Pentru fiecare sărbătoare, pregătim daruri. La aniversare oaspeții vin cu un cadou ales cu grijă, care să-l bucure pe sărbătorit, iar atunci când mergem în vizită, neapărat ducem ceva. La Revelion avem mici cadouri pregătite pentru miezul nopții, ca să nu mai vorbim de sărbătorile mari, Crăciun sau Paște, când darurile intră deja într-o sferă mitică și pogoară în casele oamenilor aduse, ca prin vrajă, de Moș Crăciun sau de Iepurașul Paștelui – personaje care fac parte din spiritul miraculos al sărbătorii.
Așa că punem deoparte bani pentru toate zilele speciale și, în bugetul de sărbători, în afară de cheltuielile pentru masa ori mesele festive ne pregătim cu bani și pentru cadourile date celor dragi. Și, totuși, nu amintirea obiectelor primite este cea care ne emoționează atunci când ne gândim la zilele de sărbătoare petrecute în familie. Păstrăm în suflet, între amintirile dragi, cu siguranță, atmosfera din casă, bucuria reîntâlnirii întregii familii în jurul mesei, poate chiar și plăcerea despachetării cadoului, mai mult decât obiectul în sine. Eu, una, nu-mi amintesc aproape niciunul dintre obiectele căpătate de la cei dragi – cu câteva mici excepții care au dăinuit peste timp – dar îmi amintesc gesturi, gusturi, arome, emoții, situații care, peste ani, s-au dovedit a fi irepetabile…
A fost nevoie să treacă ani și să rămânem mai puțini în jurul meselor sărbătorești ca să înțeleg că nu obiectele pe care le schimbăm între noi sunt importante, ci dragostea pe care o pui în gesturile tale, bucuria ta de a fi pe de-a-ntregul alături de cei care petrec împreună cu tine Paștele, Crăciunul, ziua de naștere… Așa că mă bucur de întâlnire, mai mult decât de orice altceva, și-mi deschid sufletul, ca să … CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
