Radiază lumină, frumusețe și bunătate și este recunoscătoare pentru perioada de împlinire pe care o traversează. Actrița Daniela Nane și-a găsit dragostea și s-a căsătorit cu istoricul Adrian Cioroianu, tocmai a încheiat filmările pentru o producție cinematografică realizată chiar în țara filmelor, iar în teatru are roluri mari, minunate, care îi pun în valoare talentul.
În spațiul splendid din Apartamentul Imperial al Hotelului InterContinental București, bucurându-ne să redescoperim cadre și unghiuri ale celebrului film Nea Mărin miliardar filmat acolo, am stat de vorbă despre actorie și despre dragoste, despre maternitate, despre șansă, despre evoluție…
Mulțumiri InterContinental Hotels pentru găzduire
Alice Năstase Buciuta: Abia te-ai întors din America, unde ai făcut un film la Hollywood! Cum a venit propunerea asta, șansa asta, bucuria asta?
Daniela Nane: A fost o surpriză și pentru mine, a venit așa, pe nepusă masă. De fapt, masa era pusă de mult timp, ca să zic așa, așteptam de mult timp un rol bun în film, dar totul s-a întâmplat pe neașteptate. A fost ca o șansă din cer, providențială. Am intrat pe imdb.com, un site de profesioniști din cinematografie, pentru că voiam să adaug un showreel nou și…
Marea Dragoste/revistatango.ro: Iartă-mă, ce este un showreel?
Daniela Nane: Showreel este un filmuleț de prezentare de câteva minute, cu scurte fragmente din filmele în care un actor a jucat până la acel moment. Fiecare actor are un showreel cu imagini din ce a lucrat, pentru ca oricine este interesat, regizor sau producător, să le poată vedea. Nu mai intrasem demult pe site-ul respectiv și, tot încercând să uploadez filmulețul ăsta, am văzut într-un colț scris „Casting calls”. Și am intrat acolo, neștiind despre ce e vorba, pentru că e o noutate faptul că se afișează acolo casting calls-urile. Și am început să citesc și să aplic acolo unde mi se părea că sunt potrivită. Vă povestesc asta ca să știe toți actorii din România, pentru că oricine are cont pe imdb poate să facă acest lucru! Peste două zile a venit un mail de la regizoare: ”Bună ziua, sunt Elisabeth Blake Thomas, scriitoarea și regizoarea filmului Sound of silence și aș vrea să citești pentru rolul Elena”.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Adică să dai o probă?
Daniela Nane: Da, să-i trimit un self tape, adică o filmare în care apare doar actorul, în prim-plan, jucând o scenă, iar replicile celuilalt personaj îi sunt date din off. De obicei ți se trimite doar un fragment din scenariu, o scenă, o secvență sau mai multe, depinde ce caută regizorul. De obicei se trimite secvența cea mai grea, cu ea se dă proba. Însă ea mi-a trimis tot scenariul, nu doar o secvență. L-am citit și am văzut că, în scenariu, Elena avea între 20 și 30 de ani. M-am gândit că rolul e pentru o femeie mai tânară, iar eu aplicasem cu profilul de pe imdb și acolo am o poză mai veche, de vreo 7-8 ani, trebuie s-o schimb. Și i-am trimis regizoarei un self-tape făcut cu două zile înainte, pentru un alt casting, ca să vadă cum arăt acum și am întrebat-o dacă mai vrea să dau probă pentru rol. A răspuns că Elena poate să aibă în jur de 35 de ani și că da, să trimit proba.
Marea Dragoste/revistatango.ro: A ales o scenă grea?
Daniela Nane: Mi-a cerut prima întâlnire dintre cele două personaje feminine principale, o scenă în care Elena iese plângând de undeva și are o discuție cu foarte multă durere, cu lacrimi de disperare și de neputință…
Marea Dragoste/revistatango.ro: Elena fiind un personaj american?
Daniela Nane: Nu, e româncă! Mă tot mir de șansa pe care am avut-o! Cred că orice actor din lume își dorește să ajungă să facă un film la Hollywood măcar o dată în viață. Iar acțiunea filmului se petrece în România și aveau nevoie de o actriță care să vorbească în film și în limba română. Și după ce am trimis self tape-ul, au zis: ”E fabulos!” și m-au invitat să fiu pe 23 octombrie în Los Angeles, ca să începem filmările pe 26… Citind emailul de la ei, am avut un moment de panică în care mă gândeam: mi-a expirat viza americană în ianuarie, mi-a expirat pașaportul în iunie, peste trei zile plec pentru o săptămână din țară, cum să fac?! Dar când e dat să fie ceva al tău, se deschid toate drumurile! Practic, de la primul e-mail al regizoarei și până am ajuns în America a durat exact 12 zile, timp în care am obținut pașaportul, viza am cerut-o în Franța și am obținut-o imediat, am rezervat zborul, am avut două zile de probe pentru costume și repetiții și am început filmările conform planificării.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Cum a fost experiența pentru tine?
Daniela Nane: A fost extraordinar! Prima zi de filmare a început cu una dintre cele mai dificile secvențe din film, cea în care îmi găsesc sora, în care eu vorbeam în limba română, o scenă destul de emoțională. A doua zi, băiatul de la sunet mi-a spus că el nu a înțeles limba, dar că i-au dat lacrimile de două ori. Iar un băiat de la lumini mi-a zis într-o altă pauză: ”Știi, ieri eu nu înțelegeam ce spui, dar am plâns”. Iar regizoarea mi-a scris pe email: „You’re blowing everybody away with your acting”. Dar mie nu mi se părea că fac ceva deosebit, nu mi se părea că fac altceva decât ce fac și la teatru, în România, pentru că și la teatru am roluri complexe, chiar foarte dificile. Dar mi-a făcut bine aprecierea lor, pentru că orice actor are momentele lui de îndoială, de nesiguranță, de căutări și atunci când primește un feedback din acesta de la oameni care n-ar avea de ce să îl laude fără motiv, îi cade bine. Cred că oricine are nevoie de confirmări din când în când. A fost o perioadă foarte frumoasă.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Cât a durat?
Daniela Nane: 18 zile am stat în Los Angeles, dar am avut și câteva zile libere, în care am fost la Getty Museum, am văzut colecția lui de tablouri, Degas, Renoir, Monet, Goya, Irișii lui Van Gogh, foarte multe lucruri superbe. Am mers acolo împreună cu o actriță de origine română, Elena Secota. Ea nu e cunoscută în țară, pentru că a studiat la Londra, a jucat apoi cu Kenneth Branagh și cu Emma Thompson, după care a plecat în America, nu a lucrat în România niciodată. Și Elena și Doru Falcon m-au plimbat în foarte multe locuri frumoase, am văzut câteva dintre casele celebrului arhitect Lloyd Wright, am fost la Observatorul astronomic și, într-o seară, pentru că tot orașul era împânzit cu mari afișe ale premierei Nabucco, cu Plácido Domingo în rolul principal, mi-am dorit să mergem și noi. Elena știa că biletele se vânduseră cu luni de zile înainte, dar întâmplarea face că marea soprana Angela Gheorghiu, aflând de intenția mea, a zis „Aaaa, lasă că vorbesc eu cu Plácido să îți dea niște locuri bune!” Și așa a fost, iar domnul Domingo, din respect pentru minunata noastră artistă, ne-a tratat regește în acea seară și ne-am bucurat de un spectacol absolut superb! Iar corul a fost fabulos, dar aș vrea să spun aici că nici corul de la Opera Română din București nu e cu nimic mai prejos decât cel din Los Angeles, ba chiar pot spune că m-a emoționat mai mult corul de aici. Ar putea sta cu fruntea sus oriunde în lume, pentru că sunt cel puțin la fel de buni!
Marea Dragoste/revistatango.ro: Într-adevăr, Corul Operei Române din București este excepțional, și eu remarc de fiecare dată… Și în rest ce ai făcut?…
Daniela Nane: În rest, am filmat.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Ți s-a părut greu?
Daniela Nane: Nu mi s-a părut greu, pentru că, la urma urmei, am și eu atâția ani de experiență profesională. E adevărat că folosești mijloace de expresie diferite la film și la teatru, dar mecanismul creativ e același…
Marea Dragoste/revistatango.ro: Filmul când va fi gata?
Daniela Nane: În ianuarie 2018 intră în post-producție și o să fie gata la sfârșitul verii. Abia astept premiera! Vor să înscrie filmul și la niște festivaluri, vor vedea ce traseu îi vor da abia dupa ce va fi finalizat.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Deci e o perioadă foarte bună pentru tine, ai multe proiecte, te pregătești și pentru o premieră în teatru…
Daniela Nane: Da, chiar la început de februarie 2018 vom avea o premieră cu un spectacol mult așteptat, în regia lui Alexandru Darie, Coriolanus de Shakespeare, cu Șerban Pavlu în rolul principal, alaturi de Radu Amzulescu, George Ivașcu, Gheorghe Ifrim, Camelia Maxim, Ionel Mihăilescu, Constantin Dogioiu. E foarte bun Șerban Pavlu, e o bucurie să repet alături de toți colegii mei de la Teatrul Bulandra, care sunt cu toții aleși pe sprânceană. Alături de Șerban Pavlu am ajuns la a zecea stagiune cu O scrisoare pierdută, în regia lui Doru Ana, pentru că jucăm Zoe și Tipătescu într-o variantă inedită, de un haz nebun. Pe 16 decembrie jucăm din nou. E un spectacol cu foarte mare succes de public, pentru că practic, neschimbând textul lui Caragiale, l-am adaptat la situația din contemporaneitate, fără nimic grobian sau vulgar, e un spectacol cu umor fin, de calitate, pentru oameni inteligenți, iar ideea regizorală este genială prin simplitatea ei.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Treci de la teatru la film, de la comedie la tragedie, te schimbi foarte mult de la un rol la altul…
Ce actrita imensa, dar, mai ales, ce frumusete!!! Ma bucur imens pentru ea, si ca actrita si ca femeie care si-a gasit fericirea, jumatatea, alaturi de Adrian Cioroianu, un mare istoric si personaj charismatic. Si stiu ca se va gasi cineva, candva, care va primii niste locuri la filmul ei, spectacolul ei, din mare respect pentru ea!