Așa se numește piesa lor de dragoste, în care joacă la Teatrul InDArt: Dragoste în cinci acte. Dar povestea lor de dragoste are mai multe de-atât, căci au fost mai întâi prieteni de familie, apoi colegi, mai târziu amanți, după care iubiți. S-au făcut soți și au luat-o de la capăt, fiindu-și unul altuia prieten, sprijin, camarad, amant, coleg, iubit… E o poveste de dragoste fără sfârșit între actorii Eugen Cristea și Cristina Deleanu, pe care eu mi-am amintit-o, cumva, râzând cu gura până la urechi și înduioșându-mă de multe ori, când i-am revăzut jucând împreună, cu har fără margini, pe scena – prea mică pentru un talent atât de mare! – pe care se joacă Dragoste în cinci acte.
Ce va fi de acum înainte?, i-am întrebat la un moment dat. „Nu vreau să ne gândim”, mi-a răspuns Eugen. „Oricum, dacă dispari, nu observă nimeni. A dispărut Bendeac de la Antena 1, și-n două zile toată lumea a și uitat că a existat vreodată. Dacă mori, e un pic mai bine decât dacă ai plecat de la Antenă sau de la Pro, dar tot te uită în patru zile. Când o fi să dăm colțul, mai bine facem totul o dată, ca Romeo și Julieta. Pentru că noi am trecut dincolo de obișnuință, suntem un tot…” „Să nu ne gândim așa departe!”, a intervenit Cristina înțeleaptă. Și apoi mi-a spus un secret: „Dacă eu plec undeva și stau toată ziua, iar el e singur acasă, mă sună și-mi spune: Cade casa pe mine! E un fel de declarație de dragoste, în limbajul nostru, pe care eu îl înțeleg atât de bine”. Și, într-un final, tot Cristina mi-a declarat ceea ce am vrut să aflu de la început: „Noi n-o să ne despărțim niciodată. Relația noastră este pentru totdeauna. Pentru că eu sunt aici. În primul rând eu! Iar el este alături de mine.”
Mergeți să vedeți Dragoste în cinci acte! Și gândiți-vă iubirile pe termen lung…
