Loredana Latiș: Pentru mine cel mai dureros lucru a fost că mama mea a permis ca eu și sora mea să fim abuzate

LOREDANA LATIȘ: Cred că mă făcusem prea mare şi aveam gura prea mare. Poate săream şi la bătaie, că eram violentă. Dar șapte, opt ani din copilăria mea am fost abuzată și am trăit în teroare.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu te-ai gândit niciodată să îl baţi, să îl omori, nu ţi-au trecut prin minte astfel de gânduri?
LOREDANA LATIȘ: Nici nu mă întreba! Eu mă mir că nu m-am apucat de droguri sau de prostituţie. Când am descoperit chimia, nu pot să îţi spun ce aveam în cap, ce acid sulfuric să îi pun pe faţă. Dacă nu aveam o conştiinţă puternică, sigur i-aş fi făcut ceva.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum de nu i-ai făcut, totuși, nimic? Cum copiii, săracii, reuşesc să îşi reţină agresivitatea?
LOREDANA LATIȘ: Cred că m-au ținut în loc un amestec de ură cu iubire și cu dorință de supravieţuire. Toată viaţa mea am crescut cu ideea că de el depinde viaţa noastră, mama mea aşa ne spunea mereu, l-a ridicat întotdeauna în slăvi că el ne aduce o pâine pe masă, că noi am fi murit de foame fără el. Cu toate că s-ar putea să nu fi fost chiar atât de săraci pe cât ne spuneau nouă. Târziu, după revoluţie am auzit o discuţie a lor cu alţi prieteni de-ai lor în care tatăl meu vitreg le spunea că el a avut salariu de şase mii de lei, iar ea a avut salariu de trei mii de lei, care erau nişte sume imense. Eu ţineam banii în casă, mie îmi dădeau 1500 de lei din care trebuia să mă duc să plătesc întreţinerea, curentul, eu mă ocupam de toate aceste lucruri şi ştiu că veşnic nu aveam destui bani şi nici mâncare destulă. Aşa am crescut în copilărie eu şi cu surorile mele. Atunci am rămas un pic şocată şi m-am întrebat unde au fost banii, pentru că eu ştiu bine ce bani erau în casă, că erau într-o servantă şi se ţineau cu un caieţel. În familia în care am crescut banii erau la vedere, dar acum îmi dau seama că erau numai o parte din ei la vedere, cealaltă parte era doar pentru ei. Am spus într-o emisiune că am fost săracă, iar mama mea m-a sunat după emisiune şi mi-a spus că nu este adevărat, că noi nu am fost niciodată săraci. Și eu am întrebat-o atunci cum se face că toate hainele mele erau de fapt de la vecina din faţă, pe care vecina le punea la ghena de gunoi şi eu le luam și le purtam, imaginându-mi că femeia nu-şi cunoaşte pantofii, nu-şi cunoaşte rochiile? Dar aveam nevoie să-mi imaginez asta ca să le pot purta. Caiete nu aveam niciodată destule. Scriam foarte mic ca să îmi ajungă caietele. Și acum scriu la fel, mic, înghesuit, nu mi-am mai revenit niciodată, și acum mi-e teamă că se termină foaia și nu am alta. Apoi mi-am dat seama că ei nu au fost săraci, doar noi, copiii lor, am fost săraci.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Plecați vreodată în vacanțe, în excursii?
LOREDANA LATIȘ: Ei plecau în fiecare weekend. Noi, nu. Eu nu am poze din copilărie, niciuna. Am întrebat-o pe sora mea dacă are vreo poză şi avea ea o singură poză, o fotografie făcută la Sinaia, ei erau în vacanță acolo și ne dusese o vecină și pe noi într-o vizită la ei.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci mama ta era aliata lui, se simțeau bine împreună…
LOREDANA LATIȘ: Da, ei au mai avut și încă un copil, un băiat, cu care eu mă înțeleg foarte bine, spre deosebire de sora mea mijlocie, care nu mai vorbește cu mine după ce am făcut acest denunț, consideră că trebuia să ne spălăm rufele în familie… Pentru mine cel mai dureros lucru a fost că mama mea a permis aceste lucruri, a permis să fim abuzate. El e un bolnav psihic. Dar mie mi-e foarte clar că şi ea are probleme psihice. Acum, ca adult, consider că ne-a vândut pentru liniştea, pentru confortul ei şi pe mine, şi pe sora mea cea mică. Sora cea mijlocie a zis că ei nu i s-a întâmplat. Iau de bun ce a spus ea. Pe de altă parte, relaţia dintre ei ca adulţi era foarte comodă pentru mama mea, în sensul că ea avea nevoie de o slugă şi l-a găsit pe el. El îi făcea cafeluţa, el îi dădea pastilele, el era la picioarele ei. Ca soţ era foarte bun, ca părinte era un netrebnic.

M-am dus la o emisiune despre abuzul în familie şi acolo, în direct, n-am mai putut să vorbesc, mi-am pierdut glasul, ceea ce nu mi se mai întâmplase niciodată, dar așa a somatizat corpul meu.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi tatăl vostru adevărat ce făcea în tot acest timp?
LOREDANA LATIȘ: Nu am ţinut legătura cu el. Ce ştiu de la mama mea, dar încep să pun sub semnul întrebării tot ce aflu de la ea, este că el nu a plătit niciodată pensie alimentară, că nu l-a interesat de noi. Asta e ce ştiu de la ea. Ce ştiu eu ca fapte este că el a luat de câteva ori legătura cu noi. Am câteva amintiri în care a venit pe la noi, dar era beat şi ce ştiu este că ni se repeta că el ar fi trebuit să ne dea bani şi nu ne-a dat.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: El o bătea pe mama voastră?
LOREDANA LATIȘ: Da, asta ţin şi eu minte.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Probabil a fost atât de traumatizată de bătăile acelea încât a decis că abuzurile sunt tolerabile…
LOREDANA LATIȘ: Pentru că nu au fost asupra ei. Anul trecut, când am avut o ultimă discuţie cu ea, prin aprilie, m-am enervat crunt, pentru că a venit la mine în casă să îmi spună că ar trebui să îmi fie milă de tatăl meu vitreg, că e bolnav, că e bătrân şi că ar trebui să mă port ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. A diminuat foarte puternic tot ce s-a întâmplat, insistând că ea nu a ştiut nimic. Când mi-a spus că ar trebui să mă intereseze soarta lui, că ne-a crescut, am fost atât de furioasă, încât am uitat de toate cursurile, de tot coachingul, și m-am ridicat de pe canapea cu gândul să îi dau una. Dar în loc să fac stânga spre ea şi să o lovesc, am făcut dreapta, m-am dus la baie, m-am spălat pe ochi şi am spus „gata, până aici”. I-am zis „de azi înainte chiar nu vreau să te mai văd, îmi ajunge”. Asta a fost. De atunci nu am mai văzut-o, nu i-am mai răspuns la telefoane decât o singură dată, când mi-am dat seama cu una dintre seriile de cursanţi pe care le aveam, că, de fapt, la nivel psihologic, eram într-o fază de doliu neasumat. Chiar dacă am 42 de ani, copilul din mine aştepta o mamă. Și mi-am dat seama că de fapt mama mea a murit când aveam şase ani… …Am avut o revelaţie, că ceea ce aştept eu nu se poate întâmpla. Și că nu ţine de mine. Mi-am dat seama că toată suferinţa mea, toate frustrările şi comportamentele ciudate pe care le-am avut au fost pentru că am vrut să am o mamă, cum au şi ceilalţi copii sau cum credeam eu că au. De atunci m-am liniştit, ca să pot să fac următorii paşi, să scot capul din nisip.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ei te și băteau în copilărie? Luai și bătăi, erau și violenți?
LOREDANA LATIȘ: Bătăi am luat mai mult de la mama mea, mă bătea mereu. De la el am luat o singură bătaie mare, pe la şaisprezece ani. Dar atunci m-a învineţit din cap până-n picioare eram carne vie. A sărit pe mine cu mâini, cu picioare, cu pumni.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce făcuseşi?