fbpx

Dani Dumitrescu – In concediu, cu capul in nori si cu picioarele pe nisip

de

De cateva nopti ma bantuie un vis: sunt pe o plaja insorita – in strainatate, probabil, pentru ca nu aud de nicaieri manele sau alta muzica data la maximum -, citesc – fara sa fiu intrerupta? – cartea care sta pe noptiera de ceva vreme, beau un cocktail reeece si aromat… Deodata, armonia mea estivala este intrerupta – invariabil – de acelasi autohton bazait de tantari. Psihologii ar spune ca simt nevoia de concediu, si eu sunt de acord cu ei!

Exista mai multe motive care ma determina sa spun ca am nevoie, urgent, de un concediu: nu mai am randament la serviciu, pe masura ce se apropie data plecarii, simt ca nu ma mai pot concentra la nimic; nu mai suport sarcinile casnice, simt nevoia sa uit pentru un timp ca sunt bubulina gospodina; vreau sa uit de diete, de constrangeri culinare si – mai ales – vreau sa dooorm! Tinand cont insa ca am in dotare un copil, somnul matinal va fi in continuare o iluzie. Sa privesc, totusi, partea plina a paharului… de cocktail, ma voi bucura de rasaritul de soare si de aerosoli. Simt deja ca anul acesta nu voi mai raci asa de des!
Totul in jur concura: sunt bombardata de emailuri in care mi se fac, citez, „oferte de nerefuzat” sau „superoferte” la hoteluri de vis, la ochelari de soare, la accesorii „de invidiat” pentru un concediu la mare. Numitorul comun al acestor „megaoferte”: nu trebuie sa le ratez! Sunt de acord cu toti expeditorii, insa, exista un mic detaliu, nu am castigat la loto. Eu imi doresc un singur lucru: sa am parte de un concediu de cel putin sapte nopti la maaare! Adica, sa beau cel putin jumatate de cafea in liniste, pe terasa unui hotel – cafea pe care sa nu o prepar eu. Sa ma bucur de un decor marin: nisip, scoici, briza, rasarit de soare, pescarusi. Dupa indelungi negocieri cu jumatatea mea, am ajuns la concluzia ca trebuie sa fim patrioti si anul acesta si sa mai dam o sansa turismului national.
De altfel, peste tot aud numai discutii despre concedii: la serviciu sau locul de joaca, in supermarketuri, in mijloacele de transport in comun, toti te intreaba „Unde plecati in concediu?”, sperand sa primeasca aceeasi intrebare, pentru a avea astfel prilejul de a se lau…, pardon, de a informa – cu modestie – pe cei din jur unde pleaca in concediu. In general, aceste discutii despre concedii sunt initiate de catre cei care au parte de sejururi „peste mari si tari”, la hoteluri de cel putin patru stele. Adeptii concediului petrecut pe plaiuri mioritice, prefera discutiile clasice despre vreme, taxe sau reduceri.
Ca tot veni vorba despre reduceri, ma aflu la capitolul achizitii de stricta necesitate pentru concediu. Bineinteles, ceea ce inseamna stricta necesitate pentru mine, pentru alti membri ai familiei – stiu femeile la cine ma refer – este risipa. De voie, de nevoie, astept perioada „promotii”, „reduceri”, insa am senzatia ca va fi exact cand se va termina concediul meu. Asa sunt eu, cumpatata intotdeauna, salariul mic nu are nicio legatura…cred…
Ante-bebe dragalas din dotare, nu aveam probleme in ceea ce priveste programarea concediului sau pregatirea bagajului. Totul era spontan, plecam fara sa facem rezervare la hotel si cu un bagaj in care puneam strictul necesar. Post-bebe dragalas, intrucat am trecut la formula 2+1, bagajele au capatat proportii.
Ca sa am parte de concediul ideal sau de vacanta perfecta, m-am informat din reviste de ce am nevoie: mai nimic, se pare ca trebuie sa plec cu toata casa dupa mine. Pe internet – si mai bine decat in reviste – exista mai multe site-uri sau bloguri care te informeaza cum „sa nu iti incarci bagajul inutil”. Lista de obiecte strict necesare este, de obicei, de o pagina. Imi dau seama ca, nici daca am fi cea mai bine organizata familie care pleaca in concediu, nu am putea depozita in masina noastra atatea obiecte, plus trei persoane. Si este o masina destul de incapatoare. Ce sa mai spuna cei care au cel putin doi copii in frumoasa dotare de familie?…De atfel, listele acestea sunt, pesemne, doar pentru cei care pleaca in strainatate, pentru ca toate au denumiri de genul „check list”, „to do list” etc. M-am linistit, eu, intrucat plec in tarisoara mea draga, pot sa imi fac un bagaj mai mic! In felul acesta, am rezolvat si cu achizitiile de ultima ora, nu trebuie sa le mai fac. Alti membri ai familiei – despre care vorbeam mai devreme – vor fi multumiti!

 

Categorii:
Dosar

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *