fbpx

Gabriela Bogos si Anca Haralambie – Muzica e o matematica superioara

de

Au alcatuit impreuna un manual care-i invata si-i bucura deopotriva pe elevii scolilor de muzica din intreaga tara, dar si pe cei care vor sa se initieze pe cont propriu in splendida arta a sunetelor si a armoniei. Manual modern si atractiv, cu imagini ferm¬ecatoare, melodii accesibile, jocuri si modele de dictee menite sa dezvolte memoria muzicala si ritmica a copiilor, Manual de initiere in tainele muzicii, volumul semnat de profesoarele Gabriela Bogos si Anca Haralambie, ne-a prilejuit un ragaz fermecator in care sa vorbim despre muzica si despre frumusete.

Marea Dragoste – Tango: Cum s-a nascut demersul dumneavoastra, cum a aparut dorinta de a realiza un asemenea manual?
Gabriela Bogos: Dorinta noastra s-a nascut in primul rand dintr-o necesitate, pentru ca nu exista prea multe carti de teorie muzicala pe piata. Invatamantul muzical in Romania reprezinta aproximativ 1% din totalitatea invatamantului, deci suntem o minoritate. Iar pentru minoritati mai putin se editeaza carti. Mai precis, nu au fost editate manuale de teorie muzicala din 1976. Profesorul meu de teorie, Valentin Gabrielescu, a realizat ultimele manuale, in anii 70…
Anca Haralambie: Si doamna Ana Motora a publicat manualele pentru clasele I-IV, tot cam in aceeasi perioada. Iar de atunci nu au mai aparut lucruri noi. Doar s-au schimbat copertile si, culmea, s-au pus si autori noi pe acelasi continut.
Gabriela Bogos: Intr-adevar, manualele realizate de domnul Gabrielescu sau de doamna Motora au fost preluate si republicate de un anume domn Vioreanu, care nu a schimbat nimic, doar a pus numele sau pe manualele de teorie si asa se face ca manualele de clasele I-IV poarta numele asa-zisului autor, dar au acelasi continut, identic cu ceea ce au facut profesorii nostri.

Marea Dragoste – Tango:
Acesta este un furt intelectual grav, ar trebui sa semnalati acest lucru, iar autorul fictiv… merita sa ajunga la inchisoare!
Gabriela Bogos: Noi am semnalat, dar nimeni nu zice absolut nimic. Toata lumea stie, dar… Noi credem ca, pentru ca nici domnul Gabrielescu, nici doamna Motora nu aveau descendenti, s-a profitat de lucrul acesta, si nimeni nu a revendicat proprietatea intelectuala asupra acestui continut foarte valoros pentru cineva care studiaza.
Anca Haralambie: Iar in aceste conditii, nu ne-a ramas altceva decat sa cream propriul nostru manual. Pentru ca nu e deloc atractiv pentru elevi sa lucreze pe niste manuale invechite si chiar si tu, ca profesor, obosesti.
In ce directie ati adus imbunatatiri, fata de vechile manuale?
Gabriela Bogos: Manualul nostru e colorat, e vesel, ne-am dorit foarte mult sa aiba desene care sa atraga copiii. Muzica este inrudita cu toate celelalte arte, de aceea este potrivit sa fie prezentata intr-o imbinare cu ele, pana la urma e vorba de inaltimi, de sunete, de culori si de nuante muzicale… Ne-am straduit si am creat acest manual muncind la el aproape un an. Si apoi, dupa ce a fost gata, timp de sapte ani ne-am chinuit si am asteptat sa vina decizia domnilor din minister pentru ca noi sa ne publicam manualul. Trebuia sa asteptam sa se faca o licitatie, care… nu s-a mai facut.
Anca Haralambie: Din 2007 pana in 2014 am asteptat, si totusi, timp de sapte ani nu au fost licitatii pentru manuale de clasa I.
Gabriela Bogos: Si atunci am luat impreuna hotararea sa il publicam noi, pe fortele noastre financiare, pentru ca nu mai puteam astepta, chiar aveam nevoie la clasa sa schimbam ceva. Iar copiii s-au bucurat foarte mult, am incept deja sa lucram pe acest manual.
Anca Haralambie: Eu imi amintesc mereu cum primeam noi la fiecare inceput de an manuale noi, frumoase, pe care abia asteptam sa le rasfoim.
Gabriela Bogos: Acum, copiii nu mai au aceasta bucurie, pentru ca preiau manualele vechi, ponosite, de la anii anteriori.
Apropo de bucuriile elevilor: cum sunt elevii de azi, cum va intelegeti cu ei?
Anca Haralambie: Depinde cum ii abordezi. Noi mergem amandoua pe aceeasi metoda: respect reciproc. Iti trebuie niste calitati, dragoste de oameni, de copii, dar si simtul umorului… Pentru ca e adevarat, copiii spun lucruri trasnite, iar tu trebuie sa ii asculti, sa ii intelegi, sa ii ajuti…
Gabriela Bogos: In general e greu sa lucrezi cu copiii, pentru ca ei sunt atat de diferiti unii de altii, vin aici pe baza unor teste de aptitudini, iar noi trebuie sa-i aducem la un numitor comun. Din fericire, pe noi, la materia noastra, ne ajuta si muzica sa devenim mai blanzi si sa-i imblanzim si pe ei. Prin muzica, discutand, cantand, la orele noastre elevii se comporta putin altfel decat la cultura generala. Nu poti sa faci muzica daca n-ai atmosfera linistita, calma… Muzica trebuie ascultata, inteleasa, perceputa, recunoscuta. Pentru asta, omul trebuie sa fie calm si sa incerce sa inteleaga muzica, s-o recunoasca, s-o redea intr-un anumit fel.
Anca Haralambie: Noi avem ceea ce se numeste „o autoritate blanda”. Stim ceea ce facem si atunci reusim sa ne impunem si in fata elevilor.
Cat de importanta este teoria muzicala in ansamblul acestei arte?
Gabriela Bogos: Cand spui muzica, ti se pare ceva usor, simplu, intuitiv. Dar muzica e o stiinta ca toate stiintele, are un anumit limbaj, pe care il invata teoria, care este mama tuturor disciplinelor din muzica. Ca sa ajungi solist sau instrumentist cu stiinta de carte – ca sunt si fara carte, atatia, in muzica usoara sau in populara – teoria muzicii te invata toate semnele, cum sa le intonezi, cum sa le recunosti. Mai departe, din teorie se dezvolta ca niste ramuri, armonia, formele muzicale, contrapunctul, polifonia estetica… Toate deriva din teorie. Teoria este trunchiul stiintei din care cresc ramurile cu frunze, care dau frumusetea in totalitate a copacului muzical…

Marea Dragoste – Tango: Cum ati ales acest drum profesional, cum ati ajuns pana aici?
Gabriela Bogos: Eu am facut de mica arta, din clasa intai m-a dat mama la pian. Imi placea pianul, foarte mult. Si am facut pian, pian principal, pana in clasa a XII-a. Mi-a placut sa studiez la pian, mi-a placut foarte mult tot ce faceam, dar mi-a placut foarte mult si teoria. Si atunci, din tensiunea examenelor, am renuntat la meseria de pianist-instrumentist si am ales teoria, care imi place foarte tare si care mi-a dat satisfactii. Mi s-a parut mult mai accesibil, mai placut si mai frumos sa invat copiii teorie. Sunt si profesoara de pian, am dubla specialitate. Dar am ales aceasta latura. Si in afara de pian si teoria pe care o predau, cand eram tanara, am cantat, in primii patru ani de studentie, in Corul Madrigal. Si mi-a placut foarte mult maniera de lucru a maestrului Marin Constantin. Patru ani m-am dus acolo cu tot sufletul. Am avut concerte si am realizat lucruri deosebite. Dupa care, din cauza faptului ca pe vremea comunismului nu puteam sa prind posturi in Bucuresti – era un oras inchis, m-am dus doi ani la Slatina ca profesoara de pian.

Marea Dragoste – Tango: Exista scoala de muzica la Slatina?
Gabriela Bogos: Da, o scoala in care noi cei din Bucuresti eram absolventi de facultate, dar la Slatina erau si profesori simpli absolventi de liceu, pentru anumite instrumente… Erau suplinitori. Un orasel in care, din promotia mea, au ajuns acolo opt oameni. Toti am facut naveta in provincie, la tara. Eu am rezistat doi ani, dupa care am venit acasa si i-am spus tatei: uite, stii ce, ai doar un copil, eu nu ma mai duc la Slatina, poti sa-mi faci orice! Un blid de mancare mi-oi da acolo, dar eu nu ma mai duc. Si am cautat si am gasit un post in Bucuresti, ca suplinitor, la Liceul de Coregrafie. Si am facut balet-corepetitie, am cantat muzica de balet. Deci cu totul alta indeletnicire decat cea pentru care ma pregatisem. Dar un muzician poate sa faca multe lucruri in viata. Am cantat muzica de balet, am invatat practic o meserie foarte frumoasa, deosebita. Si, in sfarsit, prin 1993, am reusit sa gasesc post aici, s-a dat concurs si am intrat la catedra de teoria muzicii. Ce imi doream eu dintotdeauna.
Anca Haralambie: Eu, dupa ce am absolvit Conservatorul, mi-am luat o repartitie care, la inceput, mi s-a parut foarte aproape de casa, la 45 de kilometri de Bucuresti, intr-o comuna.

Marea Dragoste – Tango:
Ce muzica se poate face intr-o comuna?
Anca Haralambie: Se poate face! Predam muzica la o scoala generala. Acolo am format un cor, chiar era placut, pentru ca copiii erau atrasi de muzica. Mi-aduc aminte de prima mea ora la catedra – m-am asezat in fata unei clase de 40 de copii si ma intrebam: Doamne, ce le pot spune acestor copii ca sa ii atrag? In toate profesiile iti trebuie experienta. Si dupa ce am facut trei ani si ceva de naveta foarte grea, am venit in Bucuresti, am suplinit la o scoala generala unde n-am stat degeaba, am format si acolo un grup vocal si am luat premiul intai la Cantarea Romaniei. Mi-am dat gradele didactice, iar in anii 90 a fost un concurs de dosare si atunci am obtinut un post aici. Si de aici a inceput alta munca. Pentru ca era diferit. Acum putem spune ca avem premii foarte multe, la concursuri, la olimpiade, am fost in jurii, suntem profesori cu distinctia Gheorghe Lazar I, avem copii care sunt elevi in marile facultati din lume, la Londra, in Danemarca, in Suedia, in Franta…
Gabriela Bogos: Avem aceste recunoatsteri, chiar daca teoria nu se vede pe scena. Teoria nu este ca un instrument, instrumentele au concursuri multe, ies tot timpul pe scena. Insa teoria este in spatele tuturor reusitelor muzicale, e o combinatie intre asa-zisa bucatarie a instrumentistului si redarea instrumentului. Totul se face prin teorie.

Marea Dragoste – Tango: Va dati seama, daca vedeti un cantaret de muzica usoara sau populara daca stie muzica, note, sau nu, daca stie teorie?
Anca Haralambie: Da, sigur. Dupa interpretare, dupa modul in care canta, dupa frazare, dupa cat de curat canta, dupa cum tine ritmul… Profesionistii se simt. Teoria il ajuta pe artist sa inteleaga ceea ce canta, sa aprofundeze partitura si din punct de vedere stiintific.

Marea Dragoste – Tango: Oamenii care fac muzica au ceva in plus fata de ceilalti?
Anca Haralambie: Poate ca pare un cliseu, dar muzica innobileaza. Daca o iubesti, esti generos. Cred ca Tolstoi spunea sa nu te increzi in oamenii care nu iubesc muzica, pentru ca pot fi ticalosi.
Gabriela Bogos: E o hrana spirituala pe care chiar daca vrei sau nu, omul o are toata viata. Am avut copii care au studiat la noi, dar nu au facut din muzica o meserie, ci pur si simplu au pastrat aceasta hrana sufleteasca in particular. Muzica te linisteste, iti coloreaza universul. Te face mai bun. E o matematica superioara. Pitagora a reusit sa ordoneze muzica. De la el a pornit evolutia in stiinta muzicala…

Marea Dragoste – Tango: Care e cel mai grozav lucru ce i se poate intampla unui elev care studiaza muzica in tara noastra? Sa plece in afara sau aici la noi ce poate obtine?
Anca Haralambie: Celebritatea. Si-o doresc si ei, dar este si rasplata muncii lor sustinute de atatia ani. Scoala romaneasca a fost o scoala foarte buna si eu cred ca este in continuare, pentru ca de aici pleaca multi copii care sunt foarte apreciati afara. Scoala romaneasca a dat muzicieni foarte buni.
Gabriela Bogos: Pana la urma, totusi, existenta noastra are legatura si cu partea economica si atunci normal ca meseria asta ar trebui si ea remunerata. Dar pentru ca la noi este foarte prost remunerata, tinerii pleaca sa-si gaseasca si satisfactia financiara in alte tari. Faci muzica din pasiune, dar trebuie sa mai si traiesti…

Marea Dragoste – Tango: Ca sa incheiem intr-o nota practica. Unde gasim manualul dumneavoastra?
Gabriela Bogos: Cartea se gaseste la Editura Basilica, care este la Patriarhia Romana, dar se gaseste si la Magazinul Sfanta Sofia. Si poate fi comandata pe internet la www.editurapatriarhiei.ro si la www.editurabasilica.ro. S-au epuizat deja primul tiraj, dar cei de la editura vor face deja o prima reeditare, ceea ce demonstreaza ca Manualul nostru de initiere in tainele muzicii este un succes pentru care noi ne bucuram foarte mult.

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.