Monica Petrica, despre adevarata fericire si despre motivele retragerii de pe scena, in Revista Tango- Marea Dragoste de aprilie

de

Este prim-balerina a Operei Nationale din Bucuresti, dar o putem vedea si la Teatrul Odeon, interpretand rolul Isadorei Duncan in ”Cand Isadora dansa” sau in spectacolele in care ii este partenera de scena lui Razvan Mazilu, ”Un tango más” sau ”Razvan Mazilu & Ladies”. Monica Petrica este o femeie de-o frumusete si de-o gratie nepamanteana, intru totul remarcabila nu doar pentru felul in care paseste, ci si pentru cel in care zambeste si, mai ales, gandeste.

Intr-un interviu profund si emotionant, balerina Monica Petrica a declarat in exclusivitate pentru editia de aprilie a revistei Tango-Marea Dragoste ca a decis sa renunte la dans si sa se indrepte spre urmatoarea etapa din viata ei. Discutand despre acest moment de rascruce, am rememorat impreuna cateva dintre cele mai importante momente strabatute, pana acum, in pasi de balet.

Marea Dragoste – Tango: Privind in urma, in acest moment de bilant… Cand a venit marea ta confirmare, cand ai simtit ca esti recunoscuta, ca ai succesul dupa care ai tanjit?
MONICA PETRICA: Stii, dupa ce am fost rugata sa fac parte din juriul de la „Romania danseaza”, am vazut atatia copii amarati, atatia copii care n-aveau posibilitatile pe care le-am avut eu, incat am realizat cat de fericita sunt si am fost mereu, ce noroc am avut in viata sa intalnesc oameni frumosi si sa fiu inconjurata numai de oameni ai artei, fara sa fi avut parte de incercarile dure ale vietii. Era acolo un baietel care spunea ca n-avea nici macar oglinda in casa si ca isi corecta miscarile de breakdance noaptea, la lumina si la umbra becului. Numai cand afli despre astfel de situatii, vezi ca totusi viata ta este superba. Nu ne dam seama ca poti sa fii fericit si cu mult mai putin decat ai. Trebuie doar sa cauti in tine insuti aceasta fericire, nu in exterior. Eu am fost fericita, atat timp cat eram pe scena si, cat sunt inca, simt ca plutesc…

Marea Dragoste – Tango: Au fost, insa, si sacrificii in plan personal. N-au fost si momente de singuratate?
MONICA PETRICA: Am descoperit intr-adevar, in ultima perioada, ca acel echilibru pe care credeam ca-l am nu era tocmai real. Tot ce-i mult strica, asa e si in lumea asta. Baletul iti fura foarte mult din timp, te epuizeaza, ajungi obosit acasa, nu mai ai timp de prieteni, de socializare, aproape nu mai ai timp sa faci nimic. In clipa in care maturizarea se face treptat si vezi cum, din zece in zece ani, schimbi prefixul, incepi sa descoperi ca lucrurile nu stau doar asa, ca nu exista numai balet. Fara sa vreau, m-am dus prea mult in zona aceasta si am neglijat o parte esentiala a vietii mele, toata latura asta sentimentala si emotionala, de care cred ca toata lumea are nevoie. Eu sunt o romantica intarziata, intotdeauna am crezut in povesti, iar lumea dansului e ca un basm, se bazeaza pe aceasta poveste feerica, cele mai frumoase momente le-am trait pe scena, ca intr-un halou… Totusi, de ceva vreme, incerc sa revin cu picioarele pe pamant, sa ma obisnuiesc cu tot ce tine de latura cotiadianului. Majoritatea lucrurilor sunt efemere…

Citeste interviul integral si gaseste mai multe fotografii cu balerina Monica Petrica in revista Tango – Marea Dragoste de aprilie.

 

Categorii:
Personalitati

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *