O carte-mi tine-ades tovarasie /
si-a mai ramas pe randurile ei, /
ca pulberea de soare stravezie, /
lumina unui gand din ochii tai. […]
O carte-mi tine-ades tovarasie
si-a mai ramas pe randurile ei,
ca pulberea de soare stravezie,
lumina unui gand din ochii tai.
Din cand in cand, cu buzele-o ating
caldura mainii tale s-o culeg,
si bucurii trecute sa-nteleg
eu nu-ndraznesc, de teama sa nu plang.
Stau astfel vremea fara s-o mai numar;
ma-nsala visul bun si ma gandesc
ca-mi urmaresti lectura peste umar,
si, daca taci, e pentru ca citesc.
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
