fbpx

Biletele parfumate

de

As fi vrut sa gasesc formula miresmei care sa te pastreze pentru totdeauna langa mine. As fi vrut ca acel filtru promis, realizat din tulpini stinghere in prag de iarna sa spulbere tacerea nefireasca ce ne-a cuprins, sa ne insoteasca calatoria prin nametii iernii si prin campurile aurii ale verii.

Articol preluat din Revista Tango nr. 52 din decembrie 2009 – ianuarie 2010. Pentru a citi sumarul complet al revistei disponibile la punctele de difuzare a presei incepand cu 3 decembrie 2009, CLICK AICI.

Florile de iasomie imi insotesc imaginarul zbor, imi aduc inapoi clipe crezute ireversibile. Culese de sfioase maini de fecioare, in dimineti de mai, delicat asezate in suporturi de lemn umplute cu grasime, in gesturi repetate iar si iar, florile isi vor oferi dupa cateva zile parfumul spre a-l darui mai departe si a-l transforma in esenta unica, in strop ce-mi infioara si acum pielea, amintindu-mi de o iubire tulburatoare. Tin in mana sticluta cu visuri si simt mireasma pielii de copil nascut dintr-o dragoste imensa, vad neingaduite seri cu arome de scortisoara, de mar copt si de brad – pete albe si pure strabatand un imens cer albastru. Picatura scumpa imi readuce peste vreme si oameni mirosul tau. Ne insoteste tremurul, ne grabeste reintalnirea intr-un Craciun, altul si altul, dar tot mereu impreuna… doua esente unite in aceeasi chimie. Si pentru aceasta, iti scriu ravasul meu parfumat.

I am a fool to want you, to want a love that can not be true, a love that´s there for others two (Billie Holiday, melodia din reclama pentru Chanel No. 5)

Un tren goneste prin noaptea sufletelor noastre indreptandu-se spre o destinatie de poveste. O Ea misterioasa, un El ce-ti taie respiratia. O privire, o despartire – mii de regrete. Si umbra unui parfum ce le uneste, mai apoi, privirea.

Noua reclama la Chanel No. 5 nu este nimic altceva decat vizualizarea unui vis. Povestea spune ca la Grasse a ajuns intr-o zi un tanar ce implora spiritul parfumurilor sa-l ajute in incercarea de a crea un parfum cu miros de femeie. Spiritul, caruia ii placu ideea, a ales o fata – o tanara culegatoare, sa aduca acele flori care recompun sufletul feminin. Dupa indelungi cautari, ea alege trandafirul de mai de la Grasse pentru armonie, iasomia de Grasse pentru plenitudine si, din indepartatul Madagascar, floarea de ylang-ylang pentru gustul de seductie al femeii, pentru caldura si senzualitate. Tanarul, care pana atunci esuase de patru ori in magica incercare, amesteca florile culese de fecioara si reuseste sa compuna un parfum mistic, inconfundabil.

Aceasta este legenda. Realitatea s-a dovedit insa a intrece orice basm. Pentru ca pe 5 mai 1921 apare un parfum care a facut istorie. Din care si acum, peste ani, se vinde o sticluta la fiecare 55 de secunde. No. 5 de la Coco Chanel este primul parfum care nu mai miroase a floare, ci este tulburator, atemporal si misterios. O mireasma ce nu se lasa usor definita. Ca o femeie complexa, sofisticata. Ca iubirea pe care ea o poarta.

Celebra Chanel ii cere lui Ernest Beaux, parfumeur de origine rusa, o formula de parfum cum n-a mai fost imaginat vreodata. Se spune ca cererea marii doamne ar fi starnit exclamatii de uimire mai ales ca, intr-o perioada in care moda in parfumerie era obsedata de reintoarcerea la natura, Coco Chanel isi dorea sa ofere lumii ceva… sintetic. „Da, am vrut sa dau femeii un parfum artificial. Chiar artificial, ceva care sa fie pur si simplu creat, precum o rochie sau orice alt obiect. Nu mai vreau trandafiri sau liliac, vreau un parfum care sa fie un compus.“ (Gabrielle Chanel). Un echivalent compus din esente miraculoase al clasicei rochii negre (little black dress). O seductie inocenta fara artificiu, o nota de eleganta traversand conventii si traditii.

Pentru prima data in istorie, substante sintetice au fost amestecate pentru a invalui notele florale de baza. Se spune ca Ernest Beaux s-a inspirat pentru crearea acestui parfum din campania militara intreprinsa la Arctice. Soarele de miezul noptii, apele inghetate, imensitatea albului, imbracate intr-o prospetime inefabila, au fost parte din povestea personala a creatorului. Venise timpul sa o transforme in esenta vesnica. Fidela propriilor principii, cu un simt de afaceri deosebit de ascutit si tot timpul o rebela impotriva curentului dominant, Coco Chanel alege cea de-a cincea varianta propusa de Beaux. Intr-adevar o esenta creata special pentru o femeie, pentru ca, nu-i asa?, „o femeie care nu se parfumeaza nu are niciun viitor“ (Coco Chanel).

Flaconul parfumului starneste la acea vreme reactii contradictorii (formele unduitoare ale art deco-ului influentand inca puternic designul de orice fel). Se spune ca madame Chanel ar fi vrut chiar sa foloseasca sticle obisnuite, de farmacie. Sticluta impresioneaza insa prin forma perfect dreptunghiulara, prin liniile drepte si ample – un prim pas spre modernitate. Albul si negrul (permanente insotitoare ale creatiilor Chanel) se regasesc in eticheta. Tocmai pentru ca „mai putin spune mai mult“, motto-ul dupa care Coco Chanel s-a condus si in creatiile de moda.

Povestea celui mai cunoscut parfum din lume este dusa mai departe. Intr-un interviu acordat unui reporter, intrebata fiind cu ce se imbraca noaptea, Marilyn Monroe a raspuns ca singurul lucru pe care-l poarta noaptea este „o picatura de Chanel No. 5“. Replica devenita celebra a avut un rol deosebit in sustinerea legendarei reputatii a parfumului. Chanel No. 5 patrunde si in arta, imortalizat in picturile lui Andy Warhol, ca un personaj principal in propria poveste. (Din 1959 tablourile si-au gasit locul sigur in expozitiile permanente ale Muzeului de Arte Moderne din New York.)

In perioada in care Chanel no. 5  isi croieste propria istorie, pe piata producatorilor de visuri parfumate competitia se scria cu litere de foc. Casa Coty, spre exemplu, era deja un nume aflat pe buzele tuturor femeilor in plin proces de emancipare. Francois Coty colabora cu nume celebre ca si Baccarat si Lalique, transformand sticlutele de parfum in adevarate obiecte de colectie.

Quelque chose en vous est Dior

Casa Christian Dior scrie mai tarziu, in 1985, povestea parfumurilor orientale, grele, tulburatoare. Poison, un parfum personal, autentic, teribil si devastator. Lansat cu ocazia unui fastuos bal a carui regina a fost Isabelle Adjani, dupa febrile cautari si peste 800 de scheme olfactive, parfumul vorbeste despre acea „femme fatale“ din tine, despre o potiune secreta, creata in jurul florii de tuberoze pe note de ambra si mosc. Un adevarat „le poison du coeur“ (Paul Valery). Pentru ca da, ceva in voi este Dior.  Acel ceva, ascuns intr-un flacon de forma unui mar violet, amintind de pacatul originar. Parfumul a fost creat ca un filtru ce difuzeaza pe parcursul intregii zile, pana tarziu in noapte, caci noaptea este momentul intalnirilor cu iz de promisiune.

Pentru ca intr-adevar parfumul este un intuneric, asa cum spunea Serge Lutens – creatorul misteriosului Feminite du Bois,  ce revolutioneaza conceptul de miros. Un parfum ornat cu miere si fructe confiate, lemn si ametist de violete, o prima evocare a strazilor Marocului cu mii de bazare.

Feminite du Bois exotic nu este altceva decat amintirea primului drum in Marrakech, pe care Serge Lutens il viziteaza in 1968 pentru prima data. O vizita care-i va schimba viata, maestrul parfumeur ramanand ani la rand in orasul sutelor de arome. Dar parfumul apare abia peste aproape 30 de ani, in anul 1992, creatie a lui Chris Sheldrake si a lui Pierre Bourdon, sub bagheta lui Lutens. In interviul pe care l-a dat marele maestru in acest an, cu ocazia relansarii parfumului, sub numele Féminité du Bois – Serge Lutens, marele parfumeur (desprins definitiv din casa Shiseido) a declarat ca dorinta lui, cea care a generat acest parfum, a fost reintoarcerea la puritatea si la revelatia mirosului unic. Combinatia de ambra, mosc, civet si santal a parfumului ne duce cu gandul la celebrul parfum a carui reteta exista incuiata ca o taina in sipetele de la Grasse si pe care se spune ca l-ar fi folosit Caterina de Medici, Madame de Pompadour sau Josephine de Beauharnais.

„Feminite du Bois este acuzatul, iar eu sunt judecatorul indragostit de criminal“. Si poate fiecare dintre noi este un indragostit de un flacon plin cu amintiri, care ne reprezinta, intr-un acord perfect dintre lumea sentimentelor noastre si sperantele pentru acel maine asteptat.

Mireasma de care Printesa Diana a fost iremediabil indragostita e Diorissimo, un parfum soliflor, omagiu adus lacramioarei, considerata o floare ce aduce norocul in traditia populara si care era si favorita lui Christian Dior. Emotia primaverii este transpusa asemeni rapaielii picaturilor de ploaie ce cad in unde magice repetate la infinit, soapte ale naturii pentru cei ce stiu sa asculte.

Audrey Hepburn isi inmiresma vacanta romana (Roman Holiday) cu L’Interdit, parfum creat special pentru ea de catre Hubert Givenchy, cel care o considera muza lui. Numele parfumului s-a dorit Audrey, dar la prezentarea acestuia (in 1957), cea care a incarnat mitul acestui parfum, i-ar fi raspuns „mais c’est interdit!“. Asemeni ei, parfumul se dezvaluie impunator, cald si senzual, ametitor si foarte romantic.
O picatura de parfum are un pret unic, pentru ca vorbeste despre magia din tine. Cel mai spump parfum din lume, Imperial Majesty – Clive Christian, un parfum ce contine 200 de ingrediente secrete, a fost produs in editie limitata de numai zece sticle.

Recipiente pretioase din cristal

Baccarat cu colier de aur de 18 karate si diamant de 5 karate au insotit elegant povestea lansarii acestui parfum. Roman Abramovici este unul dintre cumparatorii acestuia, pentru pretul de 215 mii de euro. Se spune ca cel care stapaneste parfumurile stapaneste inima oamenilor (Patrick Süskind). Si, pana la urma, ce importanta mai are un pret cand in flaconul fermecat ne sunt promise atatea visuri?

 

Tag-uri:
· · ·
Categorii:
Moda

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *