,,Lumea s-a-ntors cu fundu-n sus! Ce nenoroc/ Ca eu am fost nascut s-o pun la loc!” Sunt vorbele lui Hamlet, „nefericitul” (cum a fost denumit) print al Danemarcei, inventat de un poet al secolului 17 – William Shakespeare. Acum, simtim la fel – lumea s-a intors cu adevarat pe dos!
Povesti de necitit
Romania face exceptie. Ea este o lume intoarsa pe dos prin excelenta, fara a fi produsul vreunui exercitiu baroc, ci, pur si simplu, rezultatul alegerilor noastre istorice. Pentru noi eroarea a devenit destin, iar glorificatul „haz de necaz“, cel caruia, chipurile, ii datoram mare parte din forta de a ne mentine nestirbita fiinta istorica, ne-a patruns pana in maduva oaselor, astfel incat ne autohipnotizam pentru a crede ca nimic din ceea ce ni se intampla sau ne inconjoara nu e prea grav, prea serios, prea demn de luat in seama.
In timp ce dulcea Romanie se imbiba in continuare in sosul din ce in ce mai cleios al propriei fiinte, lumea se intoarce pe dos!
Creste exponential numarul parintilor care isi brutalizeaza sau isi ucid cu violenta copiii. Parca istoria iubirii se scria cu litere de aur incepand de la relatia parinte – copil, nu?!
Dispar specii care au intruchipat splendoarea acestei planete. Mai mult, pentru ca vrem masini din ce in ce mai mari (care sa ne acomodeze ego-ul si nu familia), fabrici din ce in ce mai multe (chit ca vor ramane in curand definitiv pustii), case din ce in ce mai mari, desi nu le va locui nimeni vreodata toate incaperile, dispar ecosisteme intregi, iar clima globala devine un imens motiv de panica. Parca legatura dintre om si natura era un alt mare capitol la care trebuia sa scoatem batistele – va amintiti?!
Ce ne-a mai ramas spre cantarire? Iubirea de patrie! Nu vreau sa dau cifre in (poate ca) ultima mea scriitura despre iubire, dar va vine ameteala cand masuram cati oameni se muta de colo pana dincolo, care uneori poate fi in alt capat al lumii, doar pentru ca „acolo unde e bine, acolo e patria“.
Ei, da, mai e si acea iubire despre care, cel putin „Tango“ a vorbit cu patos, cu dedicare, cu documentare, cu lejeritate, fara prejudecati si fara granite: iubirea dintr-un cuplu, adesea heterosexual.
Vai!
Ce cliseu literar!
Ce desuetudine!
Ce cadere in capcana, cu capul in jos si cu picioarele in sus, exact asa cum i-a dus nestapanita lor fire pe damnatii frati Karamazov!
Tot Shakespeare a deschis epoca in care, din iubire se putea ierta, trai, tolera tot: „Iubirea, iubire nu-i, cand silei face loc,/ Tradarii raspunzand cu parasirea!“
A, nu?! In vorbe de zi cu zi: orice tradare e perfect acceptabila daca iubesti, mai mult, ca sa demonstrezi ca iubesti cu adevarat e bine sa adaugi la iertare si un sacrificiu, asa, ca sa fie primit si acceptat ca veritabila iubire!
Dar ce simptome ar avea iubirea, asa cum ne invata el?! „Iubirea este vesnic semn si far strajer/ Ce-ntampina furtuna si nu cade./ E steaua fiecarui corabier, / Al carei pret nu-i masurat in grade!“
Stiti ceva?! Povesti!
Vai, dar povesti pe care sa nu le cititi fetitelor la culcare! Vorbe dulci pe care sa nu le dati adolescentelor spre lectura! In cele din urma si voi, semenele mele, oarecum adulte (prefer sa cred ca mai exista, pe undeva, prin interior, pitit bine, un copilas), clatiti-va doar pe moment, citind, gandurile cu aceste vorbe otravite, iar apoi uitati-le rapid! Daca – fereasca Dumnezeu! – aveti prin casa filme de genul „Romeo si Julieta“ sau mai modernul „Pretty Woman“, daca inca mai plangeti uitandu-va la „Pe aripile vantului“, „Titanic“, „Casablanca“ sau, ca mine si amica mea, la „Frumoasa si bestia“ – gata! Luati-le, puneti-le intr-o punga sau direct in cosul de gunoi!
Nu cumva sa credeti ca dupa un vals mirific ii va cadea parul de pe spinare, copitele se vor transforma in manute tandre, iar rasuflarea de fiara in cuvinte dulci – nu e nimic altceva decat un efort cultural de a face viata de cuplu suportabila!
Scoateti-va din cap faptul ca Printul a sarutat-o pe Frumoasa din Padurea Adormita de dragul ei! Nu uitati ca, impreuna cu ea s-au mai trezit cateva sute de servitori, care i-au stat, prostiti, la picioare.
Departe de voi gandul de a va otravi, inchise in casa, cu gandul ca va veni iubitul, cuprins de remuscari, sa va soarba de pe buze ultima picatura pentru a imparti cu voi calea vesnica! Se va infunda printr-un club, pupandu-se la iuteala cu alta, care n-are pe buze decat ruj color-stay si o gramada de creier disponibil!
Credeti-ma!
A murit o lume
Doar din decenta nu fac aici lista nebuniilor pe care le-am facut din iubire si care – asa cum ar spune fostul (dragul) meu sot – nu mi-au folosit la nimic!
Nebunii facute din iubire?! Taj Mahal. Diamantul pe care Burton i l-a daruit lui Liz Taylor. Gradina Bomarzo. Moartea Printesei Diana. Regi care renunta la coroana. Clinton, care, fiind cel mai performant si mai pretuit Presedinte american, isi risca mandatul. Femei care isi asista partenerii in sinucidere, pentru ca viata le devenise insuportabila din pricina unor boli cumplite. Barbati care, dupa 50 de ani de casatorie fericita (vai! ce-o fi aia?!), isi sugruma nevestele pentru a le scapa de teroarea batranetii. Numiti subiectul si, va garantez, il veti gasi dezbatut pe larg in arhiva „Tango“. Iata si ce nu am mai scris pana acum pentru ca, de obicei, asa ceva nu se scrie.
Iubirea a fost, candva, o tema suculenta – s-a terminat!
Dorul exista pe vremea cand nu se putea zbura astfel incat in 24 de ore sa ajungi de oriunde (din lumea civilizata) in orice alt capat al lumii. Dorul exista pe vremea cand existau doar hartia, pana si cerneala, cand caii se inhamau la diligente interstatale. Gata! Acum s-a terminat!
Tensiunea erotica exista pe vremea cand nu puteai vedea o fata altfel decat in prezenta parintilor sau a rudelor, nu va puteati sopti toate cele, ca intr-o seara in club, in care se poate zbiera sau bea istoria vietii, cand niciun barbat uns cu toate alifiile n-ar fi putut ghici daca vede talia reala a femeii dorite sau doar un corset facut cu mare maiestrie in vreun atelier la moda.
Dorinta febrila pentru o femeie putea duce la exasperare un barbat pe vremea cand „Playboy“, „Hustler“ sau „Cosmopolitan“ nu existau, cand nu existau mii de site-uri pe internet unde sa poata vedea si – teoretic – avea orice domnita doreste, cand mobilitatea tuturor era redusa din pragul casei pana la brutar sau la bacanie.
Lumea asta a murit! Cu tot regretul…
Iubirea e o resursa
Faceti o baie calda dupa ce cititi asta, pentru ca e exact ca un dus rece, dar, va rog, ganditi-va la ce va spun: mai presus de a fi un sentiment, iubirea e o resursa!
Una dintre cele mai dorite resurse din lume – pentru ca, se pare, cantitatile s-au micsorat cu trecerea secolelor, de la profetiile lui Christos incoace, de cand totul era numai Iubire, precum petrolul – e nevoie ca mii de oameni sa isi piarda viata intr-o inclestare care duce doar… la scaderea pretului…
Daca sunteti capabile de iubire – e mult mai bine decat sa aveti un cont in banca! Ce banca mai e sigura pe lume, astazi?! Dar, atentie! Daca are cineva nevoie de aceasta resursa, cel care o detine e in pozitia de investitor! Capacitatea voastra de a discerne face diferenta!
Nu ma voi lauda cu numarul anilor pe care i-am pierdut iubind si nici cu cel al anilor pe care i-am pierdut incercand sa raspund civilizat la gesturi nebunesti de iubire – e inutil!
Singurul lucru demn de invatat din asta este: se pierd ani dintr-o viata oricum limitata pentru ceea ce noi credem ca e un sentiment pretios. Timpul – spre deosebire de iubire – e unica resursa limitata pe care o avem. Va conjur sa faceti tot ce credeti ca va poate duce spre cea mai buna varianta din voi in timpul care v-a mai ramas!
Cum?
Schimbati-va!
Va puteti schimba cu frecventa cu care se schimba stirile de prima pagina pe Yahoo?
Puteti pune sare si piper pe viata „virtuala“, petrecuta pe internet, a unui partener?
Puteti fi, in realitate, altceva decat femeia care il iubeste in aceeasi papuci, cu aceeasi camasa de noapte, saptamani, luni, Doamne fereste! chiar ani de zile?!
Schimbarea e cheia
Puteti sa plecati imbracate in hainele de lucru dimineata doar pentru a va transforma in catele salbatice, fie chiar si pentru o ora, la pranz, pentru ca, apoi, fulgurant, sa plutiti prin living seara ca adevarate printese si, dupa baie, sa deveniti fiare nesatioase in pat?!
Cheia e SCHIMBAREA!
Orice nebunie ati face din iubire nu va va aduce Iubirea! „Schimbarea“ e cuvantul- cheie pentru a mentine vie atentia, pasiunea, dorinta – in cazul in care credeti ca merita. Iubirea, asa cum spuneam, e o resursa. Si merita tratata ca atare! Daca nu aveti educatie de business – e o ocazie buna sa incepeti, pentru ca toata viata nu e nimic altceva decat un joc al cererii si ofertei in care trebuie sa fii extrem de perseverent si pregatit pentru a reusi.
Iata un exemplu care – sunt sigura – va va fascina!
La 21 de ani a incercat sa intre in afaceri si a pierdut.
La 22 de ani a candidat in alegerile parlamentare si a pierdut.
La 24 de ani a incercat o alta afacere, care s-a terminat catastrofal.
La 26 de ani a trebuit sa treaca peste moartea femeii pe care o adora.
La 27 de ani a avut o cadere nervoasa.
La 34 de ani a candidat pentru Parlament si a pierdut.
La 36 de ani a candidat pentru Parlament si a pierdut.
La 45 de ani a candidat pentru un loc de senator si a pierdut.
La 47 de ani a candidat pentru a deveni vice-presedinte si a pierdut.
La 49 de ani a candidat, din nou, pentru un loc in Senat – a pierdut.
La 52 de ani a fost ales Presedintele Statelor Unite ale Americii.
Numele lui e Abraham Lincoln si, in principiu, tot ce traim ca epoca moderna si contemporana se datoreaza viziunii si actiunii sale asupra lumii. Da, fie chiar si ca Obama e Presedintele Americii!
Sper sa ma fac bine inteleasa: nu am venit sa vitriolez spatiul aparat de intemperii al site-ului. Tot ceea ce mi-as dori ar fi ca voi sa capatati, cu adevarat, mobilitatea femeilor care „stiu sa se miste“! Acum e mai multa nevoie ca niciodata! Doar cei mai adaptati supravietuiesc – cei care stiu sa se miste!
Text de Mihaela Burda / Marea Dragoste
