Cei care cred cu adevarat in dragoste isi gasesc si cuvintele potrivite pentru a le indrepta spre cel care le tulbura inima si visele.
Andreea Paul: M-a invitat la aeroport ca sa intampinam niste prieteni si, de fapt, m-a urcat in avion ca sa ma duca de Ziua Indragostitilor intr-un oras foarte apropiat
Ne cunosteam de multi ani inainte sa fim impreuna pentru ca ne-am intalnit in conferintele unde se intalneau, de obicei, brokerii. Iar eu fiind economist de profesie, cu putine interventii pe piata de capital… ni s-au intersectat drumurile. Recunosc ca, la inceput, nu m-am gandit vreo secunda ca el va fi sotul meu. Dar uite ca m-a ajutat Cristi sa-mi deschid foarte larg ochii, sa descopar cat de minunat este ca om si uite-ne impreuna. Mi-a facut o surpriza foarte mare. Eu gandeam ca n-am sa ma casatoresc niciodata. Nu era un obiectiv al vietii mele. Am optat initial sa-mi concentrez toata energia asupra profesiei. Doamne, cat de naiva am putut sa fiu! Pentru ca ulterior am descoperit frumusetea cuplului, a familiei, a copiilor. Cand am fost ceruta in casatorie, sotul meu mi-a facut o surpriza uluitoare pentru ca m-a invitat la aeroport ca sa intampinam niste prieteni si, de fapt, m-a urcat in avion ca sa ma duca de Ziua Indragostitilor intr-un oras foarte apropiat si foarte frumos, in Istanbul. Acolo s-a intamplat cererea in casatorie dar eram uluita pentru ca aveam impresia ca trebuie sa simti ca urmeaza un astfel de pas. Or pe mine m-a luat realmente prin surprindere. Nunta a fost extrem de intima, cu multi prieteni, membri de familie si cunoscuti. Dar am ferit-o de ochiul public pentru ca deja eram destul de agresata de asa-numitii paparazzi. Am avut foarte multa grija sa nu apara nimic din lucrurile care sunt legate de viata intima a familiei noastre: nunta, botezul, petrecerile onomastice si asa mai departe. Andreea Paul (Vass)
Sotia mea, care a parasit Lumea aceasta, a reprezentat mai mult de jumatate din mine. Si acum reprezinta tot atat, este impreuna pretutindeni cu mine, imi da sfaturi ori de cate ori ii cer sprijinul. Cu ceva timp in urma, la un control al Corpului de Control al primului ministru, pe 3 ianuarie anul acesta, trebuia sa prezint un act preluat de la vechiul manager, pe care stiam ca il am pe undeva acasa, dar nu il mai gaseam. Sotia mea se ocupa de acte si documente. In orice moment stia de unde sa le ia. Eu trebuia sa prezint actul respectiv luni, dimineata. Duminica noaptea eram transpirat, agitat, printre toate documentele din casa. Mi-a venit ideea de a cobori la fotografia ei cu candela si am rugat-o sa ma salveze cum stie numai ea, sa gasesc actul respectiv. Am urcat din nou si intr-o clipa l-am vazut pe biroul ei. Stiam ca ma aude. Iubirile mari nu se termina niciodata! Sotia mea exista odata cu mine, nu pot vorbi la trecut despre ea. Este ceva prea profund, intrat in subconstient, atomii aceia nu se duc.. Am creat o lume impreuna, am trecut prin atatea, am creat o specialitate, am creat un spital, am creat echipe, ne-am facut un nume in lume. Suntem in continuare o echipa, chiar daca fizic nu aparem. Daca se uita cineva in ochii mei, o vede, straluceste. Nu are cum sa dispara din privirea mea! Dr. Dan Enescu
Alegerea a fost atat de grabita incat abia daca o mai tin minte! M-am dus sa duc o decoratie la Teatrul de Stat din Baia Mare, care implinea 5 ani de activitate si sa reprezint postul de Radio-Bucuresti, al carui presedinte era scriitorul Ion Pas, un domn veritabil venit de la socialisti. Faceam parte dintr-un grup de ziaristi, Pop Simion, Dionisie Sincan, cu care am facut si un Cerc subversiv, se numea „Nicolae Balcescu”. La Baia Mare m-am urcat pe scena ca sa inmanez decoratia, brevetul si felicitarea postului de Radio, am fost aplaudat, a fost petrecere mare si ma simteam un fel de „sefulet” de la Radio. Pe acolo se vantura una mica de tot, cam de 17-18 ani si am cazut cu ochii pe ea. Era o adolescenta, imbracata frumusel, mi s-a parut interesanta si m-am tot plimbat cu ea prin acel bal. Era un copil, mica de tot si scheletica. Pana dimineata m-am tinut de capul ei, dar si ea a stat gura casca dupa mine. I-am impuiat capul si i-am spus ca daca vineri (nu stiu de ce am ales aceasta zi) vine la Bucuresti cu trenul care ajunge la ora 6 si jumatate, eu o astept in gara si o iau de nevasta si o duc in calatorie pe Mediterana. Culmea este ca le-am povestit celor doi prieteni ai mei, Pop Simion si Dionisie Sincan, iar acestia mi-au spus ca, daca vine, trebuie sa ma tin de cuvant. Se insurasera si ei. La Baia Mare am fost entuziasmat, dar la Bucuresti m-am trezit ca i-am promis sa vina cu mine. Prietenii mei m-au pus sa semnez un act prin care declaram ca daca fata vine, conform intelegerii, o iau de nevasta. Am semnat, iar ei au luat actul. In arhiva mea am pastrat acest act. Fata s-a dat jos din tren, cu o bocceluta asa frumoasa… Am luat-o de nevasta. Am luat-o de drag. Nu se punea problema perspectivei. Noi traiam cu viitorul care era „presul” nostru, nu aveam nici un fel de sfiala in fata viitorului. Dinu Sararu
Gigi Caciuleanu: Daca poti masura ceva inseamna ca doar asa poti depasi masura
Dimensiunea iubirii e si ea matematica, nu este numai un sentiment inconstient. Iubirea se masoara, ca tot ce e pe lumea asta. Tot se poate masura. E ingrozitor ce va spun, dar daca poti masura ceva inseamna ca doar asa poti depasi masura. Gigi Caciuleanu
Destinul meu a fost Romulus Vulpescu. Singurele perioade de fericire din viata unui om sunt numai atunci cand este indragostit. Nu-mi inchipui ca toate povestile incep la fel! Nicio poveste nu seamana cu cealalta, nici macar povestile pentru copii nu incep toate la fel. Cu atat mai mult povestile intre tineri, intre adulti, intre batrani. Fiecare debuteaza altfel, evolueaza diferit, se stinge diferit. Nu se poate vorbi de o uniformitate in senzatii, in amintiri… Eu nu mi-am dat seama din primul moment ca va fi o legatura pe viata. Nu… Adica mi s-a parut ceva obisnuit, la inceput. Incet-incet, s-a cimentat relatia dintre noi. Exista si momente de strafulgerare de la prima vedere, nu se pot nega, sunt iubiri aparute astfel, care dureaza! Pot sa dureze!… Pot insa sa se stinga, la fel de repede cum au si inceput. Fiecare poveste este „alta”. Cum fiecare boala este o carte, asa si fiecare iubire este… o alta carte. Ileana Vulpescu
Nu pot sa spun ca nu am iubit…am iubit. E firesc, am iubit, dar tot singur am ramas. Sergiu Nicolaescu
Nu am nicio indoiala ca Augusta este aleasa. Am avut intotdeauna grija ca planul profesional sa nu se amestece cu cel sentimental. Femeile importante din viata mea raman in zona privata… Unele mi-au dat niste copii frumosi, destepti si talentati cu care ma mandresc. Valeriu Lazarov in Q Magazine
A a fost si va ramane iubire! Doar cei care ma cunosc cu adevarat stiu ca e cert ceea ce spun. Fiecare clipa traita impreuna cu Valeriu are pentru mine o valoare inestimabila, o frumusete de nedescris in cuvinte, pe care o voi pastra permanent in suflet si in minte. Imi lipsesti enorm. Te voi pastra vesnic in suflet, Valeriu. Augusta Lazarov in Q Magazine
