E atât de talentată că nu mai poți face diferența între ea și personajele pe care le joacă. Pe deasupra, e frumoasă, prietenoasă, plină de lumină, de zâmbet, de haz… Pe actrița Maria Obretin o vedem chiar zilele acestea pe marile ecrane ale cinematografelor din toată țara în rolul dulcii și disperatei Kitty din comedia nebună a lui Nae Caranfil “6,9 pe scara Richter” (veți râde cu lacrimi, mergeți s-o vedeți!) și la teatru, acolo unde ține sufletele spectatorilor în palmă.
Make-up-artist: Mirela Vescan; Hair-style: Monalisa Cristache, salon Fason by Cristina Grama; Ținute: Mihaela Dulgheru, Le Rêve du Michou (LRM); Locație: Ceainăria Green Tea, strada dr. Burghelea nr. 24; Fotografii de Paul Buciuta; Interviu de Alice Năstase Buciuta
Marea Dragoste / revistatango.ro: Îți schimbi nu doar starea, ci și înfățișarea de la un rol la altul! În filmul “6,9 pe scara Richter” erai plinuță și depresivă, în serialul “Umbre” ești slabă și aprigă, în piesa de teatru “Noi 4” ești perfectă și înlăcrimată…
Maria Obretin: Mi se pare foarte tare să te schimbi, să fii cum nu ai mai fost. Iar acum, pentru Nae m-am și apucat de fumat.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Deci ai fumat de-adevăratelea în film?!
Maria Obretin: Da. Noi am văzut filmul, dar la toate dublele…, îți dai seama cât fumam? De abia respiram noaptea. Fumatul a fost o problemă destul de mare.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Nu ai mai fumat și altădată?
Maria Obretin: Nu, nu mai fumasem… Când am început filmările, domnul Vivi Drăgan, operatorul, a zis „aoleu, Obretin nu fumează, ne facem de rușine. Obretin trebuie să învețe să fumeze”.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Deci nici nu fumai bine.
Maria Obretin: Nu fumam bine. (râde) După aceea m-a luat echipa de filmare la o cină și am fumat cu toții toată noaptea. Am băut multă apă plată și am fumat. Am ales niște țigări mai moi și am zis că pe astea o să le fumez la filmare. Vreo trei zile după aceea m-am tot întâlnit cu prieteni fumători specialiști și, când m-am dus în luni la filmare (fusese weekend), eram deja fumătoare profesionistă.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum se fumează „bine”?
Maria Obretin: Fumezi bine când esti relaxat, cred! Când este o plăcere, nu o piedică. Ori eu eram foarte panicată la început. În momentul în care trăgeam fumul, mi se înfunda nasul, îmi dădeau lacrimile. Dar m-am obișnuit cu viciul, iar acum încă fumez. Asta mi se pare enervant.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Nu ai mai putut să te lași de tot?
Maria Obretin: Nu fumez mult, dar mai fumez. I-am zis lui Nae Caranfil că o să mor din cauza lui. Dar că merită!
Marea Dragoste / revistatango.ro: Și legat de înfățișare, acolo chiar trebuia să fii o doamnă mai plinuță, chinuită de kilogramele în plus, iar acum ești suplă, suplă…
Maria Obretin: Kitty are toate dramele pe care noi femeile, le avem în diferite perioade. Este grăsuță, geloasă, crizată, e toată o rană. Se simte batrână, nu are încredere în ea, în partener. Nu ratează nicio problemă a femeii. Mi s-a părut foarte tare că Nae a știut să-și pună aceste probleme și să scrie despre ele. Miza era ca, în ciuda tuturor acestor crize, să fiu și simpatică, drăgălașă, adorabilă până la urmă. E un personaj greu de îndurat, pariul era să o facem totuși iubibilă.
Kitty are toate dramele pe care noi femeile, le avem în diferite perioade. Este grăsuță, geloasă, crizată, e toată o rană. Nu ratează nicio problemă a femeii. Mi s-a părut foarte tare că Nae a știut să-și pună aceste probleme și să scrie despre ele.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Nae Caranfil te cunoștea dinainte, te-a ales special?
Maria Obretin: Nae nu mă știa. Ne-am cunoscut la probe, la un moment dat, prin aprilie 2014.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Și cum ai aflat de probe? Cum ai ajuns acolo?
Maria Obretin: M-a sunat Andreea Vulpe, care era directoare de casting la filmul lui Nae. Mi-a trimis două secvențe, le-am învățat și m-am prezentat la casting.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Și ce a trebuit să faci?
Maria Obretin: Aveam secvența când vine Tony acasă și mi-l prezintă pe Daddy. Iar Kitty e plină oricum de draci, că se crede înșelată. O secvență lungă și plină de probleme pentru Kitty, iatâ. La probe am spus o dată textul cu partenerii cu care eram în casting. Nae ne-a lăsat liberi să vadă cum suntem, să vadă apetența noastră pentru rol, ne-a mai zis două, trei lucruri și am filmat. Mi-a plăcut din prima personajul. Nu speram să iau rolul principal, dar de la început mi-am zis ce frumos ar fi să joc acest personaj.
Marea Dragoste / revistatango.ro: De ce nu sperai să iei castingul?
Maria Obretin: Nu știi niciodată ce va fi. Într-o viață dai multe castinguri. Surpriza este când iei.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Nu ajungi niciodată la siguranța asta, să știi că tu ești Maria Obretin și vei lua castingul?
Maria Obretin: O, nu! Tu dai castingul, ești cât poți fi tu de bun în ziua aceea, te potrivești sau nu cu personajul, cu ce își dorește regizorul sau cu ceilalți parteneri, dar nu ajungi niciodată la siguranța asta. Eventual, dar nu am ajuns la nivelul acesta și nici nu cred că voi ajunge curând, scrie un regizor special pentru tine. La Nae au fost multe actrițe, concurență mare, și nu m-am așteptat să iau eu.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum sunt, în general, castingurile? Acum după ce am văzut cu toții La-La Land, am rămas cu impresia aia, că actorii sunt de multe ori chemați cam într-o doară, că nu sunt ascultați cum trebuie.
Maria Obretin: Depinde si de probe, de cât sunt de seriosi oamenii care te cheamă. Da, poți să te duci de multe ori în gol, uneori ai impresia că rolurile sunt date deja, că umpli o listă. Nu știu, e foarte greu, mai ales la început. Îți trebuie răbdare, nervi tari. Ca actor, îți dorești măcar să ajungi la probe, să ai șansa de a fi văzut.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum ai aflat rezultatul? Cât a durat așteptarea?
Maria Obretin: A fost foarte simpatic. Am dat ultimele probe pentru ,,Umbre” și probele pentru Nae în aceeași săptămână. La „Umbre” am primit răspunsul în câteva săptamâni și am început filmarile peste două luni. La Nae, în aprilie, castingul abia începuse. Mi-a spus după aceea că eram a doua Kitty pe care o văzuse, castingul a durat mult, a văzut multe actrițe, actori. Abia pe 15 august m-a sunat, dădusem probele în aprilie, deci nu puteam să trăiesc atâta timp cu speranța asta.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum a fost?
Maria Obretin: Mi-a zis că m-a sunat să mă anunțe că eu sunt aleasă pentru personaj și să nu îmi fac program în perioada pe care mi-a comunicat-o atunci. Mi-a spus că eu sunt Kitty. Am început să chițăi, să plâng de fericire… Nici nu mai știam de mine. Este foarte mult pentru un actor să aibă rol principal, și la un regizor ca Nae.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Este important să apari și în filme? Ai fi putut să rămâi la cariera ta din teatru unde ai atâtea roluri principale.
Maria Obretin: Par, dar nu am atât de multe roluri în teatru. Joc în patru, cinci spectacole. Dar sunt niște spectacole iubite și bune, la care vine lumea.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Joci în spectacolele Liei Bugnar și în spectacolele lui Andrei Șerban.
Maria Obretin: Da, „Noi 4”, „7 dintr-o lovitură”, „Carousel” și „Ivanov”.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Și „Lear(a)”?
Maria Obretin: Nu se mai joacă.
Marea Dragoste / revistatango.ro: De ce cineva decide că un spectacol nu se mai joacă?
Maria Obretin: Nu știu. El ține câțiva ani în repertoriul teatrului și, de la un moment dat, nu se mai joacă. Și mai joc la Godot în piesa “Sâmbătă: Averse!”, regia Matei Lucaci-Grundberg. Un rol de habotnică, o doamnă care finanțează venirea luminii de la Ierusalim.
Marea Dragoste / revistatango.ro: În ce filme ai mai apărut?
Maria Obretin: Am avut un rol la Dan Chișu în „București NonStop” în 2013 și în „Umbre”. Și în două scurt metraje ,,Cecilia, vaca finlandeză” și ,,A quiet place”. Este foarte important pentru un actor să aibă acces și în lumea filmului.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce îți aduce în plus?
Maria Obretin: Este o parte din meserie, numai că filmul este cu alte mijloace, înveți șă te folosești altfel de ceea ce știi. Apoi este publicul. La teatru, orice ai face, nu ai atât de mulți spectactori. Nivelul de popularitate crește brusc cu un film. Și e plăcut, de ce să nu recunoastem, să se bucure atâția oameni de munca ta. Îți zâmbește lumea pe stradă, vin oameni necunoscuți la tine să îți spună că te-au văzut în serial. Proiectul “Umbre” înseamnă imens pentru mine.
Nivelul de popularitate crește brusc cu un film. Și e plăcut, de ce să nu recunoastem, să se bucure atâția oameni de munca ta. Îți zâmbește lumea pe stradă, vin oameni necunoscuți la tine să îți spună că te-au văzut în serial.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Înveți alte lucruri?
Maria Obretin: Da. Te folosești altfel de mijloacele tale. La teatru trebuie să ajungi la spectatorul din ultimul rând, nivelul tău de energie trebuie să fie pe măsura acestei sarcini. La film lucrurile sunt traduse altfel, în funcție de unde este camera. La film sunt zeci de oameni în jurul tău și tu pari singur într-o cameră. Trebuie să ai atenție distributivă să nu îi calci pe cabluri electricianului, să vii la semnul domnului de la imagine și, dincolo de toate, să ții personajul tău. Sunt lucruri diferite ca experiență, dar te provoacă la fel de tare. Lumea filmului are și un lux care la teatru nu există. La teatru, te duci, speli scena, ștergi praful, îți calci costumul, te machiezi (eu sunt și crescută în zona teatrului independent). La film, ești răsfățat, te ia mașina de acasă, ești machiat, ești tot timpul perfect, aranjat de alți oameni.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Îți dai seama cum o fi la Hollywood!
Maria Obretin: Da. Poți să ți-o iei în cap dacă nu ești foarte așezat pe picioarele tale. Este frumos că oamenii au grijă de tine ca tu să fii cât poți tu de bun și să îți vezi de treaba ta, să nu te preocupe că îți stă un fir de păr nu știu cum. La teatru nu ai acest confort. Dar e la fel de frumos!
Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce îți place cel mai mult la teatru?
Maria Obretin: La teatru este magia că tu, un om viu, te deschizi și ești total prezent în momentul acela, și oamenii care vin să te vadă sunt la fel de deschiși ca tine. Este un soi de comuniune, de poveste pe care o trăiești împreună cu celălalt timp de o oră și jumătate. Mi se pare frumos să uităm de viețile noastre în același timp, să ne suspendăm viața și să trăim o poveste care nu este nici a mea, nici a spectatorilor.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Nu îți pare rău că sunt prea puțini oameni? Nu simți că este o risipire?
Maria Obretin: Poți să faci teatru și pentru douăzeci de oameni, și pentru trei sute. Sălile de teatru sunt pline.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Dar mici.
Maria Obretin: Nici nu sunt mijloace. La un super concert ai muzică în spate, vocea amplificată, sunt toate aceste mijloace care pot susține așteptarea a zeci, sute de mii de oameni. La teatru ești un omuleț pe scenă. Dar este ok sau poate nu am eu pretenții prea mari.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Spune-mi, te rog, după „6,9 pe Scara Richter” cum s-a schimbat viața ta? Când au fost primele vizionarări?
