NARCISA SUCIU: Sunt cel mai periculos element din zonă, de ce ar putea să îmi fie frică? Dacă sunt cu câinele, nu mi-e frică oricum. În al doilea rând, nu sunt pericole. Ca să înţelegi, noi nu încuiem maşinile, nu prea încuiem uşa de la intrare. În pădure oricum toată lumea aleargă, iarna merg cu schiurile, sunt piste de biciclete. N-are de ce să îţi fie frică. Copiii merg din clasa zero singuri, cu bicicleta.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Şi când te întorci aici, ţi se pare vreodată ceva schimbat, te uimeşte ceva în continuare?
NARCISA SUCIU: Vin încă destul de des, dar sunt locuri în care nu mai recunosc nimic. Mi se pare că oamenii sunt din ce în ce mai trişti, că unii care păreau optimişti incurabili ajung să fie sceptici.
Am intrat într-un fel de confort şi rutină, iubirea e aşa de rezolvată că nici nu mai intră în discuţie, e acolo şi e baza vieții mele.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ai fost vegetariană o viață, dar dinainte de plecarea în Finlanda ai renunțat…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: NARCISA SUCIU: Nu a avut legătură cu plecarea, renunțasem deja cu un an înainte… Aşa trebuia să se întâmple, pentru că, dacă nu aş fi mâncat carne în Finlanda, nu rezistam, eu muream de frig. Pe vremea când nu mâncam carne, mi-era foarte frig iarna. Acum nu există la noi o zi fără carne.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ştii şi să găteşti?
NARCISA SUCIU: De dinainte de a mânca fără carne ştiu să gătesc. După ce am învăţat să gătesc cu soia, nu mai ştiam să gătesc cu carne, dar mi-am amintit repede.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum sunt diferenţele în felul în care te simți după ce ai schimbat regimul?
NARCISA SUCIU: Cât timp am fost vegetariană, mi-am pierdut foarte mare parte din păr. Nu numai că mi-a căzut părul, cum cade la toată lumea, dar mi s-a subţiat firul foarte tare. Nu pot să zic că s-a recuperat după ce am început să mănânc carne, dar n-a mai picat în acelaşi ritm. O altă diferență este că înainte mă îmbolnăveam mult mai rar şi boala dura mult mai puţin decât acum. În rest… cred că era mai scump înainte, iar acum e mai ieftin. Dar nu a fost o alegere, nici nu depindea de mine, așa a fost să fie, așa am simțit. Mă gândesc câteodată dacă nu ar fi crescut Daria altfel dacă ar fi crescut cu carne. Ea nu e bătăioasă, ea lasă de la ea, e blândă şi bună. Îi zic să fie un pic mai înţepată. Nu ştiu dacă are legătură cu alimentația, dar uneori mă gândesc că poate avea.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum am ajuns să vorbim despre lucruri atât de casnice? Pe vremuri ne întâlneam și vorbeam despre cu totul alte lucruri, aveam amândouă alte frământări, legate de iubiri, de parteneri…
NARCISA SUCIU: Dacă citesc celălalt interviu al nostru, mă jenez de unele lucruri pe care le-am spus acolo, dar aia eram în acel moment, la nivelul acela eram atunci. Până la urmă, nu datorez nimănui să fiu cum vrea să fiu, nu-i datorez nimănui imaginea ideală pe care o are în cap despre mine. Acum am intrat într-un fel de confort şi rutină, iubirea e aşa de rezolvată că nici nu mai intră în discuţie, e acolo şi e baza vieții mele, de fapt, e ceea mă ajută să merg înainte. De aceea nu mai aduc iubirea în discuţie, nu mai am nevoie deloc să vorbesc despre asta…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce o înveţi pe Daria în legătură cu iubirea?
NARCISA SUCIU: Am senzaţia că nici nu pot să o învăţ eu multe lucruri. Am încercat să o învăţ diverse tertipuri şi n-am făcut-o decât să râdă. Are în ea o sămânţă de feminism care încolţeşte bine chiar în perioada asta. Oricum, în Finlanda e un soi de matriarhat (râde). Daria are o relaţie, e foarte mulţumită de prietenul ei, nu se ceartă niciodată. Așa că nu prea are nevoie să o învăţ ceva. Dacă vreodată am senzaţia că e pe lături şi încerc să îi explic câte ceva, îmi dau seama din ce îmi răspunde că nu e pe lături, că acesta e planul ei.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Alţi copii nu v-aţi dorit?
NARCISA SUCIU: Într-o zi, da. Într-o altă zi, nu. Veikko are şi el un băiat mare. După ce copiii se vor căsători, o să mai avem câţiva ani buni doar pentru noi. Tot timpul zicem: păcat că nu ne-am întâlnit mai înainte, măcar cu zece ani mai devreme. Că parcă nu avem timpul fizic să trăim suficient împreună…
