Luminita Anghel: Nu as vrea sa mai iau viata de la capat. Mi-am gasit fericirea!

Interviu de Eveline Pauna, fotografii de Paul Buciuta realizate la Maison 13 în ianuarie 2014

Eveline Pauna: Esti facuta pentru muzica. Stiai asta dintotdeauna?
LUMINITA ANGHEL: In familia mea nimeni nu a avut legatura cu arta. Am fost un copil foarte activ, cu spirit de lider. Pe la 14 ani am primit o chitara cadou de la tatal meu si am inceput sa imi compun muzica folk. Am intrat in trupa liceului. Am fost un mic actor al generatiei din care faceam parte la Casa de Cultura unde activam. Jucam langa George Mihaita, Cristina Stamate – care mi-a fost profesoara, Silviu Stanculescu. De acolo mi-a plecat dorinta de a deveni actrita.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Ai fost o adolescenta rebela? Ai generat acasa „conflictul intre generatii”?
LUMINITA ANGHEL: Nu. Nu a fost vreodata vorba de conflict intre generatii, desi eu am venit foarte tarziu in viata parintilor mei. Sunt nascuta in 1968, in perioada binecunoscuta a „decreteilor”, cand s-a interzis avortul. In generatia mea suntem foarte multi veniti mai mult obligatoriu. Spun asta nu pentru ca parintii nu m-au dorit, ci pentru ca mama mea era foarte matura pentru o sarcina, in vremurile acelea. M-a avut la 43 de ani. Acum nu mai e asa, a evoluat totul si putem da nastere unui copil si dupa 45 de ani, fara sa ni se para un risc sau o problema. Mama a ramas insarcinata cu mine, legile fiind in asa fel, incat nu a putut face nimic, ea si tata s-au impacat cu gandul si au sperat ca macar sa fiu baiat – sora mea este cu 8 ani mai mare decat mine. Nici macar nu s-au pregatit cu numele. Din povestile spuse de mama, numele meu a fost oarecum dat de medicul care s-a ocupat de ea in ziua nasterii. A facut o gluma si a spus ca arat ca o luminita. Si asa au ales numele.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Inainte de a te hotari ca muzica e Calea, ai dat de doua ori admitere la Teatru. Ai picat. Ce insemna pentru parintii tai optiunea fetei de a se dedica unei profesii despre care atunci existau destule prejudecati?
LUMINITA ANGHEL: Am avut modele de viata foarte puternice. Mama a fost confidenta mea dintotdeauna, in ciuda marii diferente de varsta dintre noi. Am crescut intr-o familie traditionala, care a respectat foarte mult notiunea de a fi impreuna la masa de duminica, de Sarbatori. Am avut un tata sever… doar aparent – stiam cu totii ca trebuie sa respectam niste reguli clare in familie, dar nu erau reguli stricte, nu era dictatura. Mama a avut complicatii la nasterea cu mine si, din cauza acestui fapt, a ramas acasa, cu pensie pe caz de boala. In felul acesta a putut sa se ocupe de casa si de mine. Eu m-am jucat cu papusi pana la 14 ani, am dormit cu mama in pat pana la 14 ani, tinandu-ne de mana. Ea a stiut de primul sarut, de prima imbratisare. Tata a fost o persoana foarte activa, a lucrat pana in 1988 si a avut o meserie care nu i-a permis sa fie foarte prezent in vietile noastre. Atunci cand venea acasa, tot universul meu se strangea in jurul lui. Parintii mei au stiut ca eu cochetez cu teatrul, iar mama m-a urmat la fiecare spectacol. Tatal meu, insa, nu a fost niciodata la spectacole. Nu a avut vrodata timp sa vina! Pentru el a fost o surpriza cand a aflat ca am ales sa fac Teatru si sa dau la IATC. Am avut doi mari actori sefi de comisie – Dem Radulescu si Olga Tudorache. M-am pregatit cu opt zile inainte de primul examen, in vreme ce pe strada dinaintea facultatii erau rauri-rauri de oameni care asteptau sa dea examen si care incercasera ani de-a randul. Poate ca oricum as fi renuntat la teatru pe parcurs pentru ca, in timp, mi-am dat seama ca nu eram facuta pentru teatru, nu as fi fost in stare de orice compromis pentru a fi pe scena intr-o piesa.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: In 1988 inceput si istoria cu barul Melody. Deci viata de noapte. Frumoasa ai fost dintotdeauna… Atunci au aparut ispitele?
LUMINITA ANGHEL: Deja intrata in lumea aceasta, oamenii vorbeau foarte mult. Mai intai am cantat la fostul Athenée Palace, actualul Hilton. Am cantat vreo jumatate de an acolo, in spectacolele de noapte. Tatal meu era total impotriva acestor activitati. Ispite?! M-am maritat foarte devreme. Prima data aveam 21 de ani si am dat proba la Melody fiind casatorita. Si patronul de acolo, domnul Paunescu, m-a placut foarte mult. Am ramas sa cant pana cand, la un moment dat, a trebuit sa se spuna problema „frumoasa, frumoasa, dar trebuie sa mai si cante”. Eram o fata care canta corect, aveam voce bunicica si piese usurele. Nu dadeam pe afara de talent. Si a trebuit sa aleg: plec ca ma da afara sau imi schimb repertoriul si arat ce pot. Atunci mi-am schimbat radical repertoriul. In primele seri am ragusit, apoi mi-am pierdut vocea, am facut pauza vocala, dar intr-un final fericit am ridicat salile in picioare. Patronul nu a mai avut ce sa spuna. M-a tinut 7 ani, pana cand s-a inchis barul. Am ajuns sa inchid programul de la Melody, pentru ca aveam foarte mare succes si erau foarte multi clienti care veneau special pentru mine. Deci, fiind casatorita nu se punea nicio clipa problema ispitelor. Plus de asta, cred ca tine de fiecare dintre noi daca vrem sau nu sa devenim persoane pe care le arata unii si altii cu degetul sau persoane respectate. Si cum eu crescusem intr-o familie unita, unde am vazut numai iubire si respect. Nu mi-am dorit o viata de experimente. M-am casatorit atat de devreme pentru ca eu credeam si cred in continuare foarte mult in institutia casatoriei.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Porti si acum numele primului sot… Cum te chema inainte?
LUMINITA ANGHEL: Da. Halip este numele meu de fata. Mi-am pastrat numele din prima casatorie pentru ca am fost sfatuita de echipa care se ocupa de productia muzicala. Mi-au spus ca este mai usor de pronuntat, mai sonor… Pana la urma am regretat nespus. Tatal meu a fost foarte suparat ca, dupa ce am divortat, nu mi-am pastrat numele de fata.

Am pastrat numele din prima casnicie. A doua a fost… o alegere gresita, din care nu am invatat nimic. De-a lungul vietii, am facut alegeri din comoditate

TANGO – MAREA DRAGOSTE: Prima casatorie a tinut putin si nici nu stii exact de ce v-ati despartit – pur si simplu nu au mai mers lucrurile. In perioada aceea nu stiai cum sa ii spui ca nu mai exista sentimente si ai stat cu bagajele in dulap doua saptamani pana cand ai decis sa pleci. S-a terminat iubirea, pur si simplu?
LUMINITA ANGHEL: Nu as putea sa spun in ce fel s-a terminat si nici macar n-as putea sa spun daca a fost iubire sau daca nu cumva a fost sentimentul asta doar dintr-o singura parte si, vrajita de faptul ca sunt iubita atat de tare, am crezut ca asta inseamna tot. Eram foarte tanara si nu aveam experienta. Avusesem putine relatii inaintea acestei casatorii, din care am iesit ranita. Singura realitate legata de divortul acesta este ca eram doua firi diferite si mergeam pe drumuri opuse. Nu aveam aceleasi placeri, nu simteam aceleasi impliniri in acelasi timp, nu ne sincronizam deloc.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Cel de-al doilea sot a fost Marcel Puscas. De ce n-a mers nici relatia aceasta? A fost iubire?
LUMINITA ANGHEL: A fost o alegere gresita. Atat pot sa spun. Nu-mi place sa vorbesc despre Marcel. Marcel a fost un episod care s-a terminat foarte trist, cu un scandal foarte urat. Eram foarte diferiti, ne certam foarte des. Nici in aceasta casnicie nu aveam placeri comune. Petreceam foarte mult timp separat. A fost o greseala foarte mare pe care, insa, nu o regret pentru ca nu mi-a placut sa spun ca am regrete in legatura cu alegerile mele din trecut. Mi le-am asumat pe toate! A fost o alegere din care nu am invatat nimic, pentru ca am picat dupa aceea intr-o alta relatie din care am avut de pierdut foarte mult si pe care am acceptat-o intr-un moment de inconstienta. Acea relatie nu s-a transformat in casnicie, dar a fost o relatie lunga, de aproape sase ani. Eram ca o familie, am si lucrat impreuna. Eu am facut, de-a lungul vietii, alegeri din comoditate si pentru ca nu-mi place singuratatea. Si pentru ca m-am lasat pacalita constient.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Cand a venit decizia de a-l lua pe David si de ce ai optat pentru adoptie?
LUMINITA ANGHEL: In timpul celei de a doua casnicii, la doua luni de la casatorie. Dintotdeauna mi-am dorit sa adopt un copil. Mi s-a parut fantastic sa poti sa oferi sansa unui copil de a avea o viata, o identitate proprie, de a apartine emotional cuiva.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Exista macar gandul ca nu poti avea copii biologici?
LUMINITA ANGHEL: Nu. Asta a fost prima suspiciune a presei la adresa mea, din momentul in care am aparut cu David. Pe David l-am luat in secret. Presa nu a stiut multa vreme. Il prezentam ca fiind nepotul meu. La vremea respectiva era destul de tabu subiectul, mai ales adoptia nationala. Tocmai pentru ca nu am vrut sa fie interpretat ca un act de curaj, de a aparea in presa sau de a-mi face publicitate gratuita, am ascuns lucrul asta cat s-a putut. Mi-am dorit intotdeauna sa fac acest pas si l-am facut orbeste, de pe o zi pe alta.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Cum v-ati intalnit, cum ai stiut ca el e?
LUMINITA ANGHEL: Mi s-a cerut profilul copilului pe care mi-l doream, un copil care sa semene cu mine astfel incat sa nu se faca diferente si sa nu isi puna vreodata intrebarea „dar de ce eu, mami, sunt blond si tu esti bruneta, de ce eu am ochii albastri si tu caprui”.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Deci planul era ca el sa nu afle de adoptie, in primii ani?
LUMINITA ANGHEL: Da. Am dat profilul copilului pe care mi-l doresc si l-au gasit intr-un centru. Pe vremea aceea se chemau „orfelinate” – erau centre mamut, iar conditiile erau foarte precare. El avea doi ani. Cand am fost sunata ca „au gasit copilul”, curios, am fost foarte revoltata. „Cum adica «au gasit copilul, ce, ma duc sa cumpar un sac de cartofi, trebuie sa imi placa, trebuie sa rezonam, cum adica mi-au gasit copilul?!”. Am bombanit tot drumul pana am ajuns acolo, convinsa fiind ca se face o mare greseala. Dar cu David a fost dragoste la prima vedere, in sufletul meu. Sentimentul nu a fost reciproc. El semnana, cu adevarat, foarte mult cu mine. Dar m-a respins. Era foarte trist, n-a vrut deloc in brate. Am putut sa-l iau in brate doar cand a adormit. Am spus „el e!”. La fel cum am facut toate lucrurile nebunesti din viata mea, respectiv „mergem la Mamaia ca o sa castigam”, la fel am zis cand am plecat de acolo „maine vin sa-l iau”. Nu aveam niciun dosar, nu aveam facuta nicio hartie…
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Sotul nu s-a impotrivit deciziei? Nu si-a dorit copiii lui?
LUMINITA ANGHEL: Nu, nu s-a impotrivit gandului. La momentul respectiv eu nu stiam ca el face acest lucru nu din altruism, ci din faptul ca nu mai putea avea copii. Avea un copil, dintr-o alta relatie, neoficializata, si avusese probleme de sanatate. Dupa aceea mi-a aratat ca exista analize conform carora el a devenit steril. Dar nu conta, oricum, pentru ca mi-am asumat totul si a doua zi l-am luat pe David. Era ultima zi in care comisia putea sa isi dea acordul pentru ca intram in vacanta dinaintea Sarbatorilor de iarna. In ziua in care l-am vazut prima data pe David am fost in oras si am cumparat tot ce este necesar pentru un copil mic. A doua zi m-am dus cu hainute si am spus „intru sa vorbesc cu comisia. Daca ma cred pe cuvant ca sunt un om de onoare si ca voi avea grija de acest copil… plec cu el. Daca nu, cum vrea Dumnezeu”. Si am plecat cu el.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: David a aflat dintr-un interviu de-al tau ca este adoptat… De ce astfel?
LUMINITA ANGHEL: A aflat dintr-o emisiune inregistrata, unde am rugat foarte insistent producatorul sa nu se pronunte cuvantul „adoptat” sau „infiat” si sa faca montajul cu maturitate si cu intelegere. N-a fost asa. David era in scoala generala, cred ca avea 8-9 ani. A reactionat foarte urat, am trait o drama, m-am speriat foarte tare ca o sa-l pierd! A suferit foarte mult si m-a condamnat ca l-am mintit. A reactionat asa cum reactioneaza toti copiii care afla pe alte cai decat de la parintii lor. Initial am vrut sa nu afle niciodata, iar mai apoi am primit niste carti despre cum sa tratezi un copil fara sa gresesti in cresterea lui. De acolo am invatat ca e bine sa-i spui, atunci cand poate intelege, cam in clasa intai, inlocuind cuvantul „adoptat” cu „dorit, iubit, visat”. Nu am putut sa fac acest lucru pentru ca, exact in anul cand ma hotarasem sa fac pasul si imi faceam tot felul de scenarii in minte, a aflat de la televizor, din gura unui jurnalist care avea intentii bune, nestiind cat rau face, de fapt. Dar am depasit momentul. David a fost foarte atasat de mine, pentru ca am fost prezenta cea mai importanta din viata lui. Desi suntem in secolul XXI, intr-o Europa civilizata si intr-o Romanie care se vrea europeana, parintii trateaza in casa cu mare superficialitate acest subiect in familie si copiii aud. David a fost de mic jignit in clasa si ranit si lovit pe seama faptului ca nu este copilul meu biologic.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: David a avut o perioada de revolta adolescentina, pe care tu ai recunoscut-o public. Ce a insemnat perioada aceasta?
LUMINITA ANGHEL: Rebeliune, cu tot ceea ce presupune cuvantul. Dintr-un copil cuminte, blajin, foarte atasat de mama, cum a fost David in copilarie, sa te trezesti fata in fata cu un baiat furios, un baiat arogant, un baiat care nu mai respecta nicio regula, mai mult decat independent… a fost foarte greu. El se inrolase intr-o gasca care era identica cu el in sensul ca orice spuneam „nu se mai intampla” si in alte familii, orice faceam, „nu mai facea” nicio alta mama, orice ii reprosam „nu mai reprosa” nicio alta mama. Si daca veneam la scoala sa tin legatura cu dirigintele, „nicio alta mama nu mai facea asta”. Mai intai am privit cu uimire, apoi m-am revoltat, apoi am suferit. Aveam senzatia ca am gresit undeva, ca am scapat ceva din vedere… Acum am observat, intreband in jur si vazand si experientele altora, ca de vina a fost doar timpul. Mi-a spus deseori ca sunt cea mai importanta persoana din viata lui si singura pe care o iubeste, ca „noi ne avem doar pe noi”, mi-a spus lucruri frumoase numai ca ele contrastau cu comportamentul lui dificil, la momentul respectiv. A trecut! Acum este in continuare la fel de iubitor si de cald. Cred ca a fost o perioada pe care eu nu am stiut sa o gestionez cu rabdare pentru ca eram obisnuita cu altceva. Am trait foarte mult doar noi doi, dependenti unul de celalalt…
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Apoi in vietile voastre a aparut Mariuca.
LUMINITA ANGHEL: Cu Mariuca a fost o decizie pe care am luat-o singura. Daca prima data a fost vorba de adoptie, cu Mariuca a fost vorba de luat acasa la masa de Paste. Era foarte trista, apatica, foarte incercanata, foarte confuza… Faceam vizite la respectivul centrul de plasament cand eram subsecretar de stat la Protectia Copilului. Am petrecut ceva timp impreuna cu micutii care pregatisera o serbare si, absolut intamplator, in acea invalmaseala de suflete mici am pus o intrebare: „pe care copil din centru nu-l ia nimeni la masa de Paste?”. Maria nici nu era printre copiii de langa mine. Ea era atat de trista ca nu a participat la serbare. Era si foarte mica, avea doi ani si zece luni. Doamna asistent social a luat-o pe Maria in brate si mi-a spus ca pe ea nu o ia nimeni. Am intrebat-o daca vrea sa vina la mine de Paste si a raspuns ca da. Saptamana urmatoare am facut demersurile oficiale pentru a lua copilul in familie. La masa de Paste a stat cu familia mea, cu mama, cu David… M-am indragostit de ea foarte tare, a dormit la noi, era asa de mica si de neajutorata… A fost momentul in care am hotarat sa o mai iau. Nu am putut sa spun ca nu o mai duc la Centru pentru ca intrebasem despre situatia ei familiala si intelesesem ca niciodata nu voi putea sa fac ceva sa finalizez un demers in acest sens. In relatia in care eram in 2009 nu eram deloc pe roze, nu-mi propusesem nici sa ma marit, nici sa am propriul copil. Atunci am hotarat sa o iau aproape in fiecare week-end. Incet, incet a devenit o prezenta permanenta in casa mea. In 2010 am cerut luarea in plasament pentru ca intoarcerea in Centru, de fiecare data, ii provoca mari probleme. Simula tot felul de dureri, de boli, cand venea ziua de luni, pentru ca sa nu o duc la Centru. Mama mea era intr-o situatie dificila cu sanatatea, eu eram doar cu David si am cerut luarea ei in plasament familial, pana cand situatia ei se va elucida. Intre timp l-am cunoscut pe actualul sot. Chiar cu doua zile inainte de a afla ca sunt insarcinata m-a sunat avocatul de la Protectia Copilului si mi-a spus ca am primit acordul de plasament.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Mama biologica a aparut in emisiuni TV, acuzandu-te. Cat stie Mariuca din aceste lucruri? Ti-a spus ce-si doreste?
LUMINITA ANGHEL: Am incercat cat am putut sa o feresc de emisiunile care s-au derulat pe la televiziuni despre acest aspect din viata mea. Nu stiu cat stie ea de la scoala… Este un copil foarte dezorientat in acest moment. Am fost si la psiholog, pentru ca ea nu stie cui apartine.
Deseori am simtit frica abandonului in ochii ei.

Speram sa ne iubim pana la sfarsitul vietii si dupa…

TANGO – MAREA DRAGOSTE: Apropo de ceea ce este scris acolo Sus… Ai convingerea ca iubirea pe care o traiesti acum ti-a fost scrisa?
LUMINITA ANGHEL: Pe langa sotul meu am trecut de foarte multe ori. Era langa mine, dar nu m-am gandit nicio clipa ca inimile noastre se vor alege. Eram in aceeasi gasca de prieteni. Cand mi-am pierdut mama si am ramas singura in casa, prietenii mei veneau seara de seara. Eram o gasca de oameni singuri, fiecare cu problemele lui. De cateva ori s-a intamplat ca el sa ramana mai mult pe canapea si sa ne impartasim fiecare durerea. Dar nu m-am gandit vreodata ca asta ar putea sa ne apropie. Dimpotriva, ne dadeam sfaturi ca doi mosi, pentru ca amandoi eram la pamant din punct de vedere sufletesc. El fusese mintit si inselat si isi dorea sa plece din tara cat mai departe. Alesese Africa. Voia sa se duca detasat diplomat acolo. Eu incercam sa-l conving ca nu este o solutie sa fugi de probleme, ca altfel trebuie sa treaca peste durerea din suflet. Eu gateam pentru toti prietenii mei si ii asteptam seara cu masa, cateodata si duminica la pranz. Intr-o zi l-am sunat sa-l intreb „tu nu vii cu noi la masa, ca, uite, fetele vin?!”. Si l-am deranjat ca era cu o fata. Mi-a spus zambind ca e „sechestrat” si ca nu poate. M-am simtit foarte prost si am inchis telefonul rosie in obraji de rusine ca l-am deranjat in astfel de momente. N-aveam de unde sa stiu vreodata ca acel barbat imi va deveni sot. Nici prin cap nu mi-a trecut, desi doi astrologi mi-au spus cu ceva timp in urma, cand nimic nu m-ar fi facut sa cred ca poate fi posibil asa ceva, ca imi voi cunoaste sufletul pereche si voi avea curand propriul meu copil.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: La Barcelona te-a cerut de sotie. Mergeti mereu acolo si va cazati in acelasi hotel…
LUMINITA ANGHEL: Da, mergem la Barcelona in acelasi hotel, in aceeasi camera si stam pe aceeasi banca, de foarte multe ori. Banca aceea este cea mai pretioasa bancuta de pe faleza pentru ca acolo a ingenunchiat si mi-a oferit inelul, cerandu-ma de sotie. Am vrut sa ne casatorim in Biserica Ortodoxa din Barcelona si pentru ca nu as fi putut vreodata sa ma plimb in rochie de mireasa cu metroul. Am fost doar noi, nasii si fotografii. Nasi ne sunt fratele sotului meu si cumnata mea. M-am plimbat cu metroul in rochie de mireasa! Am plecat de la biserica pe plaja, am alergat desculti si am facut fotografii. Am sarbatorit pe bancuta noastra. „Petrecerea” a fost la Hard Rock Cafe. Ne-am facut poze in cabina de fotografii la minut de la metrou. Asa facem in fiecare calatorie – poze kitchoase, cu inimioare, de doi euro in cabinele mici de la metrou, unde miroase a pipi.. Poya de 2 euro la minut in cabina care miroase a pipi.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Care este cea mai frumoasa declaratie de dragoste?
LUMINITA ANGHEL: Ne facem declaratii de dragoste in fiecare zi. Ma cere de sotie tot timpul – „mai vrei sa fii sotia mea? Te rog sa ramai sotia mea!”. Si eu ii spun „Da, dar tu mai vrei sa fii sotul meu?” si raspunde ca da… Astea sunt declaratiile. Si ne trimitem zeci de mesaje in fiecare zi.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Cum ai primit vestea sarcinii? A fost programata?
LUMINITA ANGHEL: Nu a fost programata. Sarcina a venit foarte repede. A fost vorba de compatibilitate, cu siguranta pentru ca, iata, atatia ani de zile nu s-a intamplat. A fost lucrul care, pana la urma, a demontat supozitiile presei cum ca am adoptat pentru ca nu pot face copii, lucruri care m-au durut. Vestea a venit ca un trasnet. Eu m-am speriat foarte tare pentru ca in mintea mea el era foarte tanar si exista acest subiect legat de diferenta dintre femeie si barbat, desi mama mea fusese mai mare cu cinci ani decat tatal meu.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: In relatia voastra care e diferenta de varsta?
LUMINITA ANGHEL: 10 ani si jumatate. Cred ca eu sunt deschizatoare de drumuri pentru vedetele acesta autohtone care au ales sa aiba parteneri cu peste 10 ani mai mici decat ele. Diferenta de varsta a fost un motiv ca sa nu ma gandesc sa am o relatie cu el, chiar daca incepusem sa ne placem foarte mult. M-a speriat foarte tare, desi el este un tip foarte matur, iar fizic nu se vede diferenta dintre noi. Chipurile noastre nu fac diferenta.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Mai simti acum? Te mai incurca prin suflet?
LUMINITA ANGHEL: Nu am simtit nicio clipa. Doar la nivel teoretic exista, in buletine. E un tip foarte profund, e un barbat alaturi de care ma simt protejata, e foarte cald. Seamana foarte mult cu tatal meu, de asta spun ca e sufletul meu pereche, pentru ca ceea ce am iubit eu la tatal meu iubesc la el acum. Uneori chiar si mirosul pielii imi aduce aminte de tatal meu, e ca un déja-vu. Vestea ca sunt insarcinata a cazut ca un trasnet si pentru ca eram de foarte putin timp impreuna si m-a speriat ingrozitor faptul ca as putea sa iau din nou o decizie care sa nu fie potrivita, adica sa ma casatoresc iar cu un om pe care il cunosc prea putin, desi ne apropiau atat de multe lucruri. Decizia de a ma casatori rapid am mai luat-o si stiam ca e o nebunie a mea si ca, de obicei, am dat-o in bara. Dar am gasit atata intelegere si atata caldura si atata iubire in privirea lui cand i-am spus incat a doua zi m-am trezit cu mintea limpede si hotarata ca putem avea un copil si o viata impreuna. Noi asa speram – sa ne iubim pana la sfarsitul vietii si dupa. Cand esti atat de implinit ti-e frica sa nu mori. Este marea frica – sa nu se intample ceva rau. Pentru ca ajunsesem sa nu cred ca poate exista o fericire atat de mare. Ca nu se poate sa fie perfect.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Cum a simtit sotul tau prezenta copiilor in viata ta si in casa voastra?
LUMINITA ANGHEL: Nu cred ca i-a fost usor. Dintr-un barbat tanar, cu o separare de sotie in spate si cu dorinta de a fugi in lume ca sa uite de durere s-a trezit dintr-o data intr-o casa cu catel, cu doi copii. Poate faptul ca a venit sarcina si ca l-a bucurat atat de mult – el isi dorea foarte mult o familie, l-a facut sa suporte mai usor atmosfera din casa, care nu era una neaparat linistita. Nu s-a plans niciodata de vreunul dintre copii, dar eu stiu sigur ca nu i-a fost usor cel putin pana cand s-a nascut Filip. Pot sa ma laud ca e un tatic foarte implicat, care a spalat biberoane si i-a dat bebelusului sa manance noaptea. Acum schimba si scutece. La inceput nu a avut curaj, dar acum bebe alege la care dintre noi vine.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Cum faci ca in sufletul tau sa nu apara diferente intre copilul biologic si copiii „doriti, iubiti, visati”?
LUMINITA ANGHEL: Eu cred ca sunt iubiri si iubiri. Pentru ca, daca ar fi sa o luam asa, m-as fi simtit vinovata ca il iubesc pe Filip mai mult decat pe sot, pe care consider ca il iubesc sfasietor de puternic.

Ruga pentru parinti

TANGO – MAREA DRAGOSTE: Pe mama ai iubit-o foarte tare si ea isi dorea sa te vada in brate cu propriul copil. Nu s-a intamplat…
LUMINITA ANGHEL: Da… nu s-a intamplat. Se pare ca a fost un schimb. A trecut putin timp de la disparitia ei pana cand am ramas insarcinata. Poate ca s-a intors ea, in chip de inger in momentul in care am aflat ca o sa am un copil. Mult timp dupa ce s-a dus am avut in instinct gestul de a pune mana pe telefon cand ajungeam intr-un alt oras unde aveam concert. Voiam sa o sun sa ii spun ca am ajuns cu bine. Multe luni am avut in reflex chestia asta. Mama s-a stins de cancer si am suferit enorm. Din momentul in care s-a descoperit metastaza nu a mai durat mult. Jumatate de an. Dar s-a stins in aceeasi zi cu marele poet Adrian Paunescu, pe 5 noiembrie. Ii era foarte frica sa ma lase. Si-a prelungit agonia, a luptat pentru ca ii era frica sa ma lase singura. Stia ca ma despartisem de prietenul meu de atunci si ca am venit intr-o casa noua cu ea pe patul de boala si cu David, care era deja destul de mare.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Ti-ai fi dorit mult si ca tatal tau sa fie constient in seara in care ai obtinut performanta de la Eurovision, tocmai pentru ca sa vada ca ai atins nivelul cel mai important, pentru care te-ai pregatit dintotdeauna. Nici asta nu s-a intamplat…
LUMINITA ANGHEL: Da, i se spunea, dar nu sunt convinsa ca mai realiza. A fost „intors din drum” de destul de multe ori. Dupa ce l-am pierdut pe tatal meu mi-am dat seama ca daca nu apuci sa-i spui parintelui suficient de mult ca il iubesti si ca il respecti si ca ii multumesti pentru ce a facut pentru tine, cand se stinge nu mai are niciun sens.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Pentru cine ai fi in stare sa iei viata de la capat?
LUMINITA ANGHEL: As vrea sa nu mai iau viata de la capat. Mi-este foarte bine asa, mi-am gasit, in sfarsit, linistea, pacea, echilibrul, langa sotul meu si langa familia mea.
TANGO – MAREA DRAGOSTE: Ce se mai intampla in cariera ta?
LUMINITA ANGHEL: Am proiecte foarte frumoase pentru anul acesta. Voi canta in duet cu marele actor Florin Piersic. Are un timbru absolut superb, este inegalabil. Ma astept ca publicul care se reintoarce la frumos, la valoare sa vibreze cu noi. Cred ca un actor bun si o voce buna pot ridica sala in picioare. In paralel cu proiectul legat de marele actor am un proiect single, destinat radiourilor. Imi place sa cred ca piesele mele de referinta sunt melodii care au continut, care exprima mesaje, care au text la care pot sa vibrez si sa transmit emotie, sa pun lacrimi in ochii oamenilor.

Interviu realizat in ianuarie 2014. Locatie fotografii Maison 13