea, epoca in care traieste. Identitatea sexuala, ca orice tip de identitate, ramine cea mai acuta intrebare a timpului nostru. Se pune accentul pe consimtamint, nu mai exista obligatii conjugale sau de cuplu, ci negociere si intelegere. Cum iti comunici consimtamintul sau cum iti exprimi dorinta, cind si cum iti arati initiativa, prin ce fel de canale de comunicare, cu cita expresivitate o faci, ramine o alegere personala. Bineinteles, amintindu-ti mereu faptul ca nu esti singura.