Daniela Nane are frumusetea marilor actrite ale lumii, dar si politetea si generozitatea sufletelor speciale, care au schimbat, prin gesturile lor, mersul omenirii prin univers. O iubesti pentru zambetul ei deschis si pentru inima sa fara oprelisti. Pentru finetea liniilor chipului sau si pentru delicatetea caracterului ei nobil. Pentru jocul sau minunat de actrita si pentru naturaletea profunda, valoroasa, a gesturilor sale de fiecare zi. O intalnire cu ea iti readuce in suflet bucuria frumusetii si a tineretii fara granite.
Marea Dragoste / Tango: Care este prima ta amintire legata de frumusete? Cand ti s-a spus, pentru prima oara, ca esti frumoasa?
Daniela Nane: Prima amintire dateaza din copilaria mica, atunci cand bunicul meu ma legana pe genunchi si-mi canta „Danuca frumusica, cand bunelu’ nu-i acasa, sade cu bunica“ si „Danucu frumuselu’, cand bunica nu-i acasa, sade cu bunelu“. Acum imi amintesc doar starea de pace si de siguranta pe care o a aveam atunci. Probabil ca nu eram mai frumoasa decat orice copil de trei-patru ani, dar pentru parintii si bunicii mei eram o printesa…
Marea Dragoste / Tango: In ce imprejurari te-ai simtit tu frumoasa, fara sa ai nevoie de confirmarile celor din jur?
Daniela Nane: Nu-mi amintesc sa fi avut nevoie de confirmari, stiam ca eram frumoasa. Nu stiu sa spun de unde, am crescut cu ideea ca asta e ceva ce-mi apartine in mod firesc. Nu ma comparam cu alte fete, insa stiam ca sunt frumoasa. Parintii mei nu au insistat pe acest aspect, nici nu-mi amintesc ca ei sa-mi fi spus vreodata ca sunt frumoasa, dar au avut grija sa-mi ofere o educatie serioasa si sa-mi formeze o scara de valori de care ma folosesc si azi. Imi amintesc acum o intamplare din primul meu an de teatru la Bulandra, cand am tinut mortis sa-mi vopsesc parul blond. Era la doua zile dupa schimbare si inca nu-mi asumasem ca sunt blonda. Eram in piata, alegeam fructe, purtam o rochie alba, de vara si am auzit soptind pe cineva: „Uite cat e de frumoasa blonda aia!“. M-am uitat si eu discret in dreapta, curioasa sa o vad pe blonda cea frumoasa, m-am uitat in stanga si nimic – abia atunci am realizat ca eu eram blonda frumoasa si m-a umflat rasul. „Uite ca incep sa ma si comport ca o blonda“, spuneam in gand. Am revenit la culoarea mea naturala dupa trei luni, lamurita ca ma simt mai bine asa decat blonda.
Marea Dragoste / Tango: Ce detalii ale infatisarii si tinutei unei femei crezi ca sunt importante? La ce sa fim neaparat atente?
Daniela Nane: Nu ma pricep sa dau sfaturi de frumusete, sincer iti spun. Si asta pentru ca la mine n-a fost niciodata nevoie de artificii, de farduri puternice sau tinute sofisticate. Eram asa de inalta si frumoasa, incat nu trebuia decat sa-mi hidratez pielea, sa-mi prind parul lung si sa imbrac o rochie simpla si se facea liniste cand intram undeva. La propriu se facea liniste, cand paseam undeva unde era rumoare, urmau cateva secunde de tacere si avem prieteni comuni care iti pot confirma ca asa era. Si acum, la maturitate, imi sta mai bine nefardata, un pic de mascara pe gene si un gloss pe buze imi sunt de ajuns. Si un strop de parfum amarui…
Marea Dragoste / Tango: De ce crezi ca sunt diferente ca de la cer la pamant intre femeile care traiesc la oras si sunt ingrijite, si cele care locuiesc la tara si nu se impotrivesc deloc naturii?
Daniela Nane: In primul rand nu trebuie sa facem niciun fel de comparatii, asta e un obicei nociv. Indiferent daca acea comparatie iti e favorabila sau nu, faptul ca esti tentata sa o faci denota incapacitatea de a te accepta asa cum esti. Ori te devalorizezi, ori devii critica si lipsita de toleranta, oricum acest obicei iti afecteaza, evident, fericirea. Cand esti centrata pe legatura cu scanteia divina din tine, nu mai e nevoie sa te compari cu nimeni. Stii ca esti unica si desavarsita exact asa cum esti, ca ti s-au pus in traista toate insusirile de care ai nevoie pentru propriul drum. Ai tot ceea ce iti trebuie pentru implinirea misiunii tale personale, asa cum toti ceilalti au ceea ce ei au nevoie pentru drumul lor. Comparatia nu aduce nimic bun, duce la diminuarea nivelului de acceptare a ceea ce esti. Sunt persoane care ma compara, si chiar daca pe moment ma flateaza ce spun, in inima mea nu ma simt bine, pentru ca stiu ca e o lipsa de bunatate fata de ceilalti, o lipsa de dragoste. Iar eu stiu ca ne aflam aici, pe Pamant, pentru a trai experiente, a observa si a creste prin ele, si nu pentru a judeca sau a ne compara experientele cu ale celorlalti.
Marea Dragoste / Tango: Ce s-a schimbat in felul tau de a vedea lumea si de a te arata lumii mergand spre 20, spre 30, spre 40 de ani? In care dintre aceste etape de varsta te-ai simtit cea mai frumoasa, cea mai echilibrata, cea mai stapana pe tine?
Daniela Nane: Azi ma simt mult mai bine decat la 30 si cu siguranta si mai bine decat la 20, cand aveam tot felul de nemultumiri legate de aspectul fizic. Da, sa nu te miri, asta venea din permanenta dorinta de a fi perfecta, inoculata din pruncie. Azi stiu ca nu trebuie sa fiu perfecta ca sa fiu fericita, am invatat sa ma cunosc si sa ma accept cu toate particularitatile si preferintele mele si simt ca am crescut mult in cunoastere si in putere sufleteasca. Un copac se inalta in fiecare an, cand inceteaza sa mai faca asta, moare. Asa si oamenii, si noi trebuie sa crestem, numai ca noi crestem in interior. Cand ne oprim din crestere, murim…
Marea Dragoste / Tango: Ce pierdem si ce castigam o data cu trecerea anilor?
Daniela Nane: Pierdem prospetimea obrajilor, candoarea din privire si inocenta, dar, in functie de dimensiunea eforturilor pentru evolutie, castigam capacitatea de a trai plenar, autentic, de a simti gustul si frumusetea vietii.
Marea Dragoste / Tango: Nu ti-a fost greu, uneori, sa fii frumoasa? Nu i-a facut pe cei din jur sa te perceapa gresit? Nu te-a ispitit si pe tine, vreodata, superficialitatea?
Daniela Nane: Traiesc de aproape 20 de ani intr-o lume in care granita dintre superficialitate si autentic e foarte fina, evident ca au fost situatii in care a contat doar aparenta. Insa mi-am vazut de drumul meu, fara sa strig cu ostentatie ca eu sunt altfel. Am avut mult de luptat cu prejudecata ca o femeie frumoasa este ori modest mobilata intelectual, ori usuratica, ori si una si cealalta, dar acum nu ma mai lupt cu nimeni, creada cine ce-o vrea. Era amuzant sa vad barbati ramasi in tacere dupa vreun raspuns de-al meu. Pentru ca am fost Miss Romania, pentru ca vorbesc putin si arat cum arat, nu-mi acordau prea mult credit si ramaneau surprinsi de multe ori de felul in care gandesc.
Marea Dragoste / Tango: Ce revelatie, ce proces, ce miracol, ce truda te-a facut sa fii, in ciuda frumusetii tale, un om eminamente spiritual? De ce nu te-ai multumit sa fii vedeta frumoasa si atat?
Daniela Nane: Cred ca a contat intelegerea faptului ca frumusetea mi-a fost data deoarece aveam nevoie de ea pentru drumul creionat de sus, ar fi fost trivial sa ma impaunez cu asta. Nu e vorba de modestie aici, Goethe scria „modesti sa fie prostii, ca au de ce“. Eu nu sunt modesta, eu muncesc sa fiu smerita. Incerc sa-mi evaluez corect valoarea, insa stiu si ca nimic nu se poate realiza fara ajutorul lui Dumnezeu.
Marea Dragoste / Tango: In ce context iese cel mai bine in evidenta frumusetea unei femei? Cand se asaza langa o femeie urata? Cand sta la bratul unui barbat frumos?
Daniela Nane: Cand e fericita.
Marea Dragoste / Tango: Ai schimba ceva in infatisarea ta de azi?
Daniela Nane: Am avut pana acum favoarea de a avea o silueta frumoasa fara prea mare efort, fiind doar atenta la ce, cat si cand mananc, insa de acum ar trebui sa-i acord mai multa atentie. Am in plan sa-mi ofer gimnastica de doua ori pe saptamana, insa tot aman, din pacate. Nu-i nimic, cand motivatia va fi suficient de puternica o sa ajung si acolo, asta e…
