fbpx

Dani Dumitrescu – Nu uita sa spui TE IUBESC!

de

Nu credeam sa invat a muri vreodata… de dor – dor de anumite cuvinte, de anumite gesturi. Intotdeauna am crezut ca pentru mine sunt suficiente doar faptele, ca e de ajuns sa mi se dovedeasca astfel ca sunt iubita. Iata, insa, ca sunt ca oricare alta femeie: tanjesc dupa dovezi de iubire, tanjesc dupa vorbe mestesugite de iubire, tanjesc dupa gesturi de tandrete. Toate la timpul potrivit. Nu mai tarziu, nu pentru ca sunt implorate.

Eu si el suntem cei doi batranei care se plimba prin parc tinandu-se de mana la 80 de ani. Asa imi imaginez eu viitorul. De fapt, asa cred ca isi imagineaza fiecare femeie indragostita viitorul. Si totusi, ce se intampla, de ce sunt atatea deznodaminte nefericite in jurul nostru?
Visam, speram, dorim, idealizam, luptam pentru O RELATIE, iar apoi devenim – prea devreme – siguri pe „noi”, devenim prizonierii monotoniei sau indiferentei, distrugem prin vorbe sau fapte acest edificiu fragil numit relatie, construit cu atata dulce cheltuiala de timp, sentimente, emotii. Uitam – prea devreme – sa dovedim prin gesturi sau prin fapte ca iubirea inca exista, ca persoana de langa noi reprezinta „the only one”. Totul se intampla prea devreme…
Preocupati excesiv de problemele cotidiene, sau mult prea siguri pe „noi”, pe relatia noastra, uitam adesea sa spunem celor ce ne stau alaturi, la bine si la rau, un simplu, dar atat de indispensabil si profund „te iubesc!”. Nu ne trebuie decat cateva secunde, si totusi nu ne facem timp pentru asa ceva… Ne complicam existenta cu atatea lucruri inutile, irosim minute, ore, prinsi in conversatii telefonice pe care le numim „absolut necesare”, insa nu gasim cateva secunde – doar atat ne trebuie, cateva secunde – sa rostim „te iubesc!”.
Intotdeauna la inceputul unei relatii ne promitem ca nu vom mai repeta greselile care au erodat relatiile anterioare, ca ne vom impune sa fim calmi atunci cand starea de nervozitate va atinge cote maxime, ca ne vom impune sa renuntam la posesivitate atunci cand vom simti nevoia de control, ca vom spune permanent vorbe duioase…fara sa simtim nevoia sa ne impunem. Idealizam viitorul, crezand ca totul va fi perfect, atat timp cat ne dorim. Nu concepem ca la un moment dat ar putea aparea o fisura. De fapt, nu suntem suficient de atenti cand apare acea fisura, o ignoram, nu-i acordam importanta cuvenita, iar ea, silentioasa si parsiva, distruge ca un cancer armonia relatiei.
Ne temem de faptul ca iubirea se poate transforma intr-un simplu proces de autosugestie sau, pentru unii, doar intr-un proces. Si totusi nu facem nimic. Si totusi nu spunem nimic. Nimic din ce este cu adevarat important pentru o relatie…
Si daca o femeie spune ca isi doreste un sarut pe pleoape, un umar pe care sa isi puna capul atunci cand e trista, un mesaj de incurajare cand urmeaza o zi grea, o imbratisare, un alint, un buchet de flori, fara un motiv anume… nu spune ca sunt capricii. Nu spune ca sunt dovezi siropoase de iubire.

Dani Dumitrescu

DACA V-A PLACUT ACEST ARTICOL, VA RUGAM SA DATI LIKE PAGINII NOASTRE DE FACEBOOK – MAREA DRAGOSTE

.

 

Categorii:
Dosar

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.