Am râs hohotit și-am plâns cu suspine, iar caruselul de emoții în care m-a purtat piesa Teatrului Avangardia “Magnolii de oțel”, regizată de talentatul și finul cunoscător de oameni Ricard Reguant, m-a făcut să mă simt vie, întreagă, recunoscătoare că trăiesc și că pot primi în dar experiențe atât de profunde.
Fotografii de Paul Buciuta
Văzusem filmul care le are în distribuție pe Sally Field, Julia Roberts, Shirley MacLane, Daryl Hannah și Dolly Parton și eram pusă pe găsit asemănări și deosebiri. Dar piesa de teatru montată de Avangardia e vie, e puternică, e uimitoare și nu lasă loc niciunei comparații! Un regizor nou dă o nouă viață oricărei povești. Până la urmă, despre asta e teatrul. Și, culmea!, despre asta e și viața.
Actrițele din distribuție sunt, pur și simplu, excepționale. Începând cu Medeea Marinescu, care luminează orice proiect artistic în care se implică, având o putere de expresie care poate înnobila orice scenă a lumii, continuând cu Maia Morgenstern, declanșatoarea unor efecte comice de zile și hohote mari, și cu Victoria Cocias, desăvârșit intrată în rolul lui Clairee, alături de tânăra și foarte talentata Irina Ștefan căreia i-a revenit un rol greu pe care ea l-a făcut să pară ușor și încheind cu Ioana Barbu și Ștefana Samfira, în rolurile diferite și fermecătoare ale esteticienelor, piesa de teatru e regizată și jucată în așa fel încât să o urmărești când cu sufletul, când cu pumnul la gură.
Într-un orășel de provincie unde pare că nu se întâmplă nimic, destinele sunt, totusi, atât de puternice și de întortocheate, încât îți amintești că viața și măreția ei se află întotdeauna înăuntrul nostru și nu în afară. Despre asta Robert Harling a scris o piesă de teatru fără vârstă, în care a surprins frumusețea, noblețea și enorma putere din sufletul unor femei care înaintează prin viață susținându-se una pe cealaltă prin forța prieteniei și a râsului nestăvilit. Sunt veritabile magnolii de oțel. Frumusețea lor e impetuoasă, curajoasă, imposibil de ignorat, iar petalele nu li se scutură decât cu umor, căci niciun destin nu-și găsește noima dacă nu cunoaște și grația râsului, nu doar pe aceea a plânsului.
Traducerea vie, plină de savoare a Irinei Margareta Nistor contribuie din plin la farmecul fiecărei scene și al fiecărei replici, făcându-le memorabile și numai bune de aplaudat. Pregătiți-vă, deci, palmele pentru aplauze și sufletul pentru întâlnirea cu sine, prin râs, prin plâns, prin emoție pură, prin uimire, căci Magnolii de oțel se joacă din nou în București, pe 11 și 12 mai, iar apoi, pe 14 mai la Oradea, iar acestea sunt ultimele spectacole din stagiunea acestui an, așa că sunt, pur și simplu de neratat!
https://www.teatrulavangardia.ro/
Magnolii de Oțel, piesă de teatru a Teatrului AVANGARDIA.
Regie: Ricard Reguant
Distributie: Maia Morgenstern, Medeea Marinescu, Victoria Cocias, Stefana Samfira, Ioana Barbu, Irina Stefan
Vă mulțumesc foarte mult că ați transmis cititorilor dvs. marea lucrare pe care am făcut-o împreună. A fost o mare experiență personală de a lucra cu astfel de actrițe talentați, fără ca ei și fără energia producătorului să nu fi fost niciodată posibil. Râsetele, lacrimile și aplauzele după fiecare spectacol sunt cel mai bun cadou, împreună cu opiniile ca ale dvs., cel mai bun premiu pe care îl putem primi.
Și noi vă mulțumim pentru toată bucuria, emoția și frumusețea pe care le-ați adus în țara noastră. Suntem norocoși că ați ales să lucrați cu un teatru românesc și astfel, într-o țară cu tot mai puține speranțe, să ne aduceți o rază de lumină și de curaj. Prin frumusețe și prin artă, prin zâmbet, ne putem ridica deasupra oricăror greutăți. Iar artiștii ca dumneavoastră ne remintesc cum să o facem. Mulțumim!
Adriana, poate că vei vedea și spectacolul cândva! Este atât de bun, încât sunt sigură că se va mai juca ani mulți de acum înainte… Eu lucrez cu mine însămi să nu-mi mai pun stavile, să vreau mult, să nu-mi mai spun “nu voi vedea, nu voi ajunge”… Merităm totul și, dacă învățăm cum să cerem, o să și primim. Să dea Dumnezeu să ne întâlnim amândouă – îmi doresc de atâția ani…- la un spectacol bun de teatru.
Draga mea Alice, cu prima ocazie la Bucuresti …o sa te caut..Multumesc pentru cuvintele tale frumoase si din suflet..o seara minunata!
Am văzut filmul cred ca de vreo trei ori..Am ras, am plâns tot de atâtea ori…magnific. Ce bine era dacă as fi văzut și spectacolul de la teatru…Cu aceste splendide și talentate actrite!..Rămân în memorie cu scenele dulci -amărui ale filmului..