Stiu ca oamenii sunt mai dispusi sa ia in seama criticile si plangerile semenilor lor pe care, cu multa usurinta, le considera indreptatite fara sa mai simta nevoia sa le verifice. Antirecomandarile merg la sigur fara mare efort. “E un hotel murdar, un curs nefolositor, un restaurant prost, un om plicticos” sunt afirmatii pe care cei din jur le vor lua ca atare si vor tine seama de ele. In schimb, atunci cand spui “e un loc minunat, un curs genial, o scoala exceptionala sau un om de incredere”, ti se cer argumente si, adesea, ti se pufneste neincrezator in fata… “Erai tu in toane bune si ti s-a parut”. Sau “ai tu vreun interes sa-i lauzi”…
La ultimul nostru mare eveniment, cand aniversam 10 ani de la aparitia pe piata a revistei Tango si bucuria drumului lung si frumos de Marea Dragoste, desi aveam prevazut ca in discursul meu de deschidere sa multumesc sponsorilor evenimentului, m-am trezit, spontan, multumindu-i lui Connie Larkin pentru tot ceea ce am realizat in ultimii ani. Ani in care m-am descoperit pe mine insami si am reusit sa trec peste toate obstacolele, desi nu mi-a fost si nu-mi este simplu, cu trei copii, trei joburi si un doctorat pe care imi doresc sa il fac temeinic, cu iubire. Le-am multumit, la fel, spontan si cu multa iubire, si invitatilor mei Liza Panait si Peter Imre, care mi-au intins o mana de ajutor atunci cand business-ul meu era in mare impas – intamplator business-ul meu e viata mea, o editura a marilor cuvinte si adevaruri de pret. Dar lui Connie Larkin i-am multumit pentru ceea ce sunt. Pentru educatia in care am invatat sa fiu autentica. Pentru usurinta si fericirea pe care mi-au adus-o in viata cursurile de photoreading si de time-master. Si, mai ales, pentru exceptionalul sau curs in care inveti cum sa anihilezi stresul si efectele lui cumplite intr-o viata cu prea multe griji, prea multe obligatii, prea multe obstacole. Sunt, toate, cursuri de o zi sau de doua, dar care schimba nu o viata sau doua, ci mai multe: viata ta si a tuturor celor din jur. Efectele benefice ale educatiei ontologice primite de la Connie Larkin sunt durabile si profunde. Cunosc mari manageri care si-au salvat viata si fericirea urmandu-le, cunosc oameni superbi care traiesc azi in ritm senin si splendid, descoperindu-se pe sine si dorintele lor autentice. Si stiu ca eu insami merg inainte cand as avea toate motivele si toate scuzele – de care cei din jur abuzeaza adesea- ca sa clachez, pentru ca am facut la timp scoala Larkin. De aceea am rugat-o sa impartaseasca si altora cateva taine despre cursul sau de eliminare a stresului, in paginile revistei noastre, dand astfel, si altora, sansa de a fi ei insisi, plenar si curajos. (Alice Nastase Buciuta)
Cum iti traiesti timpul, asa iti traiesti viata – de Connie Larkin
Oriunde ma uit, vad oameni, si ma refer la oameni din toate categoriile, care fie isi exprima resemnarea fata de ritmul de viata pe care il au, fie isi exprima hotararea de a face fata la tot ce-i confrunta. Unii par ca nu vad nici o luminita la capatul tunelului si folosesc expresii ca “asta este…”, altii se intaresc cu un soi de optimism in fata avalansei vietii.
Rutina asta haituita, pe de-o parte, sau luata in piept, pe de alta parte, a devenit o norma. Si, constanta “normei” este singura alinare.
Cineva ar fi spus “cum iti traiesti timpul, asa iti traiesti viata”. Pe mine m-a infricosat cand am auzit expresia asta prima data. Mi-am vazut piatra funerara, la sfarsitul vietii, o piatra pe care era scris, cu toata sinceritatea: “A gestionat totul extraordinar de eficient!”. Macabru a fost cand am realizat ca randurile astea imi faceau pieptul sa se umfle cu un fel de mandrie; desigur, eram foarte antrenata sa fiu eficienta si productiva. Chiar si acum cand scriu aceste randuri, ego-ul meu pare sa fie satisfacut de aceasta exprimare, doar ca, daca intr-adevar as fi trait pentru a gestiona bine viata, el, ego-ul, ar fi trait, nu eu.
Nu e usor sa faci distinctia asta, totusi, cand esti hipnotizat de ideea ca esti “nemuritor”! Ce alt sentiment, daca nu cel de nemurire, ar face oamenii sa amane atat de mult totul in viata? Este de-ajuns sa te uiti la cate lucruri amani, cate oportunitati ratezi, pe cati oameni ii ignori sau ranesti, pe cati oameni ii domini cu faptul ca esti foarte ocupat, foarte stresat, foarte neaccesibil.
Nu este loc pentru altceva. Abia faci fata la ce este.
Imi aduc aminte, la 31 decembrie, aproape de miezul noptii, cand aveam propria mea firma si conduceam si o Fundatie cu mii de oameni, cu un pahar de sampanie, in… birou, ma minunam unde disparuse un an intreg. Apoi imi propuneam ca la anu’ sa nu mai fac la fel. Dupa Anul Nou, cu explicatia ca aveam sa “trag tare” doar in primele saptamani, sa pun lucrurile pe fagas, ca apoi “sa o iau usor”, ma trezeam din nou la sfarsitul anului, fredonand aceeasi conversatie.
Cumva, la un nivel subtil, stiam ca era o conversatie pe care aveam sa o folosesc mereu, pentru ca eram dependenta de adrenalina provocata de presiune si stres, dar si de sentimentul de importanta pe care mi-l dadeau aceste sentimente, indiferent de pretul pe care il plateam.
La un nivel si mai profund, mi-era frica sa ma opresc din cursa, pentru ca m-as fi confruntat cu mine… si cu un gol imens, iar asta era inspaimantator. Mai mult, daca renuntam la cursa, renuntam la control, si cine stie ce putea sa se mi se intample…
In timp ce tu esti ocupat, viata trece pe langa tine
Imi reverbereaza in cap o alta zicala, a cuiva faimos: in timp ce tu esti ocupat, viata trece pe langa tine. Suntem stresati si de aceea nu putem sa iesim din stres, si nu iesim din stres pentru ca suntem stresati. In engleza se cheama “catch twenty-two”, in romana, sa te invarti in jurul cozii.
Ca sa iesi din acest cerc vicios, este nevoie de ceva din exterior care sa te scoata din inertie, si mai este nevoie de angajamentul unui luptator. Asta nu este un lucru usor, spune Don Juan al lui Carlos Castañeda, “este o revolutie”, o revolutie in gandire.
Tot Don Juan spune ca well-being, starea de bine, este o conditie pe care trebuie sa o cultivam; ca nu stim ce este aceasta stare de well-being pentru ca nu am trait-o si nu am experimentat-o.
Elimina stresul!
Eu sunt leader antrenat, de peste 30 de ani, in cursuri ontologice, care nu fac altceva decat sa dea la o parte ceata care ne separa de tot ceea ce cautam si, de fapt, avem.
Din cauza conversatiilor recurente, de la cat mai multi clienti, referitoare la stres-ul din viata lor, am creat un curs care se cheama “Elimina stresul din viata ta!”.
Stresul se manifesta la nivel psihologic prin modificari de atitudine, printr-o emotivitate accentuata, prin schimbari de comportament in relatiile sociale. La un nivel mai ridicat de stres, ne putem confrunta cu anxietate, depresie si simptome precum pierderea apetitului, probleme digestive, cresterea presiunii arteriale, in fine, somatizare. Si toate acestea fara sa ne uitam la impactul asupra eficientei si rezultatelor, care se traduc in bani.
In urma cu patru ani, o doamna judecator a venit la un curs pe care il tineam, ca o ultima sansa, inainte sa renunte la meserie. A vrut sa isi mai dea o sansa.
Inutil sa spun ca a continuat sa lucreze, lucrand intr-o zi ce facea inainte in trei, si sa se bucure de viata, pe deasupra.
Ideea este ca nu este necesar sa elimini din volumul de munca pe care il ai sau sa cresti timpul la mai mult de 24 de ore pe zi, ci mai degraba sa schimbi paradigma din care privesti. Cand schimbi paradigma, punctul de vedere din care te uiti, actiunile si, mai apoi, rezultatele sunt corelate.
Ce poti sa te astepti sa primesti prin participarea in acest curs, sunt:
Stare de bine cu tot ce este de facut in viata ta;
Pace sufleteasca si liniste;
Focus natural pe ceea ce conteaza;
Bucurie de viata si libertate;
Eficienta in tot ceea ce iti propui sa faci.
Ce poti sa te astepti sa primesti prin participarea in acest curs: Stare de bine cu tot ce este de facut; Pace sufleteasca si liniste; Focus natural pe ceea ce conteaza; Bucurie de viata si libertate; Eficienta in tot ceea ce iti propui sa faci.
Cursul “Elimina Stresul din Viata Ta!” dureaza o zi, dar iti schimba intreaga viata. Urmatorul curs va avea loc la Bucuresti, vineri, 17 iulie 2015; Cost 590 euro.
Pentru cine se inscrie pana la 10 iulie, costul cursului este de 420 euro.
Pentru inscrieri: connie@connielarkin.com
CONCURS: Cine raspunde cel mai creativ la intrebarea “CE AI FACE DACA NU AI MAI AVEA STRES LA MUNCA?” va primi, ca premiu, participarea gratis la cursul de pe 17 iulie. Trimite raspunsul pe adresa de e-mail connie@connielarkin.com