Mihai Beniuc – Petrarchiana

Iubirea-n juru-mi creste ca liane

Cu serpi si cu miresme-ncolacite

Simt bratele femeilor iubite  –

Ce-i drept, in vis – ca niste reci colane.

Trecura prin viata-mi niste Ane

Nemangaiate si dezamagite,

Desi erau din pofte si ispite

Croite-aceste gingase codane.

Acum prin cantu-mi ele sunt celebre

Si-nmarmurite-n gesturi de frumsete,

Dar cele vii se sting in batranete,

Treptat. Ci tot mai simt in amintire

Si-n trup acele dulci si sfinte febre

Ce singure-s izvor de fericire.

Din volumul Ultima scrisoare de dragoste, Editura Grai si suflet, Bucuresti, 1999