Ilinca Tomoroveanu si Traian Stanescu – Cea mai frumoasa dependenta

N-a fost dragoste la prima vedere, cum se intampla de multe ori in lumea artistica, dar s-a dovedit ca formula lor a fost mai convingatoare. Ilinca Tomoroveanu si Traian Stanescu s-au cunoscut cu multi ani in urma si, la inceput, erau doar prieteni. Iubirea lor s-a nascut tocmai din revelatia ca au multe lucruri in comun. Treptat, a aparut o fascinatie intre ei si de-aici pana la dragoste n-a mai fost decat un pas. Sunt impreuna de o viata si azi marturisesc amandoi, cu glas ferm, ca n-ar mai putea trai unul fara celalalt.

Impreuna, 24 din 24
Au fost colegi de teatru, au avut prieteni comuni, s-au tot intalnit in diverse cercuri, stateau in acelasi cartier si, urmare a tuturor acestor coincidente, s-au indragostit aproape brusc, desi dupa o lunga prietenie. Senzatia in sine a survenit subit, a fost o pasiune care s-a aprins deodata, pe terenul unei amicitii de substanta.
Actrita Ilinca Tomoroveanu lucreaza, inca din ultimul an de facultate, pe scena Teatrului National Bucuresti, pe care nu l-a parasit, de fapt, niciodata. A jucat si in multe filme, astfel ca a adunat un palmares coplesitor. De cativa ani buni, actorul Traian Stanescu este director artistic al TNB, asa ca soarta i-a apropiat si mai mult. Nu-i incomodeaza faptul ca muncesc in acelasi perimetru si sunt impreuna toata ziua, dimpotriva, si-au dorit asta dintotdeauna, sfidand astfel statisticile si scepticismul unora.
S-au casatorit in 1977, si deja numarul anilor lor de casatorie e o legenda si o speranta pentru toti cei care mai cred in iubirile de-o viata. Prietenia care i-a adunat la inceput ii ghideaza si in prezent. Se sfatuiesc si se sprijina unul pe altul, aproape ca nu iau nicio decizie fara sa se consulte. Traian Stanescu este un barbat protector si atent la tot ce si-ar putea dori sotia lui. De cate ori ea incepe un proiect artistic nou, el ii este alaturi cu sfaturi si incurajari, menajand-o, totodata, si aparand-o de orice ar putea s-o distraga de la munca ei, de la starea creativa.
Nu-i este nici lui usor, ca director al unuia dintre cele mai importante teatre din tara. Raspunderea e uriasa, dar daca reuseste sa faca fata si moral, e pentru ca sotia lui, Ilinca, ii este alaturi neconditionat. Destinul lor se suprapune, practic, cu al Nationalului bucurestean, de care sunt legati cu aceeasi dragoste si dependenta care ii leaga si unul de celalalt. Un triunghi superb, de arta si iubire, ii tine impreuna si ii invata in fiecare zi sa traiasca frumos.

Casa cu flori
Asa cum multa lume probabil stie, actrita Ilinca Tomoroveanu este nepoata poetului Octavian Goga. S-a nascut la trei ani dupa moartea scriitorului, ce-i drept, dar amintirile copilariei din Rasinari o urmaresc benefic pana astazi. Si… la randul ei, e deja bunica! Traian si Ilinca au un fiu, Mihai, care e operator TV si care le-a daruit un nepotel, pe Victor Alexandru, rasfatatul en titre al familiei. Cei doi actori, care au adunat peste trei decenii de casnicie si o viata de prietenie si dragoste, locuiesc intr-o casa cocheta din centrul Bucurestilor. O casa plina de flori, de liniste, de cultura si pasiune.
Duc o viata discreta, nu atrag atentia niciodata asupra existentei lor cotidiene, care de altfel se deruleaza in special intre munca la teatru si casa. Sunt oameni retrasi, linistiti, Ilinca e o gospodina admirabila si cultiva bucuriile familiale clasice. Printre ele, gastronomia traditionala e un reper drag familiei. Traian e dependent de minunatiile pe care le gateste sotia lui, ea prepara atat bucate romanesti clasice, cat si sortimente din bucataria internationala. Cand ies in lume, o fac cu ocazia evenimentelor culturale, in special. Acelea sunt locurile unde cei doi pot fi vazuti cel mai des.
Accepta cu greu sa vorbeasca despre viata lor de cuplu, fiindca au senzatia ca nimic spectaculos din aceasta structura nu atrage atentia publicului, deci nu au motive de confesiune la scena deschisa. Se considera cei mai obisnuiti oameni de pe pamant, asta gratie unei modestii perfecte, care i-a marcat dintotdeauna.
Poate ca izolarea de galagia mondena a fost si aspectul care i-a ajutat sa ramana impreuna. Si-au aparat relatia de orice inconvenient si s-au obisnuit sa-si dea suficienta libertate de exprimare unul altuia, cat sa nu se simta constransi, sufocati de ceva. E o reteta care, in cazul lor, a functionat impecabil. Ilinca Tomoroveanu nu-si mai doreste nimic cu disperare. Ea stie si spune, de fiecare data, ca darul vietii ei e Traian Stanescu. Si e fericita.

Biografie

Ilinca Tomoroveanu s-a născut pe 21 august 1941, la Bucureşti. A studiat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, promoţia 1964, clasa profesor Costache Antoniu, asistent Ion Cojar și a fost colegă cu Valeria Seciu, Mariana Mihuţ, Ion Caramitru, Rodica Mandache, Florina Cercel, Ovidiu Iuliu Moldovan, Costel Constantin, Ștefan Radof, Virgil Ogășanu. A debutat pe scena teatrală în anul 1964, la Teatrul Naţional Bucureşti în rolul Cristinei din piesa „Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu, în regia lui Horea Popescu. Cariera ei este legată în totalitate de Teatrul Naţional din Bucureşti, teatru cu a cărui activitate s-a identificat.

Mărturisea că se simțea apropiată de rolurile Oana din „Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Sică Alexandrescu şi Marietta Sadova (1967), Celesta Finley din „Dulcea pasăre a tinereţii” de Tennessee Williams, regia Mihai Berechet (1972), Berta din „Generoasa fundaţie” de Antonio Buero Vallejo, regia Horea Popescu (1978), Florence din „Cavoul de familie” de Pierre Chesnot, regia Sanda Manu (1980), Nataşa Golubeva din „Între patru ochi” de Alexandr Ghelman, regia Dan Necşulea (1983), Clitemnestra din „Trilogia antică” după Euripide şi Sofocle, regia Andrei Şerban (1990),  Doamna Alving din „Strigoii” de Henrik Ibsen, regia Nicolae Scarlat (1998), Ana Dmitrievna Karenina din „Cadavrul viu” de Lev N. Tolstoi, regia Gelu Colceag (2001), Irena Romescu din „Jocul ielelor” de Camil Petrescu, regia Claudiu Goga (2007), Bătrâna din „Avalanşa” de Tuncer Cücenoğlu, regia Radu Afrim (2010).

A fost nepoata lui Octavian Goga și s-a simțit foarte atașată de Rășinari, locul unde s-a născut poetul, și pe care îl considera a fi „cel mai frumos de pe lume (…) Livada mea de vișini”. În 1999, pentru a-i păstra vie memoria și opera poetului a înființat alături de alți descendenți și de câțiva importanți oameni de cultură din București, Sibiu, Cluj și Rășinari o Fundație culturală care îi poartă numele lui Octavian Goga, cu sediul la Rășinari, a cărei președintă de onoare a fost.

Ilinca Tomoroveanu a fost distinsă cu Medalia Comemorativă Mihai Eminescu (2000) şi decorată cu Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor (2004). Din 2005 a fost director artistic al Teatrului Naţional din Bucureşti.