fbpx

La multi ani, Leonard Miron!

de

Este medic si om de televiziune, este steward si intelectual cu doctoratul luat cu brio, este un prieten bun, frumos, sensibil si nobil, pe care te poti baza intotdeauna. Iar astazi, 11 aprilie, este ziua lui, asa ca ii uram lui Leonard Miron La multi ani, cu toata dragostea si admiratia noastra!

Si ne mandrim cu interviul in care, cu generozitate, Leo ne-a vorbit despre viata lui atat de speciala.

Marea Dragoste/Tango:
Esti medic de formatie, esti om de televiziune cunoscut, iar de sase ani, daca nu gresesc, esti steward. De care dintre profesii te simti cel mai aproape?

Leonard Miron: Ca sa fim mai exacti, zbor de noua ani, aproape. Despre medicina e mai greu de vorbit, pentru ca nu am practicat niciodata asa, in cadru oficial, ca de urgente medicale sau sfaturi pentru prieteni nu am dus lipsa. Cred ca si meseria de producator/prezentator tv, si cea de insotitor de zbor au farmecul lor distinct. Un zbor este ca o emisiune in direct, la 10.000 de metri altitudine, cu 980 km/h… lipsesc doar pauzele publicitare. Ambele profesii ma definesc si de amandoua ma simt aproape. In zilele in care nu zbor si nici nu am emisiune, parca ma simt gol si fara rost… si fac curatenie in casa sau spal vase… Si atunci imi vine sa omor pe cate cineva, cu predilectie sefi. Surprinzator sau nu, cred ca, in ultimul timp, am mai multe satisfactii profesionale atunci cand zbor. Am fost promovat la British Airways  ( intr-un timp record ), fac parte din echipajul de elita care opereaza zboruri VIP si de protocol, o sa incep in curand sa colaborez cu echipele de training si recrutare, deci… ce pot cere mai mult? Cat despre televiziune, sunt convins ca o sa primesc OK-ul si pentru o decolare reusita pe micul ecran, chiar daca, dupa 20 de ani in TVR, sunt cea mai “batrana tanara speranta”, cum ma alinta buna mea prietena, Gianina Corondan.

 Marea Dragoste/Tango: Mi-ai spus, la petrecerea Tango, ca te-ai apucat si de scoala, din nou! Ce scoala faci si ce-ti veni sa te intorci in salile de curs, acum?  Iti arde de tocit?

Leonard Miron: Dupa ce, in urma cu doi ani, am terminat lucrarea de doctorat si am bagat diploma in dosarul personal, am zis ca ajunge. Anul trecut, insa, am descoperit Open University, o forma de invatamant online extrem de populara in Marea Britanie si m-am apucat de o diploma in “leadership si managementul comunicarii”. Nu am intentia sa folosesc vreodata diploma in vreun CV. Invat pentru mine si crede-ma ca deja, intr-un an si jumatate, am invatat o multime de lucruri, de la a scrie un business report la politici de marketing si comunicare.

 

Marea Dragoste/Tango: Toata lumea stie ca tu stai la Londra, unde lucrezi ca steward. Dar cum decurge o saptamana pentru tine acolo? Unde locuiesti, cum e viata acolo? Ce faci in timpul liber? Cum sunt romanii priviti acolo?

Leonard Miron:
De fapt, stau langa Londra, la vreo 20 de minute, intr-un orasel frumusel numit Reading, faimos prin echipa de fotbal, inchisoarea in care a fost detinut Oscar Wilde si unde a scris celebrele “De Profundis” si “The Ballad of Reading Gaol”, si cateva firme puternice de software – la care lucreza si cativa romani. Din cauza agendei agitate, impartita intre zboruri si emisiunile de la Bucuresti, nu prea am timp sa am si “o viata” in Reading, cu exceptia cumparaturilor zilnice. Singurul loc in care ma retrag cu placere, la un gratar cu mici si carnati (adusi de acasa ) – chiar si cand ploua – este gradina din spatele casei. Nu stiu foarte multi romani prin partile locului, iar cei pe care-i stiu si-au facut “un nume”, unul foarte bun. Cred ca britanicii ne plac pentru ca stim sa muncim, nu tragem chiulul si mai ales, avem initiativa si puterea de a ne asuma o responsabilitate, ceea ce e mai rar pe aici.

 

Marea Dragoste/Tango: Planuiesti sa te retragi complet la Londra sau asta e doar o etapa din viata ta, care crezi ca se va incheia, la un moment dat?

Leonard Miron:
In aprilie 2011, cand am facut 42 de ani, m-am gandit prima data la… pensionare. Si atunci m-am decis ca, in urmatorii ani, sa imi fac o casuta, undeva pe langa Campulung Muscel, unde sa ma retrag cu doi caini, ceva gaini si evident, un purcelus. Dar astea sunt planuri de viitor… Londra nu este locatia mea preferata. Daca as putea, m-as muta la Madrid sau Lisabona.

 

Marea Dragoste/Tango: Povesteste-mi cu ce vedete ai dat nas in nas in avion, sunt curioasa! Defect profesional!

Leonard Miron:
Am sa te dezamagesc…(rade) Deontologia profesionala ma impiedica sa vorbesc despre asa ceva. O sa iti spun, insa, ca am avut ocazia sa intalnesc multe celebritati, dar si mai multe pseudo-celebritati. Si, culmea, vedetele reale, cele de nivel international, sunt mult mai normale decat petardele mioritice mondene. Si am realizat asta mai ales de cand operez zboruri VIP si am ocazia sa calatoresc cu membri ai familiilor regale, actori cu Oscar in buzunar, politicieni adevarati sau oameni de afaceri aflati pe listele gen “primii 10 cei mai …”. Sunt oameni obisnuiti care stiu ca poti castiga respectul atunci cand respecti la randul tau. Petardele de care iti vorbeam inca poarta ochelari de soare, desi este zbor de noapte, vorbesc tare la telefonul cu cristale Swarovski, doar pentru a atrage atentia, chiar daca nu au semnal, uita cuvintele magice “va rog” si “multumesc” . Ti-as putea povesti niste situatii cu vedetute create de ziarele si emisiunile de scandal absolut incredibile…. si triste! Personajele astea traiesc intr-o lume care nu exista, si cand se trezesc le doare capul rau, de vidul interior si exterior. Pana la urma, in avion, pentru mine toti sunt la fel: pasager, indiferent de clasa in care zboara sau numele pe care il poarta. La o aterizare de urgenta crezi ca evacuarea se face in ordinea numerelor de pe tricou sau a aparitiilor tv…?

 

Marea Dragoste/Tango: Trebuie sa te intreb si despre dragoste, ca sa nu ne dezicem de numele site-ului!  Iubesti, ti-e bine din punctul asta de vedere?

Leonard Miron: Este unul dintre capitolele de care nu imi place sa vorbesc foarte mult… Dar, pentru ca suntem prieteni, fac o exceptie. Anul asta, in septembrie, ma pregatesc sa sarbatoresc 10 ani de fericire neconditionata si 100%. Nu ne vine sa credem – mie si jumatatii mele – ca dupa 10 ani suntem la fel ca in prima zi – la fel de trazniti, cu aceeasi pofta de viata, cu momente siropos de romantice sau certuri la fel de pasionale. Imagineaza-ti ce inseamna viata in doi atunci cand si la bine, si la rau se simte influenta celor trei temperamente: roman, spaniol si britanic. Nu vreau sa vorbesc prea mult despre asta, pentru ca imi place sa respect limitele, convingerile, tiparele celor care citesc site-ul vostru, nu creau sa spun ca stilul meu de viata este perfect sau ideal. Sunt, suntem pur si simplu fericiti, si asta e cel mai important lucru. Si traim aceasta fericire cu decenta, respect fata de noi si de cei din jur si discretie. Nu intru cu bocanii in viata nimanui, dar nici nu accept ca cineva sa calce pe teritoriul meu, fie si macar in sandale. Suntem un cuplu si la bine, si la rau si cred ca pot spune, fara sa ma insel, ca am gasit persoana langa care o sa imbatranesc fericit. Le doresc tuturor sa poata spune acelasi lucru.

 

Marea Dragoste/Tango: Care a fost cea mai mare deceptie pe care ai avut-o la acest capitol? Cum ai trecut peste ea si ce ai invatat din asta?

Leonard Miron: Aaaaaa…e o lista lunga… Dar secretul este ca, dupa fiecare dezamagire, vine si o mare realizare, asa cum dupa fiecare cearta, vine si o mare impacare. Sunt Berbec 100%, si asta inseamna ca ma aprind si ma sting la fel de usor. Si, sa fiu sincer, cred ca in majoritatea cazurilor a fost vina mea… Poate am cerut, asteptat sau oferit uneori prea mult, alteori prea putin. Si de invatat, am invatat un lucru din viata de zi cu zi, un lucru pe care-l aplic chiar si in tornadele sentimentale: la nervi, cand esti tentat sa scrii un e-mail plin de acuzatii si vorbe grele, nu apasa niciodata butonul SEND cand ai terminat de scris mesajul. Salveaza-l pana a doua zi dimineata si reciteste-l… o sa constati cate modificari ti se par necesare si de cele mai multe ori, ajungi la concluzia ca este mai bine sa apesi DELETE decat SEND.

 

Marea Dragoste/Tango: Ce crezi despre casatorie, in zilele noastre? Nadia Comaneci spunea recent, intr-un interviul acordat lui Alice Nastase, pentru site-ul nostru, ca in America, oamenii nici nu se mai casatoresc, ci traiesc in concubinaj. Tu cum vezi lucrurile astea?

Leonard Miron: Privita prin filtrul traditiilor noastre si a mentalitatilor mioritice, cred ca este o necesitate. Poate tocmai de aceea, in Romania, spunem prea repede “DA”, facem nunti in ziare de scandal, pentru ca mai apoi sa divortam in emisiuni de televiziune cu audienta mare. Alaturi de cealalta jumatatea a mea ne-am gandit de multe ori ca ar trebui sa oficializam relatia printr-o hartie semnata, dar cred ca avem lucruri mai importante de facut cu viata noastra… cum ar fi SA O TRAIM la maximum. Acum, ca sa fiu sincer, pe masura ce trece timpul, incep sa ma gandesc mai des ca o asemenea oficializare ar reprezenta poate “o asigurare” pentru mai tarziu, dar cred ca este doar faza tipica varstei de 40 si ceva, o sa treaca… Cred ca ar fi bine sa incepem sa intelegem ca, fie cu sau fara actul oficial, o familie poate fi fericita. Iubirea, respectul pentru celalalt, dorinta de a construi “in doi” nu apar peste noapte, dupa semnarea unei hartii si nunta mare si alba!

 

Marea Dragoste/Tango: Ce realizare din ultimii 10 ani te face sa fii cel mai mandru? Si ce anume ai avea sa-ti reprosezi, din ce (nu) ai facut in ultimii 10 ani?

Leonard Miron: Nu stiu daca a fost bine sau rau, dar cred ca momentul de care sunt mandru este plasat undeva acum 10 ani, cand, plictisit de a ma preface ca sunt altceva sau altcineva in viata profesionala si cea personala, m-am decis sa las totul in urma si sa o iau de la capat. Mai intai in Egipt, apoi in Marea Britanie. Nu a fost usor, dar nu am fost singur si asta a contat foarte mult. Am plecat din tara si din TVR lasand in urma o casa, o pozitie de redactor sef, o emisiune zilnica si am luat-o de la capat acolo unde nu ma stia nimeni. Si cred ca acum am ajuns destul de departe. Uneori, in viata, trebuie sa avem curajul de a ne desprinde din confortabila minciuna de zi cu zi si sa avem curajul si nebunia de a o lua de la capat. Cred ca imi reprosez faptul ca intotdeauna m-am simtit intr-un fel “vinovat” de succesul meu recent dupa plecarea din tara si niciodata nu am stiut sa imi cer drepturile, mai ales in TVR … Am lasat sa se rezolve de la sine, fara sa fac valuri si compromisuri, fara sa ridic vocea si sa ies in fata. Poate am gresit, dar pana la urma, asa sunt eu. Ca la spectacolele de gala… intotdeauna in randul al doilea…

 

 Leonard Miron, in cateva raspunsuri

 

Oamenii de televiziune care m-au inspirat cel mai mult sunt… cei pe care ii admir si de la care am avut de invatat: Cornelia Radulescu, Irina Margareta Nistor, Doru Dumitrescu, Mihai Tatulici, Dana Deac… si lista ar putea continua. Invat de la fiecare cate ceva, si de bine, si de rau. Pot fi inspirat si de calitate, si de mediocritate, dar exemplele negative le pastrez pentru data viitoare.

 

Emisiunea cea mai buna pe care am facut-o cred ca a fost… Ro-Air, difuzata aproape 2 ani pe TVR International si care a castigat si un premiu la Gala Premiilor TVRi,  in 2009. Era un format 100% original, in care transformam pe de o parte un studiou de televiziune intr-un aeroport, iar pe de alta parte, celebritatile invitate in pasageri. Eu eram seful de cabina al unei companii aeriene imaginare care aducea impreuna telespectatorii si invitatii in cabina primitoare a unei aeronave inedite. Totul era asa de realistic, incat telespectatorii romani de dincolo de granite imi trimiteau e-mailuri solicitand bilete, iar unii dintre colegii din televiziune ma acuzau de reclama mascata si de o “spaga” grasa din partea companiei aeriene careia ii faceam publicitate. A fost un lucru foarte bun, omorat ca toate lucrurile foarte bune atunci cand invitatii si echipele tehnice incepusera sa se “bata” pe programarea in spatiul de emisie respectiv.

 

Cel mai frumos loc din lume este, pentru mine…  Nu pot alege unul singur. In ordine alfabetica: Havana  (un paradis al muzicii si destrabalarilor culinare ), Madrid (am un apartament mic si traznit acolo, unde ma simt ferit si protejat de tot ceea ce este rau), Parisul (nu ma plictisesc niciodata sa ma plimb pe strazi, sa ma uit la cladiri si la oameni), Pitesti (acolo e mama).

 

Partea preferata a zilei este… Dimineata foarte devreme; stiu ca pare ciudat, dar sunt un tip extrem de matinal si functionez perfect intre 05am si 02pm. Abia pe la 3 am nevoie de o pauza si de un “beauty sleep”, daca e posibil. Tocmai de aceea m-am impacat asa de bine cu matinalele TVR timp de 5 ani la rand, si acum fac cu predilectie zboruri matinale la British Airways, fara riscul de a-mi pierde zambetul sau de a casca in timpul demonstratiei mijloacelor de salvare.

 

Cel mai reusit zbor pe care l-am avut a fost… Consider ca, atunci cand la debarcare pasagerii iti multumesc si iti zambesc dincolo de politetea conventionala, e un zbor reusit. Si nu cred ca exagerez daca spun ca din cele aproape 6000 de ore de zbor de pana acum, vreo 5000 sunt reusite si zambitoare.

 

Filmele mele preferate sunt… Lista este lunga, dar atunci cand am timp, ma uit pentru a 1001 oara la “Catch Me If You Can” si varianta BBC a filmului “Pride and Prejudice”, chair daca stiu replicile pe dinafara.

 

Imi place sa-mi beau cafeaua… Spre disperarea colegilor de echipaj: neagra, foarte tare, fara zahar sau lapte, dar cu GHEATA!

 

Prima oara cand am facut dragoste a fost… In plina zi, intr-o baie cu multa lumina si sub dus… un dezastru de proportii cosmice. De atunci, am ramas cu mania de a face si sex, si dragoste pe intuneric si niciodata sub dus.

 

Accesoriul de care nu ma despart niciodata este… Ceasul. Am o adevarata colectie, nu calatoresc niciodata fara sa am la mine cel putin trei ceasuri, indiferent de cat de scurta este deplasarea. Si niciodata nu modific ora dupa fusul orar unde ma aflu. Intotdeauna ceasurile mele sunt fixate pe GMT… sau ora ZULU, cum ii spunem noi in avion.

 

Mancarea mea preferata este… mancarea, si asta nu-i de mirare, daca asculti strigatele de protest ale cantarului, de cate ori ma urc pe el! De vreo zece ani, aud aceeasi replica: “urcati-va cate unul pe cantar, va rog!”.

 

In ce priveste efectele imbatranirii, cel mai mult ma tem de… De nimic. Am invatat sa chelesc, imbatranesc si ingras cu demnitate.

 

Daca as putea sa schimb ceva la corpul meu… Cred ca niste kilograme in minus nu ar strica, dar la stilul meu de viata si nivelul vointei, nu mai cred in minuni.

 

Secventa de film la care plang intotdeauna este… Ca sa ma fac iremediabil de ras, este secventa din “Pretty Woman” cand Gere, din viteza masinii, flutura buchetul de flori catre Roberts… Si totul in acordurile ariei din Traviata. Suna si este siropos, dar de fiecare data imi dau lacrimile… Macar nu (mai) plang la Titanic, e un pas inainte!!!

 

Artistii care imi plac cel mai mult sunt… Foarte multi si de toate felurile. Uite, fara sa ma gandesc foarte mult: Colin Firth, Angela Gheorghiu, Penelope Cruz, Maria Buza, Cameron Diaz, Radu Gheorghe, Shakira, Susan Boyle, Medeea Marinescu, Celine Dion, Tom Jones, VOLTAJ,  Bette Midler. Trec si politicienii pe lista? Mai bine nu, ca oricum, majoritatea fac pe artistii.

 

Cel mai fericit am fost atunci cand… M-am bagat in pat, noaptea tarziu si am realizat ca am bifat macar 75% din lucrurile pe care mi le propusesem dimineata. Si asta se intampla nu mai des de doua-trei ori pe saptamana, deci procentajul de fericire saptamanala poate fi imbunatatit.

 

Motto-ul meu este… “Atunci cand ni se inchide in nas o usa, undeva se deschide o fereastra”. Din pacate, uneori suntem atat de preocupati sa privim la usa inchisa, incat ignoram total fereastra deschisa.

ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro
 

 

Corina Stoica

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *