fbpx

Maria Obretin: I-am zis lui Nae Caranfil că o să mor din cauza lui

de
Maria Obretin - pictorial pentru Marea Dragoste-revistatango.ro, nr. 127, martie 2017

Maria Obretin: Prima vizionare cu public a filmului a fost la TIFF. A fost foarte frumos, cu trei mii de oameni veniți în Piața Mare să vadă filmul. Eram acolo. E o experiență coplesitoare, să auzi trei mii de oameni râzând. M-am întors în Cluj cam la o săptămână după vizionare și mă recunoșteau oameni pe stradă și au venit niște domni la mine să mi le prezinte pe soțiile lor: Ele sunt Kitty. Și ele râdeau și se răsfățau. Erau foarte simpatici. Iar anul acesta pe 20 ianuarie filmul a intrat în cinematografe.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum a fost când l-ai văzut prima dată? 

Maria Obretin: A fost la o vizionare doar pentru echipă. Prima data când văd un film în care joc sunt amețită de emoție, îmi bate inima atât de tare și îmi vâjâie urechile, că parcă nici nu mă văd în mod real. Oricum ești critic cu tine, nu scapi de asta. Dar când joci la un regizor ca Nae, dacă omul a zis Stop pentru că are dubla bună, tu nu mai faci fițe. El știe exact ce vrea și atunci este un răsfăț pentru tine să zici că parcă puteai mai bine. Iar la vizionare ești cu sufletul la gură să vezi ce dublă s-a ales, să vezi cum s-a montat, să vezi cum exiști în context. Spre deosebire de teatru, filmul nu depinde numai de tine. La teatru, fiind un proces viu, tu poți să schimbi niște lucruri și în timpul spectacolului.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum este să lucrezi cu Nae Caranfil? Ce fel de regizor este? 

Maria Obretin: Este foarte talentat, foarte precis, știe exact ce vrea. Este o orchestră perfectă în mintea lui și tu trebuie să te armonizezi, să fii instrumentul pe care îl vrea, să atingi notele pe care le-a gândit. Cere foarte mult. A fost o provocare teribilă acest personaj. Aveam scene care porneau dintr-un calm aparent și terminau într-o criză (fumatul devenise floare la ureche, aveam alte probleme). Mi-a fost destul de greu ca la fiecare dublă să îmi păstrez racordul, să am creșterea asta, care de fiecare dată trebuia să fie la fel, cu mici, subtile modificări, în funcție de ce își dorea Nae. Cu el ai siguranță pentru că el știe exact ce să ceară. În momentul în care el are dubla care îi trebuie, zice Stop chiar dacă tu ești la a treia dublă. Poți să tragi și foarte multe duble, dacă i se pare că nu ești unde trebuie. La toți regizorii mari te simți în siguranță. Și la Andrei Șerban am același sentiment. Știu ce vor și tu trebuie să faci foarte bine ce își doresc ei de la tine.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum este Andrei Șerban ca regizor?

Maria Obretin: Domnul Andrei Șerban este, din acest punct de vedere, din aceeasi famile cu Nae. Este pretențios, cere mult și știe exact ce vrea. Dacă vede că îți iese, te adâncește și mai mult și te duce departe, dincolo de cât îți imaginezi tu că poti. Amândoi sunt regizori mari, talentați și cu simț pentru meseria asta. Cer foarte mult de la tine, îți depășesti limitele, dar ai control din partea lor, te simți în siguranță.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ai lucrat și cu unul, și cu celălalt…

Maria Obretin: Da, am avut noroc.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce altceva ai avut în afară de noroc? 

Maria Obretin: Este un noroc să ajungi la casting, în primul rând. Este o luptă în România. Adesea rolurile sunt scrise pentru anumiți oameni. Pot să număr pe degetele de la o mână castingurile pentru filmele românești la care am fost. Este un noroc să îi fi trecut prin minte Andreei Vulpe să mă cheme la probe. După aceea, din momentul în care ai ușa asta deschisă, este important să fii foarte bine pregătit. Eu îmi învăț foarte bine textele, mă duc cu o propunere de personaj, mă duc întâi pe instinct, apoi conturez o propunere clară. Sunt foarte atentă, la castinguri, la propunerile regizorului, ale partenerilor. Mă duc pregătită și deschisă.

Nu cred că e sănătos să ne biciuim. E sănătos să învăţăm. Nimic nu e definitiv, doar moartea. Putem schimba oricând ceva ce nu ne place. Suntem tot timpul la un mijloc de ceva, nu la final.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum te pregătești în continuare pentru meseria asta?

Maria Obretin: Înveți tot timpul din lucrul la spectacole, de la partenerii tăi. Sunt echipe diferite, proiecte diferite, descoperi, te adaptezi tot timpul. Înveți și dacă ai noroc să te mai întâlnești cu regizori sau să joci alături de niște actori mari. Am avut noroc să joc alături de doamna Mariana Mihuț în „Lear(a)”, cu domnul Rebengiuc în „Ivanov”. Când jucam cu acești oameni respiram alt aer, mi se părea că sunt mai talentată. Nu îndrăznești să îl dezamăgești pe domnul Rebengiuc, încerci să îi ții piept și atunci se adună în tine o altă energie. Când am castinguri mă pregătesc învățând foarte bine textul, ca să fiu liberă să fac lucrurile în funcție de cum simt și de ce fac partenerii mei sau de ce vrea regizorul. Am respect pentru text, mi se pare că dacă scenaristul a scris fix cuvintele acelea, trebuie să le respecți, pentru că știe el de ce este fiecare prepoziție acolo. De aceea învăț foarte bine textul.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Dar de citit ce citești, ce filme vezi, ce muzică asculți pentru inspirație și pentru bucurie?    

Maria Obretin: Am prieteni cititori, vorbim despre cărţi, ne facem recomandări. Beletristică, tot felul de poveşti. Sau despre fizică cuantică, despre planete, plante, extratereştri. Filme, încerc să văd cam tot ce apare, să fac faţă conversaţiilor din industrie, să fiu informată. Muzică pe calm, pe relaxare, cu armonie, cu povești. Muzică veche sau muzică din diferite ţări, mult tango, din astea…

Marea Dragoste / revistatango.ro: Există workshopuri sau masterclass-uri în meseria voastră?

Maria Obretin: Foarte importante pentru mine au fost atelierele domnului Andrei Serban. E o atmosferă specială, trăiesti altfel în cadrul atelierelor.  E o școală nu doar de teatru, ci și de viață. Nu prea sunt… sau nu am găsit eu informații despre workshopuri de film. Cursurile de actorie de film nu sunt niște cursuri reale nici în școală. Nu ne sunt date prea multe instrumente. Te bazezi pe talentul tău, pe ce mai prinzi și tu. Din fericire, am avut o școală bună de actorie, am avut-o profesoară pe Sanda Manu care  este un om care știe să lucreze și să te învețe meserie. Ea nu își mai pune problema că nu ai talent. Îl ai, că de aceea te-a luat la clasă. Te învață să lucrezi cu el, să fii conștient de ce poți face. Dacă îți ieșea rolul de la clasă a doua zi după ce ți l-a dat (uneori îți iese brusc din insinct), ea ți-l distrugea, ca tu să o iei de la capăt și să înveți sistemul de construcție, să înveți să construiești lucrurile conștient.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ca să parcurgi drumul găsești niște repere în tine însăți sau în ce ai studiat? De exemplu, ca să o faci pe Kitty te-ai bazat pe tine? 

Maria Obretin: Am mers pe un insinct… dirijat, să zicem. Da, aveam experiență în crize de toate felurile, ca orice femeie. Am mai făcut circ, am mai aruncat câte o farfurie pe jos. Dar Kitty e altfel. Eu nu sunt simpatică la crize, Kitty e! Are o dulceață și o drăgălășenie în tot circul pe care il face. Kitty este în foarte multe culori puternice. Am pus mult mai mult decât sunt eu. Nae avea foarte clar personajul în minte și si-a dorit o Kitty care să jongleze cu stările, să existe la limită, pe criză puternică și comic, în acelasi timp. Este o criză dusă până la penibil, as zice. În momentul în care lui Nae nu îi suna bine o replică venea și mi-o sesiza. El îndrăznește să râdă de trei lucruri îngrozitoare, cutremur, depresie și criză în căsătorie. A luat aceste probleme foarte grave, a scris un scenariu minunat și le-a tradus într-un fel în care noi reușim să râdem de ele. Mi se pare foarte curajos din partea lui. Și pentru noi a fost provocator să traducem aceste lucruri. Te iei ceva mai mult în serios ca să devii comic.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Acum te simți vedetă în vreun fel? Ai avut vreo recompensă din partea publicului? 

Maria Obretin: La nivel de Facebook sunt din ce în ce mai populară! (râde) Îmi scriu foarte mulți oameni că au văzut filmul și că le-a plăcut. La nivel de breaslă, mi-au scris colegi, actori și actrițe, că fac un personaj bun…

Marea Dragoste / revistatango.ro: Nu există invidii? 

Maria Obretin: Habar nu am. Nu mă preocupă asta.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Nici tu nu ești invidioasă pe nimeni?

Maria Obretin: Nu. Fiecare are steaua lui. Unele roluri sunt pentru anumiți oameni, anumiți oameni făcuți pentru ele, și până la urmă actoria este o meserie de oameni generoși, din punctul meu de vedere. Sunt orgolii mari, dar cred că te faci actor dintr-un preaplin, pentru că ai de dat lucruri. Succesul unui coleg nu mă face să mă simt nefericită. Nu am problema asta.

Marea Dragoste / revistatango.ro: E limpede că îți iubești meseria, totuși, ce-i reproșezi?

Maria Obretin: Nu stau să îmi consum sufletul şi mintea cu reproşuri. Dacă am făcut prost un lucru, asta e, nu mă pot întoarce în trecut, atât m-am priceput eu în momentul acela. Nu cred că e sănătos să ne biciuim. E sănătos să învăţăm. Nimic nu e definitiv, doar moartea. Putem schimba oricând ceva ce nu ne place. Suntem tot timpul la un mijloc de ceva, nu la final.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce e greu sau rău când eşti actor?

Maria Obretin: Nu mi se pare greu nimic, probabil pentru că fac asta din multă iubire şi pasiune. E greu când nu joci, poate, când nu ai nimic de făcut. Uite, uneori e greu şi la interviuri. Mi-e mai uşor să muncesc decât să vorbesc despre ce muncesc. E nevoie de confort să îţi deschizi sufletul. În plus, am şi problema asta, cât de interesantă să fiu eu, ca să citească oamenii despre mine. Mă responsabilizează interviurile. Pe scenă ştii ce ai de făcut, de dat. Aşa, ca omuleţ, cu toate ale tale, e derutant.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Te-a împiedicat vreodată actoria în viaţa personală, te-a făcut să nu fii considerată, nu ştiu, „femeie de casă” sau să pari prea alunecoasă, prea versatilă ca să aibă cineva curaj să îţi spună ce simte pentru tine?

Maria Obretin: Nu îmi dau seama. Ar fi culmea, să fi ratat o mare iubire pentru că omul nu a avut curaj. Dacă nu a avut curaj măcar atât, probabil nici nu avea curaj să ne ţinem de mână toată viaţa. Trebuie să mai şi riscăm, ce Dumnezeu, ce ni se poate întâmpla? Eu sunt un om destul de normal, nu e vreo panică. Fac piaţa, alerg prin parc, plimb căţelul, fug între repeţii, voi, spectacole, merg la cine cu prietenii, fug în mall să îmi iau o rochiţă, sunt de neoprit în perioada reducerilor, îmi place să stau printre plăntuţe în balcon şi să beau cafeaua dimineaţa, în soare, nu e nimic special la mine, iată, stau pe Rebreanu, cu chirie, am visul asta să îmi iau maşină şi să plec oriunde prin ţară în zilele libere, îmi place să călătoresc, să gătesc, atunci când am timp. Da, nu am timp să fiu mereu “femeie de casă”. În zilele când am spectacole sau filmări nu mă pun să şterg praful sau să dau cu mopul, mă pun şi eu într-o condiţie de energie bună şi de relaxare. Cine mă ştie ştiu că nu-s un om alunecos sau versatil. Nici nu ştiu să mint, sunt praf la fazele astea. Râd mult, îmi place să fac lucruri frumoase, am zile bune sau mai triste, ca tot omul. Nu mă simt intimidantă.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Eşti fericită, eşti iubită, eşti în aşteptarea marii iubiri?

Maria Obretin: Sunt fericită… din fericirile mici pe care le-am enumerat mai sus. Iubesc mulţi oameni, mă simt iubită, am mulţi prieteni, ne putem baza unii pe ceilalţi. Cât despre marea iubire… cred că sunt foarte aproape de ea, simt. Îi ia mult timp unui om până să mă convingă, după aceea sunt greu de dezlipit. Nu mă arunc năucă, îmi place construcţia, cochetăria, îmi plac micile jocuri, răbdarea. Cred că asta m-a împiedicat multă vreme, oamenii nu mai au răbdare să construiască, să aibă grijă de iubirile lor, sunt multe opţiuni şi avem impresia că se poate oricum. Mie nu-mi place aşa, adică nu pot.

CMarea Dragoste / revistatango.ro: ontează zona asta şi pentru cei care trăiesc pe scene?

Maria Obretin: Da, e frumos să te simţi iubit, să te ia cineva în braţe seara când ajungi acasă, să ai mica ta lume în care să te simţi fericit, liniştit, în confort. Dar poţi să găseşti liniştea aceasta şi singur, nu sunt pe disperare.

Marea Dragoste / revistatango.ro: De curând ai avut o mare pierdere în familie, o mare suferinţă… Cum este, ca actor, să vii de la înmormântare la spectacol?

Maria Obretin: Nu ştiu, se blochează suferinţa şi gândurile în tine atunci când intri pe scenă. Pentru o oră, două, mintea şi sufletul tău sunt atât de ocupate cu altceva, că nu mai ai timp de ale tale. Ai problemele piesei, ale personajului, responsabilitatea faţă de parteneri, piesă, spectatori. Şi acum trei ani, când a murit mamaia care m-a crescut, Furtunica, am venit de la înmormântare din Călăraşi direct la piesă. Nu îţi mai pui problema, te arunci, descoperi că ai resurse nebănuite. Da, umbli năuc pe străzi după aceea, dar pe scenă e o altă viaţă, a personajului tău, şi reuşeşti cumva să te concentrezi pe asta.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum ai gestionat pierderea tatălui, cum ai integrat jalea, doliul, suferinţa în aşteptarea celor din jur să te vadă zâmbind?

Maria Obretin: Mmmm, a fost tare greu, a murit acum două luni, pe 4 ianuarie, de ziua mea. Nu ştiu, nu s-au aşezat încă lucrurile, e greu. Da, am avut multă treaba, lansarea filmului, multe spectacole. Cât timp ceilalţi nu ştiu că ai o problemă, e mai uşor, pentru că nu vin spre tine cu compasiunea şi căldura lor, şi atunci tu poţi să te ţii tare. E un timp pentru tristeţe, altul pentru bucurie în viaţa asta. Au venit în acelaşi timp și m-am descurcat şi eu cum am putut.

E un timp pentru tristeţe, altul pentru bucurie în viaţa asta. Au venit în acelaşi timp și m-am descurcat şi eu cum am putut.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum faci să nu te îndrăgosteşti de partenerul de scenă, de regizor, de operator- de unul dintre personajele care creează acolo magia aceea nemaipomenită?

Maria Obretin: Nu ştiu, nu mi s-a întâmplat niciodată. Mi-e clar că pe scenă sau la filmare trăim o poveste care nu e a noastră, e a personajelor. Am făcut o şcoală, suntem profesionişti, nu ne punem problema. Magia e tot din sufletul tău care întâlneşte un altul, viaţa personajului tău depinde de celălalt partener, cât timp eşti pe scenă sau la filmare. Când munca se termină, ne întoarcem la vieţile noastre. Sigur, mai sunt excepţii. Nu e cazul meu.

Marea Dragoste / revistatango.ro: E important să fii frumoasă, să fii aranjată, să arăţi bine în jobul asta? Contează mult şi înfăţişarea, nu doar talentul?

Maria Obretin: Da, e important să ai grijă de tine, să fii cea mai bună variantă a ta, să îi respecţi pe ceilalţi prezentându-te aşa cum trebuie. Talentul contează. Înfăţişarea te ajută mult, e adevărat. Ne place să vedem oameni frumoşi, armonioşi pe scenă. Oricum, nu e genul acela de frumuseţe de top model. Există oameni banali în viaţă care pe ecran se transformă miraculos, devin frumoşi, fascinanţi. Cred că vorbim până la urmă tot de energie, de suflet, de un soi de talent.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum ai slăbit atât de mult şi atât de frumos? Ştii că toate suntem Kitty şi vrem şi noi o reţeta, o dietă…

Maria Obretin: Da, Kitty nu e cea mai bună variantă a ei, de aici chinul, drama, excesele cu fumatul, geloziile, panicile, frustrările, cât şi comicul. Nu mai mănânc dulciuri, nici făinoase, de multă vreme. Proteine, verdeaţă, chiar mănânc! Doar că din 4 în 4 ore şi ceai verde după vreo 30 de minute. Merg mult pe jos, mă ţine Pascal, căţeluşul meu, antrenată. E mic, nu are nici un an, are multă poftă de joacă, ne distrăm, ne certăm, avem o relaţie sănătoasă.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Unde altundeva să venim să te vedem? Mergem în cinematografe la “6, 9 pe scara Richter”, dar pentru cei care vor mai mult?

Maria Obretin: La Bulandra în “Carousel” şi “Ivanov”, la “Noi 4” şi “Sâmbătă: Averse!” în Godot, “7 dintr-o lovitură”, la Teatrul Metropolis… În filme, “6,9 pe scara Richter”, cât mai e în cinematografe, grăbiţi-vă! Şi în acest an, în filmul “Octav” regizat de Serge Celebidachi, am un rol mic, dar foarte simpatic, îndrăznesc să cred. Şi tot în acest an vă aşteptăm pe HBO cu sezonul 2 din “Umbre”

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce mărţişor aştepţi acum în martie? Care ar fi… cel mai frumos şi aşteptat?

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Pagini:  1 2 3

 

Tag-uri:
· · · · ·
Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.