Întrucât am fost părtașă
la facerea lumii,
am o memorie ciudată, pătimașă.
Uneori,
cu o farfurie plină de frunze
mă duc la malul mării,
vântul mi le smulge una câte una
și când farfuria rămâne goală
se-așază în orbita-i albă, luna,
iar când vine iarna
– pentru că presimt tot ce va fi și ce-a fost –
îmi aburește sufletul ca țuica fiartă.
Sunt lucruri importante pe care le știu pe de rost
așa cum știu pe de rost
forma patriei mele pe hartă.
Nina Cassian – poem publicat în Gazeta literară din 2 noiembrie 1967
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie