Hainele realizate de ea au imbratisat trupuri celebre. Elizabeth Hurley, Nicole Kidman, Wesley Snipes, Jude Law, Van Damme au purtat, in filme, creatiile ei. Regizori cunoscuti i-au cerut ajutorul, actori talentati i-au admirat iscusinta, clienti fitosi din Londra si Paris i-au golit rafturile din magazine. Oana Paunescu, femeia care a pus pe picioare magazinele DaDa, putin cunoscuta in Romania, face furori printre straini.
Dupa ce am terminat un film, m-au intrebat cum sa ma treaca pe generic“, incepe Oana sa-mi povesteasca. „Habar n-aveam ce functie sa le zic. Nici eu nu stiu ce sunt. Cameleon, poate. Omul pe care il intrebi cind ai nevoie de ceva.“ Roboteste de zor prin firma, imprastie sfaturi, aproba taieturi, schimba croieli, bate drumurile in cautare de tesaturi, cotrobaie in lumea larga dupa idei ingenioase, nu sta un minut.
Oana Paunescu, fara sa piarda vremea, isi scaneaza cu rapiditate succesele. A terminat Liceul German si apoi Institutul de Arte Plastice, sectia de Scenografie. A lucrat pentru magazinele Fondului Plastic, a venit Revolutia si a deschis magazinele DaDa. O intrerup si o rog, curioasa, sa poposeasca nitel asupra etapelor. „Cind am inceput, nu era vorba atit de mult de bani, cit de entuziasm.
Chiriile erau modice, oamenii te ajutau. Primul magazin l-am facut cu ziare caserate pe pereti si de-asta i-am si spus DaDa, pentru ca mi s-a parut modul cel mai simplu de decorare. Am cumparat o umbrela de terasa si am pus-o pe plafon. Am pornit de la minim, atunci se putea.“ Investitia n-a fost mare, spre deosebire de preturile dolofane cu care vindea pe-atunci.
„In Fondul Plastic, dadeam genti cu 3.000 de lei si cam atit era salariul unui medic. Faceam cercei din plexiglas si-i vindeam cu 15.000 de lei. A existat intotdeauna o lume cu bani in Romania.“ Pentru magazin, pe care l-a deschis in ’91, a cautat cel mai mic spatiu. A gasit o fosta siroparie pe Take Ionescu, unde, dupa amenajare, a expus pulovere tricotate, brodate de ea, genti si curele. „Era mai mult un happening“, spune cu dor. „Seara ne intilneam cu actori, beam ceva, stateam de vorba.“
La doar un an distanta, au dat buzna la noi americanii cu gindul si resursele financiare de a face filme cu vampiri, iar Oana a pus, harnica, mina pe creion si a desenat costumele. „In film, am ajuns destul de sus, chiar foarte sus“, spune onest. „In Romania, eu nu prea insemn nimic, m-am ascuns in spatele unei imagini. Multi oameni imi spun «doamna Dada».
Pentru americani si francezi, sunt, in schimb, un nume.“ Dupa filmele de groaza facute in ’92, a dezvoltat, impreuna cu sotul ei, un studio de film, Castel Film, in parteneriat cu americanii. Oana nu s-a sfiit sa dea o mina de ajutor, oriunde a fost nevoie. In productie, la costume, in bucatarie, alcatuind meniurile pentru masa de prinz a actorilor. „A mers totul ca un bulgare, pe care acum mi-e si greu sa-l opresc.“
Are la activ treizeci si ceva de filme pentru care a facut costumele. „Chucky 5“, continuarea lui „Rosemary’s Baby“, „Cold Mountain“ sunt doar citeva titluri care-i traverseaza mintea. Ceea ce face cu talent, imaginatie si pofta, la serviciu, ii maninca majoritatea timpului, dar si-a facut loc in viata ei si pentru familie. Si-a intilnit jumatatea cind ea debuta in film, iar el era operator si au acum impreuna un copil de 11 ani. „Viata mea personala e perfecta! Fara familie, nu as fi fost in stare de nimic!“
Singurul lucru pe care nu stie sa-l faca e sa gateasca. Dar nici n-are nevoie. Sotul e expert. Ea prefera sa stea tolanita si sa citeasca tot ce-i cade in mina. Calatoreste foarte mult. Ultima vacanta, in Cipru, s-a terminat cu o zi inainte de intilnirea noastra. A vazut Africa, intreaga America. „Am fost recent in Beverly Hills“, spune mindra. „Si nu ca turist, ci ca personal shopper al celebrei Elizabeth Hurley, pentru un film. Ti se deschid toate usile de la marile case. E extraodinara munca mea!“
