În momentul în care m-am apucat intensiv de limba engleză, pe care am studiat-o sincopat, cu salturi care m-au făcut să o cuprind doar din când în când și să o uit pe jumătate de tot atâtea ori, am lucrat pe îndelete la exercițiile de pronunție. Cum să faci să vorbești engleza ca un vorbitor nativ, cum să pronunți în așa fel, încât nici cele mai greu de pronunțat cuvinte să nu te trădeze că nu ești născut pe tărâm aflat azi sau cândva sub jurisdicție britanică?
Le-am luat rând pe rând pe cele mai nesuferite (comfortable, rural, queue, clothes, drawer, clostridium, fashion și încă vreo treizeci ca ele…) și am început să le ascult, pronunț, corectez și repet. Iar și iar. Cu unele am început prin sintagme simple, sau folosind numele brandurilor. Cu fashion a fost simplu, pentru că vorbeam de oferta Fashion Days sau de ce produse fashion sunt în trend.
Singurul termen care nu mi-a ieșit (și cred că nici azi nu-mi iese) exact așa cum sună tutorialele a rămas clothes. Haine. De ce oare?! M-am întrebat și am luat strădania de la capăt, așezând termenul în propoziții și fraze, mai mult sau mai puțin sofisticate. Cel mai mult, dintre toate, am repetat „I don’t care about clothes” și mi-am spus asta de atâtea ori, până când am trecut dincolo de fonetică și am ajuns să mă întreb dacă o fi și adevărat ceea ce spun. Și mi-am dat seama că da, de undeva, din adâncuri, mă ține ceva în loc pe drumul către frumusețe, eleganță, feminitate și, iată, pronunție britanică posh…
Există, probabil, în viața multora dintre cei care n-au avut chiar tot ce și-au dorit în copilărie convingerea-scuză, pretextul-evadare cum că lucrurile materiale nici nu ne sunt de folos. Ce-mi trebuie mie haine frumoase, când eu am minte arătoasă și suflet splendid?, mi-am tot spus, ani la rândul, refuzându-mi, în același fel, și dreptul de a fi bogată, și cel de a fi elegantă și chiar și pe cel de a fi fericită. Dar am înțeles în ultima vreme, învățând limba engleză, că e o prostie fără seamăn să nu-ți pese de lucrurile care te fac să te simți bine, să arăți bine, să trăiești bine.
I care about clothes, repet, cu tot mai mult drag, în ultima vreme. I love my comfortable shoes, spun, bucuroasă, privindu-mi picioarele încălțate în pantofi sport, ocazional de la brandul Vans, atât de moderni și de ușor de purtat. Și cum tehnologia funcționează atât de bine și de în ajutorul nostru, de când tot spun și scriu asta, telefonul și laptopul îmi scot în cale cele mai potrivite linkuri către haine pe care să îmi fie drag să le cumpăr și să mă simt îndreptățită să le port. Bluze din branduri bune, elegante sau casual, de toate culorile și croielile în trend, pantofi care-ți fac pașii să zboare și ținutele să respire tinerețe…
Știu, sună a paradox, dar, uneori, să înveți o limbă străină e o îndeletnicire care face bine la frumusețe.
