Aniversarea sa adauga lumina intregii luni august, ingaduindu-ne noua, celor care ii admiram frumusetea si talentul, sa ii multumim pentru marturisiri, pentru roluri, pentru speranta pe care ne-a dat-o aratandu-ni-se pe scenele lumii. La multi ani, Cezara Dafinescu!
Cu putin timp in urma, Cezara Dafinescu ne vorbea despre povestea sa de dragoste cu inginerul pasionat de masini si motociclete, cu omul de afaceri Gelu Fronea – iar marturisirile sale au fost publicate si in numarul de august al revistei Tango.
Intalnirea mea cu Gelu a fost atat de neasteptata, de speciala… Sentimentul pe care l-am simtit atunci nu semana cu nimic din ce poate mai simtisem. Imi taia respiratia… Poate de asta, cand l-am intalnit, timpul parca s-a oprit. Nu m-a mai interesat nimic. Nici faptul ca destramam o casnicie de 23 de ani – casnicie pe care eu o considerasem fericita -, nici barfele, nici dezaprobarea colectiva. Un om nu-si poate planifica fericirea. El isi poate concepe o existenta echilibrata. Poate lupta si trebuie sa lupte pentru acest echilibru. Dar, cand dragostea vine atat de neasteptata si de puternica… Nu am regretat nici o clipa ca in viata asta, facuta-n mare parte de rutina, mi-a fost dat sa traiesc ceva atat de adevarat si atat de frumos. Daca maine as lua viata de la capat, si cineva m-ar pune sa aleg, infatisandu-mi de la inceput si suferinta cu care as plati… tot asa as alege.
Nu am suportat niciodata minciuna! Am trait intotdeauna intens si frumos, si din moment ce am primit acest minunat dar, de a iubi si de a fi iubita, m-am aruncat in valtoarea dragostei cu toata fiinta mea. In definitiv, “iubirea este aripa daruita de Dumnezeu sufletului, pentru a urca la el”.
“Gelu era partea mea de divinitate. Numai spiritualitatea ramane dintr-o iubire…”
Gelu a fost bucuria, linistea, lumina, libertatea mea! Cum spunea Tutea, “Libertatea omului e partea divina din el”. Ei bine, Gelu era partea mea de divinitate. Mi-e greu sa definesc acum ce m-a facut sa-l iubesc… Mi-e greu, mi-e imposibil. In definitiv, “iubim fiintele pentru esenta misterioasa pe care o secreta si care lipseste din formula noastra spre a face din noi un compus chimic stabil” ( A. Maurois). Dragostea care leaga doi oameni, se bazeaza si pe apreciere reciproca, pe afinitati commune. Ea nu este oarba. Este o alegere constienta care nu se opreste la aparente, fie ele cat de seducatoare. Dragostea este in primul rand o legatura sufleteasca, este un sentiment prin esenta altruist. Toate gandurile, toate actiunile tind sa ghiceasca si sa implineasca dorintele celuilalt, si cel indragostit cu adevarat se va gandi doar la fericirea celui iubit. A impartasi unei fiinte iubite gandurile, aspiratiile si impresiile tale, a-i vorbi de munca ta, a face impreuna planuri de viitor si a gasi in dragostea si intelegerea ei ecoul propriilor tale ganduri si dorinte constituie o satisfactie pe care nu o poti intalni decat in dragostea aceea unica. Ceea ce-ti ramane dupa pierderea unui om drag sunt gandirea, cuvintele, gesturile lui. Numai spiritualitatea ramane dintr-o iubire… Si abia acum, cand el nu mai este, am inteles: “Daca iubim cu adevarat, nu trebuie sa dam prea mare importanta faptelor acelora pe care ii iubim. Avem nevoie de ei, ei sunt singurii care ne ajuta sa traim inr-o anumita atmosfera, intr-un anumit climat de care nu ne putem lipsi” – A.Maurois.
Cititi materialul integral AICI: Cezara Dafinescu: Uneori, mi-e teama ca rolul de mama e rolul meu cel mai putin reusit
