fbpx

Invinovatiri si sperante

de

De cate ori un barbat mi s-a aratat rau sau las sau cinic sau zgarcit sau profitor sau nemilos, gandul mi s-a indreptat cu grabire catre femeia care l-a crescut. I-am invinovatit mama pentru felul nevrednic in care i-a pazit sufletul si mi-a parut rau de toate intamplarile care i-au strivit inima de copil, facandu-l sa fie acum, la maturitate, un om chinuit si imbibat de amaraciune.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

De cate ori o femeie mi s-a dovedit a fi lipsita de scrupule, mincinoasa, degraba ravnitoare la barbatul alteia si iute coboratoare de desuuri pe langa paturi straine, m-am gandit cu parere de rau la tristetile sau umilintele pe care trebuie sa le fi indurat in copilarie, traind dezlanat langa niste parinti nebinecuvantati de respect fata de familie si fata de dragoste. Oricat de prea la-ndemana ne-ar parea explicatia, totusi, rostul nostru intreg depinde de felul in care ne-a curs copilaria.
Probabil ca intr-o zi rea a anilor fragezi, cand ne-am intalnit pentru prima oara cu moartea, cu nedreptatea, cu suferinta, cu deznadejdea, a trebuit sa renuntam la noi insine, ca sa putem supravietui intr-o lume careia nu-i mai cuprindem intelesul.
Unii au hotarat sa fie vesnic obedienti, ca sa nu mai primeasca niciodata pedepse. Altii au jurat ca, daca parintii lor nu le-au dat dragostea dupa care tanjeau, isi vor gasi, la randul lor, puterea de a face chisalita din inimile celor de langa ei. Si apoi si-au ascuns hotararea in strafundul gandului.
Fetite care au plans in perna pentru tristetea mamelor lor inselate au ajuns astazi amante de profesie, care se mandresc ieftin ca nici un barbat insurat nu rezista avansurilor lor. Baieti, azvarliti de colo-colo intre vietile parintilor despartiti si dusmaniti, se balangane si azi intre mai multe iubiri, intre mai multe case si mai multe perechi de coapse, fara sa mai fie in stare sa-si gaseasca domiciliul stabil al iubirii. Si totul se intampla fara sa-ntelegem sau sa ne amintim cum si de ce s-a ajuns aici.
„Asa sunt eu, rebel“, spun prapaditii fara familie, preschimband in lauri lipsa lor de incredere si speranta. „Pun dragostea mai presus de conventii“, se pacalesc singure nefericitele cu copii din flori.
„N-are rost s-o iei de la capat, e acelasi lucru“, isi spun resemnatii care-si rumega amaraciunea de-o viata.
Facem copii din dragoste, din deznadejde, din nadejde. Din graba, din teama de moarte, din plictiseala. Dar, oricum ar fi, ii aducem pe lume ca sa ne implinim noua destinul, ca sa ne carpim singuratatea ori demnitatea ranita, ca sa ne impuiem noua sansele de-a obtine ceea ce vrem de la fiinta pe care o iubim, de la societate. Si-abia cand viata ne loveste cu cea mai rea dintre toate pedepsele posibile, aceea de a-ti vedea copilul preschimbat intr-un adult nefericit, ratacit in propria-i viata, ne aducem aminte de anii in care, prea hamesiti de bani, manati de vanitati, orbiti de dorinte de razbunare, otraviti de orgolii bolnave, am uitat ca singurul motiv pentru care merita sa nasti o viata noua vine din generozitate, din dorinta de a contribui la marea fericire a umanitatii construind copilului tau, cu atentie, cu grija, cu dragoste nemasurata, un destin fericit.
In inserarile de dinaintea noptilor noastre de dragoste, in inclestarea patimii profunde, cati dintre noi mai au timp sa auda batand in fereastra lacrimile copiilor nascuti fara rost?

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Scrisoare

Comentarii

  • Cu regret anunt ca acest articol l-am gasit si aici:
    http://www.catchy.ro/personaje/6520/com
    Cred ca astfel de tinere care-si construiesc viata pe furt si minciuna ar trebui sa primeasca o lectie pe masura.

    MAnca februarie 7, 2011 7:22 pm Răspunde
  • Trist, dar atat de nedrept de adevarat…Si eu ma gandesc intotdeauna la cum a fost viata intrauterina, copilaria, adolescenta persoanelor "nefericite". Si imi dau seama ca majoritatea celor de langa noi nu au nici cea mai mica idee, nu-i intereseaza cat de putin urmarile gandurilor, sentimentelor sau faptelor lor in viata celor carora le-au dat viata din intamplare, din greseala, sau, in cel mai fericit dintre cazurile nefericite, pt ca asa se cade, sa ai copii daca tot te-ai casatorit…
    E atat de important sa ti-l doresti cu toata fiinta si sa reusesti sa gandesti pozitiv si sa ai sentimente frumoase in timp ce este parte din tine, dar si apoi, cand ii transmiti toate vibratiile, toate energiile tale…E atat de trist cand vezi ca atata lume este egoista, ignoranta, inconstienta…Este trist pt ca urmarile nu le asuma ei, ci cei ce vin…

    alex decembrie 3, 2010 2:57 pm Răspunde

Dă-i un răspuns lui MAnca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.