Când ne amintim
iarna iernii
ninsă-n țintirim
iarba ierbii
o, copilăria noastră și eternii
brazi de lemn sublim
când ni-i amintim
Și crescu vâlvoi
iarba ierbii
și pătrunse-n noi
iarna iernii
o, adolescența noastră și imberbii
arbori de război
care am fost noi
Și sticli de har
iarna iernii
și sclipi stelar
iarba ierbii
o, dar unde-i vârsta noastră-n care nervii
jerbe-n ianuar
să țâșnească iar
Doamne, iarna iernii
Doamne, iarba ierbii
(Nina Cassian – O mie de poeme, pag 303, preluată din volumul Ambitus, 1969)
Photo by Valentin Chrétien on Unsplash
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
