Ma gindesc ce oare au insemnat sarbatorile pentru mine? Nu-mi amintesc Craciunul fara miros de porc pirlit cu paie, porc pe care un an il scarpinasem, il mingiiasem si-i vorbisem: “Ghita, Ghita frumos, Ghita gras, Ghita dulce”. Mincam cu noduri din Ghita si plingeam pe furis, ca sa n-o intristez pe mama.
De fiecare Ignat, mama avea aceeasi convorbire cu macelarul: “Dom’le, stii sa-l omori dintr-o lovitura? Da ori ba?”. Fiindca si mamii i se rupea inima dupa Ghita, dar daca era datul ca noi, oamenii, sa-l mincam…
In ziua de Ignat mergeam cu pachetele din trupul lui Ghita, pe la vecini, de pomana porcului.
Bucuria sarbatorilor era masa de familie care se tinea in prima zi de Craciun la un frate al mamei. Noi, copiii, deja elevi de scoala primara, mincam separat de oamenii mari si numai cu lingura si cu lingurita, fiindca matusa-mea, sotia unchiului, se temea sa ne dea cutite si furculite, ca din joaca sa nu ne taiem ori sa ne scoatem ochii.
Pe linga mirosul piscator de par ars imi staruie si azi in nari mirosul cozonacului cald: o mingiiere parfumata la care-ti lasa gura apa.
Dinastia Ghita s-a stins. Cozonacul se cumpara de la supermarket, masa de familie nu se mai tine fiindca s-au mutat la Domnul cei care se adunau in jurul ei.
Pentru mine sarbatorile-au apus.
Si astazi oamenii simt nevoia unui bilant sentimental de Craciun, de sfirsitul anului. Unii chiar gindindu-se la Betleem, la Pruncul menit s-aduca pacea intre oameni, blindetea, mingiierea. “Astazi s-a nascut Cel far de-nceput Cum au spus prorocii”. S-a nascut, a sperat, a murit pe cruce.
El binecuvinteaza si mesele cu sarmale din carne tocata luata de la magazin si cozonacii de cofetarie. Cind, hranindu-se cit mai igienic si mai rational, oamenii vor folosi paie stropite cu ceara de luminare, El va continua sa le faca semnul crucii deasupra mesei. El a venit pentru toate timpurile, pregatit sa nu se minuneze de fanteziilor oamenilor.
De traditie isi vor aduce aminte si oamenii si El, care ne-a adus credinta, speranta, iubirea. Mari vor seca, munti se vor narui, pamintul se va pirjoli, El va fi vesnic cu noi, privindu-ne ingaduitor.
