NARCISA SUCIU: Având în vedere că eu nu am moştenit de la ai mei mai nimic, că noi am fost patru, iar ai mei nu erau bogaţi… . Din partea mea de moştenire, cu banii care mi-au rămas mie după ce s-a vândut casa, mi-am plătit două facturi de Vodafone, atât. În rest, tot ce a mai fost acolo, am cedat unui frate. N-au fost niciodată între noi discuţii legate de cine ce ia. Pe mine m-au interesat cărţile alor mei şi majoritatea le-am luat cu mine. Cred că avem acum peste zece mii de volume. Mi-am cumpărat singură casa şi maşina. Mie nu mi-a dat nimeni niciodată niciun ban, n-am avut un iubit care să mă întreţină, niciodată. Nu mi-am cumpărat niciodată o poşetă scumpă, dar am primit cadou de la o prietenă. Pe aşa ceva n-aş da bani. Am primit cadou de ziua mea şi un microfon foarte scump, îl am în continuare, dar nu aş fi dat bani pe el. I-am cumpărat întotdeauna Dariei tot ce şi-a dorit. Am crescut-o singură, dar nu i-a lipsit niciodată nimic. Cred că dacă eram într-o ţară, chiar în aceeaşi ţară, dar cu o industrie muzicală bine pusă la punct de la începuturi, aveam altfel de bani, mai mulţi.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: A fost greu la școala Dariei, cu acomodarea la limba finlandeză?
NARCISA SUCIU: Noi am plecat în ianuarie 2010, iar Daria a început şcoala în februarie. Şcoala a anunţat la Minist er că o să aibă un elev nou, din altă ţară, care nu vorbeşte limba. Ei primesc la şcoală fonduri pentru fiecare elev, dar, pentru un astfel de elev, primesc de trei ori aceeaşi sumă, ca să-și permită să angajeze profesori suplimentari. I-au angajat două profesoare care se ocupau exclusiv de limba finlandeză, intensiv. Norocul Dariei a fost că vorbea foarte bine engleză deja, în clasa a cincea, deci a putut să înveţe uşor. Din mai, deja, făcea ore împreună cu elevii din clasa ei.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Și tot în anul acela v-ați căsătorit?
NARCISA SUCIU: De când am ajuns, bărbatul meu mă tot întreba cum facem, când ne căsătorim şi eu îi ziceam, așa cum am zis mereu, că nu mă interesează să fiu mireasă. Bine, dar eu vreau să ne căsătorim, a spus, o să mă duc la Starea Civilă să rezerv timp să ne căsătorim. Și a venit într-o zi de la serviciu şi a zis: gata, am rezervat pentru data de 8 martie. N-am chemat pe nimeni, n-am spus nimănui, ne-am dus doar noi, părinţii lui şi Daria. Am fost, cu adevărat. foarte bine primită şi mi-a fost uşor să mă integrez.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Plecând într-o altă ţară, ce avantaje şi ce dezavantaje sunt într-o ţară atât de civilizată cum e Finlanda? Ce nu îţi place totuşi sau ce nu îi place unui român când pleacă într-o altă ţară?
NARCISA SUCIU: Toate lucrurile pe care le rezolvam uşor aici pentru că eram eu şi mă cunoştea lumea când îmi vedea părul, acolo se rezolvă pur şi simplu pentru că sunt om, ceea ce e şocant. Când am cumpărat casa nouă şi ne-am dus să facem contractul de curent, am intrat într-un oficiu, am zis bună ziua, am cumpărat o casă. Pe ce stradă? Asta. Daţi-mi CNP-ul. Ăsta. Ok. De când să înceapă? De azi. Ok, la revedere! Atât?! Dar contractul de proprietate, de vânzare-cumpărare, de intabulare, de căsătorie, de nu-ştiu-ce, nimic? Nu, o să primeşti acasă toate actele. Şi primeşti acasă tot. Bine, într-o ţară în care sunt cinci milioane de locuitori e mai simplu să îi ai pe toţi în sistem. Aici e mai greu, spre imposibil. Dacă e ceva care să nu-ţi placă pot să spun doar din auzite, de la alţi români, dar mie nu mi s-a întâmplat. Se spune că finlandezii ar fi rasişti, în sensul în care, dacă nu eşti de-alor, nu eşti bine privit. Mie nu mi s-a întâmplat. Nu e nimic în Finlanda care să nu îmi placă.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Nu cred că regreţi vreodată decizia de a pleca din țară…
NARCISA SUCIU: Sunt un om care nu regretă deciziile. În momentul în care iau o decizie, o cântăresc bine. Poate să dureze cinci minute sau cinci zile. Dar dacă am zis o dată Da, nu mă mai uit în urmă. Mă bucur şi mă mir că mai sunt oameni în România care mă sună să vin să cânt, mă mir pentru că a trecut atâta vreme şi eu nu am mai făcut nimic nou. În continuare sunt mirată că sunt oameni care vin să mă asculte cântând. Sunt foarte recunoscătoare pentru toate astea. Sigur că uneori mi-e dor de oameni şi sunt de străzi de care mi-e dor, o stradă pe care pe care duceam fata la şcoală sau mă plimbam. Dar nu mi-e dor de ţară în sinea ei ca un tot, asta mi se pare uşor absurd.
Nu e nimic în Finlanda care să nu îmi placă.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cât de greu sau de uşor ţi-a fost și în ceea ce priveşte cariera? Până la urmă tu eşti cineva aici…
NARCISA SUCIU: Da, însă nu cariera mă defineşte pe mine ca om. Când am ajuns în Bucureşti, numele meu nu însemna nimic. Dacă am făcut ceva din numele meu, am făcut singură, adică întâlnind oamenii pe care i-am întâlnit şi dezvoltând relaţiile pe care le-am dezvoltat cu aceşti oameni, dar atât. Asta a fost discuţia şi după ce m-am căsătorit, când mi-am schimbat numele. Dacă vreau, pot să fac şi numele acela la fel de sonor. Mi s-a părut normal să îmi schimb numele.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Pe de altă parte, acolo mai poţi să cânţi?
NARCISA SUCIU: N-am încercat. Eu când am plecat din ţară deja cântam de douăzeci şi cinci de ani. Am plecat la 35 de ani. Am început să cânt la şapte ani şi doar asta am făcut, n-am avut niciodată o vacanţă. În fiecare vacanţă eu cântam undeva cu trupa de la Casa Pionerilor. Apoi, n-am avut niciodată concediu. Peste tot pe unde am fost am fost doar cu treabă. Probabil că eram super obosită deja şi am avut senzaţia că la un moment dat am ieşit la pensie. Să ieşi la pensie la treizeci şi ceva de ani nici nu e rău (râde). Acum am ajuns la faza la care încep să îmi revin, să nu mă mai simt obosită. În momentul în care îmi sună telefonul, nu mă mai gândesc de zece ori până să zic da, mă gândesc de două ori şi pe urmă accept. Dar eu niciodată nu am cântat ca să ajung faimoasă, să fiu la televizor. Am cântat pentru că asta ştiam să fac. Iar apoi suna telefonul şi se întâmpla. Toate au curs una dintr-alta, fără ca eu să mă zbat.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ai în plan şi să faci şi altceva acolo, să-ți găsești un job?
NARCISA SUCIU: Dacă aş fi mai tânără, mi-ar plăcea să fac psihologie şi să fiu terapeut. Eu vorbesc foarte uşor cu oamenii şi în general oamenii vorbesc uşor cu mine. În timpul cursului de limbă am avut două luni de practică, în care să îţi practici limba în alt mediu decât şcoala. Atunci am făcut canto cu nişte studenţi de la un institut de meserii. Culmea, la orele astea de canto care erau facultative, la care s-a înscris cine a vrut şi cine avea chef să cânte, au venit copii de şaptesprezece, nouăsprezece ani, care aveau tot felul de altfel de probleme. De exemplu, o fată se născuse cu nişte probleme genetice şi din cauza asta nu se adaptase niciodată nicăieri, nici măcar în familie şi avea trei, patru terapeuţi diferiţi. Un băiat nu putea să doarmă, corpul lui nu producea enzima care îi spunea lui că e obosit, doar că la un moment dat cădea şi adormea. Cu ei am făcut un fel de terapie prin muzică. A fost foarte interesant. Rectorul de la Institut, o tipă foarte faină, cu care m-am şi împrietenit, mi-a zis că asta aş putea face ca meserie, terapie prin muzică. Dacă aş fi mai tânără, aş face asta. Mi-ar mai plăcea, de exemplu, să fac turism. Pe de altă parte, acolo statul te invită din când în când la interviuri să te întrebe dacă eşti mulţumit cu viaţa pe care o ai, dacă ai vrea să faci altceva. Am avut această întâlnire acum vreo două luni și am vorbit cu un tip mai tânăr, cu care nu mă întâlnisem până acum la astfel de interviuri, şi am luat povestea de la început, cine sunt şi ce fac. I-am zis că pentru mine e destul de greu să îmi găsesc un job acolo. Da, dar pentru noi ar fi interesant să avem o persoană ca tine să ne ajute la departamentul cultural al oraşului, mi-a răspuns Şi am zis da, asta mi-ar plăcea, aşa că probabil am să încerc să fac asta când mă întorc. Mi-ar plăcea să îmi găsesc un job, totuşi nu e un scop pentru mine.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Nu ai problema pe care multe familii o au aici, legată de câștiguri…
NARCISA SUCIU: Eu câştig oricum. Primesc în continuare drepturile de autor şi drepturile conexe. Lui îi era teamă, la început, să nu mă plictisesc şi să vreau să mă întorc acasă, era neliniștit că acolo sunt un nimeni, iar acasă sunt eu. Asta a fost până să ajungă să mă cunoască şi să îşi dea seama că eu nu mă plictisesc niciodată. Tot timpul am ceva de făcut, n-am niciun moment liber. Mă interesează mai tare să fiu acolo pentru Daria, să o ajut pe ea să aibă un start bun în viață. Și mă interesează să îi fac lui viaţa confortabilă, în aşa fel, încât să îşi poată vedea de treabă şi de jobul lui, să nu aibă un stres suplimentar. Îmi place tare mult să fac asta.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce faci din ce e la modă – sau poate doar firesc și aflăm noi abia acum: meditezi, faci yoga? Ce faci pentru zona spirituală?
NARCISA SUCIU: Cel mai apropiat lucru pe care îl fac de zona spirituală cred că este că merg zi de zi prin pădure. Ies cu câinele de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, şi facem patru, cinci kilometri la fiecare plimbare. Am brăţară care mă anunţă cât am umblat. Câinele e unul foarte activ şi forţos, care se cere plimbat. Cum locuim în pădure, mergem pe acolo.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Nu ţi-e frică?
