Din 2013, Keri-Lynn Wilson este dirijoarea Orchestrei Filarmonice Slovene, prima dirijoare femeie din istoria acestui ansamblu. Deschizatoare de drum in muzica, superba blonda care ar fi putut alege, daca ar fi vrut, la fel de bine, o cariera de fotomodel, rastoarna traditiile si spune, zambind, ca a dirija inseamna a fi lider si ca orice femeie talentata poate face acest lucru la fel de bine ca un barbat, sfidand traditia masulinitatii din fata pupitrului.
Din 2013, Keri-Lynn Wilson este dirijoarea Orchestrei Filarmonice Slovene, prima dirijoare femeie din istoria acestui ansamblu. Deschizatoare de drum in muzica, superba femeie blonda care ar fi putut alege, daca ar fi vrut, la fel de bine, o cariera de fotomodel, rastoarna traditiile si spune, zambind, ca a dirija inseamna a fi lider si ca orice femeie talentata poate face acest lucru la fel de bine ca un barbat, sfidand traditia masculinitatii din fata pupitrului
Calatoreste in intreaga lume. Recent, a dirijat Dama de pica la Stockholm, Olandezul zburator la Montreal si Traviata la Salerno. In lunile urmatoare va dirija Carmen la Nimes, Nabucco in La Coruna, Traviata la Zurich, Boris Godunov la Tel Aviv si Evgheni Oneghin in Varsovia. Keri-Lynn Wilson a dirijat orchestre in Paris, Los Angeles, Munchen, Montreal, Toronto, St. Paul, Houston, Washington, Aachen, Leipzig, Moscova, St. Petersburg, Madrid, Bucuresti, Ierusalim, Ljubljana, Zagreb si in multe alte orase mari ale lumii.
Fiica a unui profesor de engleza si a unei muziciene, nascuta in Winnipeg, Canada, Keri-Lynn Wilson a studiat flautul, pianul si vioara. La Julliard, in New York, a fost studenta celebrului flautist Julius Baker si si-a facut debutul la Carnegie Hall la varsta de 21 de ani. A primit bursa Bruno Walter si si-a continuat studiile la Julliard, in dirijat, cu Otto-Werner Mueller, primind o dubla licenta – de flautista si dirijoare. A debutat cu National Arts Center Orchestra din Canada la varsta de 23 de ani.
In perioada studentiei a fost asistenta lui Claudio Abbado la Festivalul Salzburg si a primit o bursa din partea Tanglewood Music Center. Dupa absolvire a fost dirijoare asociata a Orchestrei simfonice Dallas., iar din 1998 s-a lansat intr-o cariera internationala ca dirijoare invitata.
Noi am intalnit-o la Iasi, unde a dirijat cu daruire si desavarsire Don Giovanni, creatie pe care o adora.
A.N.B.: Chiar azi, 17 mai, in ziua in care dirijati Don Giovanni, la Iasi, este aniversarea zilei dumneavoastra de nastere. Un bun prilej sa va intreb daca simtiti ca devenim mai intelepti odata cu inaintarea in varsta…
Keri-Lynn Wilson: Eu sper ca da! (rade) Intelepciunea este singurul lucru bun care vine odata cu imbatranirea. In procesul de maturizare, capeti mai multa experienta, te dezvolti, stii din ce in ce mai multe, iar asta, cel putin in profesia mea, este ceva important. Artistii maturi sunt considerati cei la 60 de ani, ei sunt maestrii…
Even if I die tomorrow, I’ll be very satisfied… My music is my life.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu va este greu sa fiti mereu pe drumuri, sa schimbati atatea orchestre, locuri… totul?
Keri-Lynn Wilson: Nu imi este greu, pentru ca este ceea ce eu iubesc cu adevarat, pentru mine asta e ceea ce-mi doresc sa fac, ceea ce ma provoaca: sa fac muzica, sa dirijez, sa intalnesc noi orchestre. De fapt, fac asta de peste 20 de ani, calatoresc in intreaga lume, intalnesc alte culturi. Iar chiar daca ar fi sa mor maine, as fi foarte multumita de ceea ce am facut pana acum. Si aici, in turneul din Romania, am fost peste tot, la Bucuresti, la Timisoara, apoi la Cluj, iata, acum sunt la Iasi si de aici plec inapoi la Bucuresti. Punctez pe harta noi si noi locuri…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum reusiti, in conditiile acestea, sa va pastrati familia, sa ramaneti aproape de cei dragi?
Keri-Lynn Wilson: Familia mea este raspandita pretutindeni in lume. Mama mea este in Franta, fratele meu la New York, sora in Canada, tata in Vestul Canadei. La noi e un pic diferit de familia europeana, noi suntem foarte independenti, dar pastram legaturile foarte apropiate, pentru ca avem telefon, internet… Iar cu sotul meu ma intalnesc intre aceste drumuri, fie ca merg eu acasa, fie ca vine el sa ne intalnim.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu va simtiti niciodata singura? Iata, va serbati ziua de nastere singura, la capatul lumii…
Keri-Lynn Wilson: Am muzica mea. Muzica mea e viata mea, nu ma simt niciodata singura. Sigur, sunt unele aspecte legate de faptul ca esti departe de cei dragi, dar n-as schimba asta pentru nimic in lume…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum alegeti unde sa plecati? Aveti, cu siguranta, multe invitatii si trebuie sa selectati intre ele.
Keri-Lynn Wilson: Depinde foarte mult de oportunitati, de moment, de repertoriul care mi se ofera. De exemplu, acum, imi doream foarte mult sa fac Don Giovanni, acesta este un motiv serios care m-a facut sa vin la Iasi. Aleg, dorind sa intalnesc orchestre prestigioase, dorind sa am un anumit repertoriu… E intotdeauna vorba de mai multe optiuni. Uneori esti deja angajat intr-un proiect si trebuie sa refuzi mari invitatii, pe care ti-ai fi dorit sa le poti onora.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: De ce este Don Giovanni un motiv atat de serios pentru a-l alege, pentru a-l dori.
Keri-Lynn Wilson: Don Giovanni, e Mozart si Mozart este… the best! Eu, ca performer, asta caut, lucrari in care gasesti totul, care ma fac sa ma simt vie si sa pot sa dau mai departe starea asta catre public. Don Giovanni este o poveste muzicala cu extrem de multe dimensiuni, iar fiecare nota din aceasta opera e pura si geniala.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Vi se intampla sa remarcati vreodata un instrumentist foarte bun intr-o orchestra, sa vi se para ca iese in evidenta?
Keri-Lynn Wilson: O orchestra este un amestec, acesta este rolul orchestrei, sa creeze amestecul perfect, nu sa scoata pe cineva in evidenta. In unele lucrari poate fi, de exemplu, un solo de clarinet sau de violoncel, iar daca ai parte de un instrumentist fantastic te delectezi cu acel moment, te bucuri de interpretarea lui. Dar rolul meu este sa creez armonie, un amestec echilibrat.
My body is my instrument
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce este greu in a fi dirijor?
Keri-Lynn Wilson: Eu n-as spune ca e ceva greu, ci mai degraba solicitant sau care te provoaca. In viata totul e greu, dar cand accepti provocarile dorite te simti viu si multumit. Ca muzician, in fiecare zi ma trezesc cu sentimentul umil in fata unei piese muzicale din care vrei sa scoti tot ceea ce este mai bun. Tu trebuie sa faci cei 100 sau 200 de oameni dintr-o opera sa interpreteze impreuna acea piesa muzicala, e raspunderea ta. Iar rezultatul uneori e fantastic, alteori nu este chiar ceea ce ai vrut, dar tu faci 100% ceea ce trebuie sa faci.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: De ce uneori rezultatul este fantastic, iar, alteori, nu? Ce se schimba? Muzica e aceeasi, dumneavoastra sunteti aceeasi… De ce depinde excelenta?
Keri-Lynn Wilson: Asa este arta! Monet a facut sute de tablouri, dintre care unele sunt absolut uluitoare, altele mai putin. Depinde de tot si de toate. Eu sunt aceeasi, muzica este aceeasi, dar daca suntem inspirati, ceea ce interpretam face auditoriul fericit, iar acesta este scopul numarul 1, oamenii merg acasa multumiti si inaltati.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Publicul este diferit de la o zona la alta, difera cei din Orient fata de cei vestici, europenii de americani?
Keri-Lynn Wilson: Muzica nu are bariere, e doar un sentiment. Noi auzim muzica, e vorba de simturi, care sunt aceleasi pretutindeni, nu cred ca e vreo diferenta, fie ca se asculta muzica in Japonia, fie in America. Muzica vorbeste aceeasi limba, fara sa tina seama de loc.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Trebuie sa va adresez si intrebarea pe care ati auzit-o de multe ori… De ce sunt atat de putine femei dirijor?
Keri-Lynn Wilson: Este vorba doar despre traditie. Sunt mult mai multi barbati, ca in multe alte domenii. Stim bine ca nu sunt nici multe femei presedinte. Pentru ca nu au ocupat prin traditie asemenea posturi si ia mult timp ca mentalitatea si obiceiurile sa se schimbe si femeile sa devina lideri. Asta ia timp.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Este vorba doar de traditie, deci? Orice femeie care studiaza acest domeniu ar putea fi dirijor?
Keri-Lynn Wilson: Sigur, daca are talent, cu siguranta. Nu ma indoiesc de asta.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ati calatorit mult in Romania, ati fost in mai multe orase? Ati inceput sa sesizati diferente intre bucurestenii care sunt mai repeziti sau iesenii care sunt mai lenti, mai blanzi…
Keri-Lynn Wilson: Eu nu cred ca are legatura cu regiunile, oamenii sunt mai calmi si mai relaxati oriunde in lume in orasele mai mici. Dar daca tot vorbim despre Iasi, trebuie sa spun, cu speranta ca n-o sa-i supar pe ceilalti, ca la Iasi sunt cei mai grozavi oameni, incredibil de buni si de prietenosi.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Sa stiti ca au si mancaruri grozave, dar, judecand dupa ce silueta aveti, nu mancati prea mult… Investiti in infatisre, in frumusete, conteaza sa aveti corp frumos?
Keri-Lynn Wilson: Nu fac nimic special.. Imi place sa ma simt bine si de aceea, cu siguranta, mananc bine, corect. Eu calatoresc foarte mult, deci trebuie sa fiu in cea mai buna forma, iar pentru asta mananc sanatos si fac miscare. Trebuie sa dirijez uneori si 5-6 ore pe zi, deci am nevoie de o conditie fizica perfecta. Corpul meu este instrumentul meu.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce fel de miscare faceti?
Keri-Lynn Wilson: Inot. Imi place enorm sa inot, iar asta ma si ajuta sa-mi mentin conditia fizica.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Mai cantati cateodata la flaut?
Keri-Lynn Wilson: Nu. Inca mai cant la pian sau la vioara, dar am obosit de flaut, mai ales ca repertoriul pentru flaut este limitat.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce i-ati spune unui copil, unui tanar care alege cariera de muzician!
Keri-Lynn Wilson: Exerseaza, exerseaza si iar exerseaza! Si, pe langa asta, dedica-te intru totul! Pentru a face performanta trebuie sa fii pasionat de ceea ce faci. Sunt multi muzicieni in lume si nu toata lumea ajunge star, sunt doar cativa in topul excelentei. Dar nu numai muzicienilor le-as spune asta, ci tinerilor din orice domeniu, e bine ca toata lumea sa isi urmeze cu pasiune visul, oricare ar fi acela.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu aveti copii… Indraznesc sa va intreb daca nu regretati acest lucru.
Keri-Lynn Wilson: Din fericire eu nu am vrut niciodata copii, aceasta alegere nu are legatura cu cariera mea. Insa, cu siguranta, daca as fi avut copii, cu aceasta cariera ar fi fost cumplit de dificil. Sora mea are copii si este minunat. Si ea este muzician, dar nu calatoreste in jurul lumii ca mine, are o profesie statica.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Unde aflam stiri si noutati despre programul dumneavoastra? Aveti un site personal?
Keri-Lynn Wilson: Pe pagina mea de Facebook trec mereu programul, spun unde sunt si ce fac. In iunie 2015 voi fi la Bucuresti, cu patru reprezentatii ale operei Tosca, in toamna voi fi la English Opera, apoi in Slovenia, unde este orchestra mea, o orchestra absolut minunata. Iar anul viitor voi fi in Germania, Italia, apoi in Kazakhstan si Rusia. Voi fi… peste tot.
