fbpx

Ion Antonescu: Turismul este pasiunea vieții mele

de

Folosind experiența sa de lucru în turism de peste 25 de ani, Ion Antonescu a fondat, după Revoluție, Marshal Turism, pe care a și condus-o până în 2000, când a predat ștafeta managerială către fiul său, Daniel. Numai că, dincolo de performanțele sale excepționale în turism, „Mareșalul”, cum este poreclit, cu iubire, este un personaj aparte, un bărbat mereu tânăr, care aleargă zi de zi în Herăstrău și organizează, mereu, întâlniri generoase ale artiștilor pe care îi ocrotește cu mărinimie. Pe una dintre terasele înflorite ale splendidului hotel Marshal Garden am stat de vorbă despre drumuri făcute cu folos, despre bani, despre copii, despre iubire, despre țara în care trăim.

 Alice Năstase Buciuta: Domnule Antonescu, am fost cu dumneavoastră ca ghid în Israel și am rămas cu o amintire de neuitat… Israel este în continuare destinația cea mai cerută prin agenția dumneavoastră?

Ion Antonescu: Este o destinație dorită în agenția noastră datorită faptului că merg chiar eu pe post de ghid. Și acum, de exemplu, am 53 de turiști și ar mai fi vrut încă vreo zece, dar nu mai sunt locuri în autocar.

Marea Dragoste / revistatango.ro: În autocarul care merge prin Israel?

Ion Antonescu: Da, până acolo mergem cu avionul, deși, din păcate, după părerea mea, cei de la Tarom nu au un om foarte bun de marketing. Dacă ar avea, ar constata că sunt foarte mulți oameni ca mine, care nu doresc să piardă nopțile. La Tarom, dacă alegi destinația Israel, ai două nopți pierdute. Întrucât avionul pleacă la șase dimineața, trebuie să te scoli la ora două ca să fii cu trei ore înainte la aeroport, cum cer ei. De acolo, avionul pleacă la unsprezece seara, ajungi la Bucuresti la ora două, deci sunt exact două nopți pierdute. Teoria că astfel prinzi o zi în plus de ședere acolo este greșită, fiindcă, atunci când călătorești astfel ajungi obosit sau dormi în autocar și nu mai înțelegi nimic. De exemplu, El Al are ore de plecare foarte bune. Plecăm la unsprezece și ne întoarcem seara la nouă, deci nu pierdem timpul. Și mai este un lucru greșit, cei de la Tarom spun că este mult mai avantajos spațiul aerian la acele ore. Dar, de fapt, nu plătești niște taxe, dar pierzi prin faptul că nu ai avioanele pline. Întotdeauna în afaceri trebuie să studiezi ce vrea clientul, în al doilea rând să studiezi concurența și să te adaptezi. Am impresia că exact asta nu fac și nu îi interesează, pentru că nu sunt banii lor.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Dumneavoastră faceți asta dintotdeauna sau ați înțeles acest lucru acum, mai târziu?

Ion Antonescu: De când mă știu, absolut orice am făcut în viață, indiferent pentru cine am lucrat, am făcut ca pentru mine însumi. Acum avem un oaspete care a venit aici special din altă țară pentru că sunt singurul nebun de pe glob care la evenimente speciale, nunți, botezuri, zile de naștere, la orice fel de grupuri, oferă felul principal la alegere, la restaurantul hotelului nostru. Fac asta pentru că am constatat, inclusiv pe pielea mea sau de câte ori am fost cu rude sau colegi în străinătate, că, dacă erau peste zece persoane, se considera grup și se făcea un meniu fix. Dar nu este corect așa. Unul preferă pieptul de pui, altul preferă friptura de porc și așa mai departe… Atunci când mergi la o nuntă, de exemplu, dacă mănânci ce îți place și te simți bine, bagi mâna în buzunar mai adânc și dăruiești masa.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Puteți face la fel în orice zonă a activității turistice?

Ion Antonescu: Am avut recent o discuție cu o recepționeră. O domnișoară venise dimineața la o conferință, dar avea și cazare. Recepționera i-a spus că la ora două se face check-in-ul. Am întrebat-o dacă nu sunt camere libere și mi-a răspuns că sunt, dar așa este regula. De ce? Regula pentru mine este să îl ajut pe client să se simtă bine. Atunci i s-a dat imediat camera. Vii obosit de pe drum, de ce să stai în hol sau în parcare? Trebuie să te pui în locul clientului, în locul celuilalt. Cum ți-ar fie ție bine, așa trebuie să faci. De când mă știu, întotdeauna m-am pus în locul celuilalt.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Este de fapt un principiu moral „ce ție nu îți place altuia nu-i face”. Cum schimbă acest fel de a vedea lumea afacerea dumneavoastră, agenția de turism, hotelul? Se simt lucrurile acestea, fac ca totul aici să meargă mai ușor?

Ion Antonescu: Cea mai grea problemă a vieții mele, și nu cred că este numai a mea, ci și a altor oameni de afaceri, este cea a salariaților. De multe ori salariatul este un robot. Sunt foarte puțini cei care gândesc într-adevăr. Ei execută niște ordine și atât. Acest lucru mă deranjează. Salariații, mai ales tinerii, ar trebui să iubească inovația. Întotdeauna mi-au plăcut oamenii care care vin cu idei pe care să le studiem și să vedem ce se poate face cu ele. Trebuie să știi și să îți susții ideea, să vii cu argumente. Nu prea mi s-a întâmplat să am de-a lungul timpului mai mult de cinci la sută salariați care să vină cu idei.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum vă explicați asta?

Ion Antonescu: Este dezinteres, și nu doar în România. Și în afară salariații fac multe greșeli.

Marea Dragoste / revistatango.ro: A avut loc de curând o conferință legată de importanța educației timpurii a copiilor care dă valoare mediului de afaceri. Ei spun că cei mici pot fi educați pentru a reuși, iar mai târziu, când vor face parte dintr-o afacere ca angajați sau ca antreprenori, vor avea acest spirit inovativ.

Ion Antonescu: Eu am constatat că cei care s-au născut la țară știu ce înseamnă greutățile și luptă mult mai mult, pun pasiune în ceea ce fac. Cei care sunt născuți la oraș și sunt cocoloșiți de către părinți nu își pun această problemă. Întotdeauna mă deranjează CV-urile în care văd că cel care vrea să ocupe un post a avut nu știu câte locuri de muncă. Dacă am văzut că a depășit trei locuri de muncă, nici nu mă uit la el. Poți să ai șapte facultăți, să știi douăzeci de limbi străine, dacă nu pui pasiune în ceea ce faci și dacă nu gândești, nu ești bun. Sunt foarte mulți care nu au facultate, dar îmi plac, pentru că își pun mintea la contribuție și pun pasiune în orice domeniu de activitate. Când pui pasiune în ceea ce faci, îți iese, pentru că vii de plăcere la serviciu, pe când dacă nu vii cu plăcere la serviciu, totul e în zadar, nu vei avea rezulatate bune, oricâte facultăți ai fi absolvit. Nu are nicio legătură pregătirea cu pasiunea.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Credeți că asta vine din greutățile vieții? Cei care sunt pasionați sunt oameni care s-au luptat mai mult?

Ion Antonescu: Să vă dau un exemplu, chiar dacă, poate, nu este cel mai bun. Eu sunt, vorba primei mele soacre, „prințul din vârful muntelui”, pentru că eu m-am născut în Țara Loviștei, la granița cu Vârful Negoiu, vin de la țară. Am terminat cibernetică și mă uit la colegii mei bucureșteni că niciunul nu a ajuns la nivelul la care am ajuns eu. Faptul că am venit de la țară și că a trebuit să răzbesc în viață m-a ajutat foarte mult, dar și faptul că mi-a plăcut mult turismul. Degeaba am terminat cibernetică, pentru că, fiind ghid din anul întâi de facultate, turismul mi-a intrat în sânge. Turismul este pasiunea vieții mele. Pe timpul lui Ceaușescu, lucrând în turism, am luat locul a patru inși, pe un singur salariu. De atunci am o maximă a mea: bucură-te când vecinul nu muncește, ca să îi iei locul. Așa îți dezvolți și creierul, te apreciază șeful și ai și satisfacție. Dacă nu ai satisfacție în muncă, atunci trăiești degeaba.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Îmi spuneați că este important să fii ambițios, să învingi greutăți. Cum ați reușit să rezolvați problema asta cu propriul fiu care, deși nu ați avut o viață grea, vă este alături și vă susține? Cum ați rezolvat asta ca părinte?

Ion Antonescu: Trebuie să recunosc că am un băiat extraordinar și nu a fost implicat niciodată în niciun scandal. Am ajuns la concluzia că e bine să îl lași pe copil să se dezvolte, să îl consideri un om matur. Dau două exemple de situații care, zic eu, i-au schimbat soarta. Când era mai mic, toți îmi spuneau să nu îi dau atât de mulți bani, pentru că se învață cu ei. Dar eu am înțeles că nu este bine să nu îi dai bani, ci e bine să îi dai câți își dorește (asta în cazul în care ai, desigur), dar să vezi pe ce îi cheltuie. Și să nu îi dai banii cu țârâita, pentru că atunci îl faci pe copil să găsească alte formule. Am ascultat de alții și am greșit, iar copilul se împrumuta de la diverși prieteni, nu a fost bine. Atunci i-am zis să scoată din contul bancar de fiecare dată câți bani vrea. Și acum, când are treizeci și șase de ani, mă întreabă dacă poate să își cumpere anumite lucruri. E anormal, căci el este președintele firmei. Poate a contat și faptul că tata a fost preceptor și chiar dacă venea cu bani acasă, noi, copiii, nu puneam mâna pe ei, știind că nu sunt ai noștri. Poate că a înțeles și el că e bine să știi să folosești banii, nu să îi cheltui aiurea. Al doilea exemplu este că l-am lăsat să conducă firma. A fost și conjunctura de așa natură. În anul 2000, am ajuns secretar de stat la Cultură și l-am numit pe el președintele firmei. Din clipa aceea nu m-am așezat niciodată pe scaunul lui și a avut o libertate totală. Așa a căpătat încredere în el. Deci trebuie să îl tratezi pe copil ca pe un om mare. Și pe orice salariat, fă-l șef și poți să vezi cum se schimbă dacă are alte responsabilități.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum se schimbă oamenii când capătă mai multă responsabilitate, în bine sau în rău?

Ion Antonescu: Foarte mulți se schimbă în bine. Sunt și unii care nu se schimbă, pentru că nu îi duce capul sau nu vor. Sunt mai multe motive care îi fac să nu progreseze.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Mi-ați spus că l-ați învățat cum să aibă respect față de bani. Banii sunt o temă foarte importantă în viețile noastre. Spuneți-mi cât de importantă este relația cu banii, cum ați reușiti să o stăpâniți?

Ion Antonescu: Pot să vă dau un alt exemplu puțin ciudat. Noi am avut întotdeauna banii la comun. Eu eram însurat, el era însurat, dar nu am stabilit niciodată: asta este partea ta, asta este a mea. Nici acum noi nu avem banii separați. Fiecare ia cât are nevoie și ne consultăm întotdeauna, în așa fel încât să îi utilizăm cu folos.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Nu vă tentează mașinile, gadgeturile…?

Ion Antonescu: Eu, cel puțin, nu am avut decât trei mașini în viața mea. Cea pe care o am acum este de unsprezece ani, cealaltă am ținut-o zece ani. Nu cheltuiesc bani aiurea. Când știi cât de greu se câștigă banul, îl cheltuiești foarte greu. Când îl obții ușor, prin diferite metode, nu vreau să intru în amănunte acum, îl cheltuiești foarte ușor. Este foarte important să știi cât de greu se câștigă banul în ziua de azi.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce greșeli credeți că fac oamenii din jurul nostru în raport cu banii, de nu au bani sau dau faliment?

Ion Antonescu: Dacă aș fi ministru de Finanțe, aș obliga absolut toate firmele, atât de stat, cât și particulare, să țină evidența cheltuielilor și a veniturilor așa cum o țin eu din 1992, de când am înființat firma. Eu am o situație făcută de contabilitate pe trei ani în urmă, în ordinea alfabetică a cheltuielilor, apă, gaze, absolut toate, pe nu știu câte pagini. Mă uit, compar și văd greșelile. De exemplu, am văzut că în luna ianuarie, anul trecut, la spălătorie mi-a crescut cheltuiala cu o sută și ceva de mii de lei. Am întrebat de ce. Pentru că atunci s-au spălat perdelele și draperiile. Directoarea de la hotel era foarte bucuroasă că a negociat o reducere de preț cu treizeci la sută. Eu mi-am dat seama imediat. Deși în contract pretul era pe kilogram, la perdele și draperii ni l-a calculat la metru pătrat. Dacă nu aș fi avut cheltuielile în ordine pe trei ani, nu mi-aș fi dat seama de greșeală. Am atras atenția, omul a refăcut calculul la kilogram și a rezultat o diferență foarte mică față de anul trecut. Un alt exemplu, la gaze. De ce sunt gazele atât de scumpe? Am constatat că mulți bucătari nu-și dau suficient interesul. Acasă, întreb, când iei oala de pe foc, nu stingi aragazul? Ba da. Atunci aici de ce nu îl stingi? Flacăra de veghe înseamnă un consum cu 25% de metri cubi de gaze în plus… Până nu am dat doi bucătari afară, nu au învățat că trebuie să închidă imediat aragazul. Foarte mulți greșesc, lăsându-se pe mâna contabilului șef. Dimineața, eu mă duc la contabilitate și absolut toate facturile trec prin mâna mea. Sunt foarte multe cheltuieli făcute fără motiv, de aceea eu le văd și cer referatul de necesitate pentru ele. Cea mai mare greșeală care s-a făcut în România legat de licitații este prețul cel mai mic. Prețul cel mai mic te costă de trei, patru ori mai mult. Mă uit și la restaurant. Am fost în piață, la magazine, cu cel care face aprovizionarea. Cel mai important om din restaurant este cel care face aprovizionarea, pentru că dacă acela aduce peștele vechi sau roșia stricată, ce să facă bucătarul? Nu mă interesează că este mai ieftin, pentru că pierd, dacă roșia sau cartoful este stricat, jumătate o arunc. Prefer să dau mai mult, ca să iau calitate. Prin calitate se câștigă mult mai mult. Aici sunt greșelile pe care le fac toți. Și mai este un lucru foarte important: să fii corect. Dacă nu ești corect în afaceri, pierzi mult mai mult. Eu și pentru apa pe care o beau cer să mi se facă bon fiscal, la prețul de cost. Dacă nu faci așa, pierzi, pentru că vine controlul și îți închide afacerea.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Aplicați principiul acesta, sunt prea sărac să cumpăr lucruri ieftine? Sunteți de acord cu asta?

Ion Antonescu: Da. Cine nu respectă calitatea nu câștigă. Puțin dai, puțin ai. Dacă ții la calitate, câștigul vine mult mai repede, garantat. Foarte mulți au călătorit, foarte mulți știu ce înseamnă calitatea și oamenii au început să meargă acolo unde o găsesc.

Marea Dragoste / revistatango.ro: V-am întrebat despre copii, v-am întrebat despre bani, vă întreb și despre dragoste. Un om care are o afacere de succes poate să aibă și o viață de familie bună, se poate să le ai pe toate?

Pagini:  1 2

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *