Petrecerea lancezea si doamna Chivu si-a adus aminte de ceva. “Cum ar arata planeta fara barbati? Ar fi o lume fara razboaie, plina de femei fericite si grase” a citat ea cu pofta din Internet. Cu aceeasi pofta, musca dintr-un biscuite spritat si am dedus imediat ca vorba de duh urmarea sa justifice metabolismul ei de aligator macinat de stres. Dupa ce ultima farama de aluat a disparut in haurile gurii sale, in ochi i-a crescut regretul, ca un Basedow mai mic. De luni se va apuca de cura, ne-a mormait indestulata, semn ca a renuntat sa mai ucida toti barbatii de pe planeta, cum incercase inainte de masa.
Toate speciile de femele animale au dreptul, ba chiar obligatia sa se imbuibe si sa-si lase blana sa creasca, altfel nu atrag atentia masculilor. La oameni, situatia e intoarsa pe dos. De-aici pleaca si legenda psihiatriei, de altfel. Manechine platite cu greutatea lor in aur (foarte prost, deci) au murit pe frontul de vest al anorexiei, incercand sa castige bani, faima si barbati deopotriva. Au castigat pana la urma un cavou decent si-un card de admiratoare seduse de visul de-a ajunge si ele la perfuzii.
Nu ca lumii i-ar pasa prea mult ca surorile Eliana si Elisel Ramos au sucombat de anorexie la sase luni una dupa alta, nici ca inaintea lor mai murise un manechin din Brazilia, Ana Carolina Reston, tot de anorexie, la 21 de ani. Au cazut late pe podium, la sedinte foto sau acasa pe parchet, si acolo au ramas, cu ochii dati peste cap si cu genunchii stransi la piept, dar asta n-a insemnat pentru mapamond decat o idee buna si-un inceput promitator: na, ca se poate sa ai 40 de kile la 1.72 inaltime. Partea de glob care n-a priceput inca ce este aceea moarte s-a apucat sa traiasca (daca e potrivit verbul asta, ceea ce ma indoiesc) cu grapefruit si rosii despielitate.
Si nu ca n-am mai dormi noi acum din cauza broastelor care le oracaie lor in matele cu ecou, cu greu indesate ghem intre buric si spinare, dar aceste fire de papura cu ochi au facut moda pentru cateva miliarde de femei. Din cauza lor, s-a ajuns la teoria ca orice femeie care se hraneste normal e o vaca.
As fi vrut sa fiu amanta lui El Greco. El vedea oamenii inalti si slabi, avea astigmatism. Cu maestrul, m-as fi dezbracat si cu lumina aprinsa (e drept ca lumanarile din vremea lui n-aveau sporul becurilor de 200 de wati pe care ti le aprind in cap amantii zilelor – si mai ales noptilor – noastre) si-as fi avut satisfactia ca toate rivalele mai suple ca mine (puzderie, deci) ar fi trecut drept slabanoage cu efect antierectil.
De fapt, chiar am avut un iubit care avea un astigmatism providential si care, atunci cand ne-am indragostit noi, tocmai isi sparsese ochelarii. Ma vedea mai supla, stiam asta, dar imi juram in fiecare zi ca, pana cand isi face alti ochelari, am sa tin regim. Am tinut, numai ca el amana ochelarii si ma vedea din ce in ce mai suie, pe masura ce slabeam, deci pana la urma tot nu facusem nici o isprava.
Dupa jumatate de an de pasiune dementa, si-a pus ochelarii iar. In ziua aia, m-am imbracat cu ce-aveam mai negru si mai stramt prin dulap. Mi-era si frica sa ma uit la el si sa vad cum se uita la mine. Cand ne-am intalnit, avea o fata mov, iar eu, resemnata, ca sa nu-mi mai aman chinuitor sentinta, l-am invitat sa-si scuipe amarul. Asteptam docila despartirea, iar el a inceput: “O sa-mi fie greu sa ma obisnuiesc. Am avut un soc, Simona. Lentilele astea n-au mila. Ma uit in jos si-acum parca am picioare prea scurte si obosesc cand merg”.
Doamna Chivu era deja la al patrulea rondel spritat, iar domnul Chivu la al optulea sprit, cand la petrecere a poposit o vecina de-a gazdelor, recent divortata. Care, ca toate parasitele, dintr-o data avea fundul foarte mic. Atunci, toate nevestele alunecande pe canapele late (an care adjectivul “late” determina mai degraba substantivul “neveste”) au tresarit ca urechea caprei negre. Din punct de vedere clinic, divortata era prea slaba, puteai sa prinzi rufe cu carlige de clavicula ei, dar comparativ cu vederea panoramica a soldurilor maritate, parea un etalon de sex-appeal. Toti barbatii isi masturbau mintea si plescaiau fantezia de-a o tavali pe vecina. Gandul ca, dupa atata amar de ani, ar mai putea simti os de femeie sub burta lor le incinsese subsuorile instantaneu.
Seara s-a stricat de tot abia la desert, cand slaba a pus intrebarea-cheie daca tortul e facut cu zahar sau cu aspartam. Moment la care trei dintre neveste (an mod cu totul intamplator, cele mai grase) au dat semnalul de haide-acasa, au trezit copiii cu ciupituri, ca sa urle nervosi, si si-au luat barbatii de-acolo, inainte de a-i vedea prea beti ca sa-si mai tina mainile departe de slitul cocosat.
Piata iubirii se cantareste cu ocaua mica. Tot ce e mare suna prost, chiar si o dragoste mare a ajuns sa arate obeza. Patima are nevoie de masura zero, cel mult doi. Sa poti “medium” in ziua de azi e o pacoste care se trateaza chirurgical. E rusine sa ti se vada vreun “M” pe eticheta din occipital, la pulover, de-aia te repezi si-o tai cu foarfeca imediat ce-l cumperi si, daca intreaba cineva de ce, spui ca te zgaria pe ceafa. Eu, una, asa spun.
Nu ne malnutrim fiindca ne e jena noua, femeilor, una de alta, stim foarte bine ca slabim numai si numai si numai ca sa ne vrea barbatii. Aveam candva o cunostinta-n bloc, o doamna care, pe la 65 de ani, a slabit intr-o vara 30 de kile si, daca n-ar fi aratat ca o ciuma-ncaltata, poate ca ne-ar fi impresionat cu dubioasa ei vointa hodoronc-troncista, dupa ce toata viata se indopase cu langosi.
Spunea ca a slabit ca sa nu faca diabet si colesteroale, ba chiar ne aburea cu conferinte, cand dadeam nas in nas la lift, despre ateroscleroza care cica sta la baza aparitiei majoritatii bolilor cardiovasculare, cum ar fi angina pectorala, cardiopatia ischemica, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, arteriopatia obliteranta si gheara-n piept.
La o saptamana dupa ultimul curs de cardiologie pe scara blocului, doamna conferentiar amator s-a maritat cu domnul Manea de la etajul opt. Care era vaduv, avusese o soata de 124 de kile, Dumnezeu s-o ierte, iar acum voia doar o nevasta subtire ca teava de gaze.
Manechinele si cantaretele lesina de foame ca sa fie celebre. Si de ce vor ele sa fie celebre? Ca sa le iubeasca barbatii frumosi si bogati. Timp in care pe barbati, mai ales daca au un cont bancar cu mult tesut adipos, ii doare-n pleasna de cum arata. Mi-a fost dat sa cunosc cirezi intregi de burtosi care-si criticau amantele pentru ca au pus trei kile pe fund si-o suta de grame sub barbie, dubland-o domestic.
Un miliardar revarsat facea misto la fiecare masa de logodnica lui aproape aschilopata, timp in care el sugea si maduvile din jambon. Intr-o zi, a prins-o beata si i-a trantit si ea lui ca arata ca porcul de Bazna. El a tacut socat, a privit-o lung si umed, s-a uitat la el insusi in jos, n-a mai reusit sa zareasca nimic la sud de burta, a ridicat apoi privirea la cer, a oftat din rarunchi si s-a retras trist in dormitorul lui. De a doua zi, el s-a trezit alt om si-a luat o decizie care i-a schimbat viata: si-a gasit alta logodnica.
Barbatii de langa noi ne iarta orice in afara de falci. Cel mai frecvent motiv (secret) de divort, din seria netam-nesam, e diametrul nevestei. Iubitul tau te-ar scuza ca te-a prins ingenuncheata la prohab strain – cu toate ca initial spusesesi ca ai luat ceva in gura dimineata si ca, in rest, nu mai mananci decat fructe toata ziua. Daca materia pe care-o molfai adulterin n-are calorii, barbatul tau va uita, in cele din urma, umilinta coarnelor. Dar daca buca ti se umfla de la o luna la alta, el nu va putea trece niciodata peste acest semn de tradare din partea ta si-a metabolismului tau tampit.
Insala-l cu opt barbati si-o sa te ierte, ingrasa-te opt kile si-o sa te insele el, mai ingrasa-te inca opt si-o sa te lase. Regulamentul supravietuirii in cuplu e limpede ca apa chioara cu care ti se pretinde sa traiesti: tot ce faci tu bun poate sa fie imoral si ilegal, dar sa nu cumva sa-ingrase.
n-am tinut cura de slabire niciodata-nu inteleg ce e aia, dar merg la sala si la masaj, dimineata beau suc de fructe si de legume si ma straduiesc sa ma abtin, cat pot, de la tampenii-dar cura de slabire/regim/dieta, treburi din astea cu ziua 1, ziua 2 nu pot intelege deloc
evident ca si eu port M, ca orice femeie care mai are un san si o fesa, nu numai amintirea lor
ma doare in fesa de toate legendele cu marimea 0 si ma induioseaza fufele astea care se infometeaza ca sa mai poata lua si altceva in gura in afara de fructe
Dar ce a scris Simona nu e articol medical despre supraponderale, e un pamflet :), si trebuie luat ca atare, nu analizat. Mie imi place foarte mult stilul ei. Nu trebuie sa ne luam chiar asa in serios, e cazul sa ne pastram simtul umorului chiar daca nu avem XS la marimea de pe tricou.
Si da, tin si eu din cand in cand cura de slabire .
O seara frumoasa
pfff o parere despre supraponderabilitate destul de … caut un cuvant mai soft… simplista. eu sunt bine cu greutatea , mananc relativ putin, mai scap caii dar ma redresez, pentru ca vreau sa arat bine, sa fiu frumoasa si sa ma placa barbatii ( dehhh , cine zice ca nu-i pasa , minte :-)) si nu in ultimul rand sa imi conserv sanatatea. diminuezi mult acest ultim aspect care pentru o persoana civilizata nu e deloc de neglijat.