Motto: „ …L’oeil de l’esprit decouvrira/
Le veritable aspect des choses/
Et par mille metamorphoses/
Tout l’univers nous livera/
Le secret que l’esprit lira,/
Le secret des fins et des causes !» – Julie Hasdeu
Misteriosul, dar totodata atat de generosul secol al XIX-lea, care a gazduit big-bangul miscarilor iluministe si spiritualiste, a lasat urme vii, pline de seva si in cultura romaneasca. Netarmurita iubire dintre Bogdan Petricescu Hasdeu si geniala sa fica Iulia, prematur plecata dincolo de porti innobileaza gandirea filosofica si mistica oferind peste timp dovada ca spiritul transcede materia si ca nu exista moarte acolo unde straluceste scanteia divina. Templul de la Campina, ridicat de indureratul tata pentru a inlesni comunicarea spiritista cu adorata sa copila este si astazi o marturie a puterii mintii aflata intr-o permanenta conexiune cu lumea esentiala din care venim si in care ne reintegram, dupa peroada de stationare efemera in trup si in concret.
Iata pe scurt, o poveste fascinanta, fara sfarsit, cere ne pune si astazi intrebari fundamentale, la ale caror raspuns suntem chemati in liniste si meditatie. Totul se afla in lucarea savantului roman: „Sic Cogito-Ce e Viata?-Ce e Moartea?-Ce e Omul?”, precum si in cele cinci volume de „Arhiva Spiritista”, publicate de domana Jenica Tabacu, la editura Vestala, Bucuresti.
Iulia Hasdeu, un copil precoce atins de geniul etern, scrie incepand cu varsta de 11 ani, poeme in limba franceza, picteaza, compune, concepe sisteme de gandire. La 18 ani terminase deja doua facultati si era invitata in toata Europa la cele mai prestigiase intalnitri culturale. O tuberculoza necrutatoare ii intrerupe sederea printre cei vii. La sase luni dupa plecarea in „Marea Nebuloasa”, aflat la biroul sau in fata catorva hartii albe, ilustrul sau tata, Bogdan Petricescu Hasdeu simte cum o forta careie nu i s eputea opune ii coduce condeiul pret de cateva secunde. Opridu-se din scris, constata ca pe foaia virgina aparusera cateva randuri, care aveau sa-i schimbe fundamantal cursul vietii, dar si intraga optica in fata intrebarilor fundamantale ale omenirii, inca din cele mai vechi timpuri: „Cine suntem?;De unde venim? Si Incotro ne ducem?”
„ Je suis heureuse; je t’aime: nous reverrons; cela doit te suffire.”
Julie Hasdeu.
Din acel moment, marele scriitor si savant, incepe sa gandeasca, aflat intr-o corespondenta neintrerupa cu fiica sa, constructia templului de la Campina ca loc de comunicare intre cei aflati in materie si cei aflati in cealalta stare a vietii, numita conceptual moarte. Acest mare dosar spiritist nu are secrete incifrate, ci se lasa descoperit in fata tuturor celor care viziteaza si astazi muzeul dedicat Iuliei Hasdeu. Toate detaliile sunt gandite precis pentru a facilita aparitia si exprimarea spiritului descarnat. Este un traseu unidirectional, pentru ca doar cei plecati din trup se pot reintoarce in paradigma concretului, pe cand cei vii nu se pot face inca, bine intelesi acolo unde nu mai exista spatiu si timp, ci doar Lumina Divina.
Demersurile sale, depasind cu mult optica generala a epocii, sunt luate in derizoriu de catre intelectualii prea rationalisti, insa opera sa rezista in timp, devenind astazi alaturi de marile lucrari ale altor spiritualisti precum Allan Kardec sau Scarlat Demtrescu, bijuterii de gandirie si traire ale curentului Creationist care postuleaza: „Spiritul domina Materia, precum vointa celelate instincte si sentimente omenesti. Cele patru elemente constitutive ale Universului, dar si ale omului, care este un micro-cosmos, pamantul, aerul, apa si focul sunt guvernate de Lumina Primordiala, sau Verbul in dinamica!”
In „Sic Cogito”, Hasdeu incepe descifrarea Stiintei Sufletului in sase capitole:
I. Dumnezeu, nemurirea si destainuirea.
II. Somnul si sufletul
III. Telegrafia Iubirii
IV. Hipnotismul in spiritism
V. Materialismul in spiritsm
VI. Excelsior
Ampla sa lucrare dictata aproape in intregime de catre spiritul Iuliei, in perioada 1891-1892 se afla in perfecta armonie cu invataturile marilor maestrii spirituali ai omenirii, lucrari ca ale lui Hermes Trismegistos, Cornelius Agrippa sau Paracelsus, minti universale care ne-au invatat de-alungul secolelor ca nu suntem doar ceea ce vedem, ci mai degraba devenim ceea ce gandim, vorbim sau intrepridem!
In templul de la Campina sunt gravate, la cererea Iuliei Hasdeu, legile fundamentale si eterne pe care Demiurgul n-i le-a lasat ca sa putem vietui in armonie si pace, respectand Creatia si iubind Fiinta.
Legea Religioasa:
Crede…
Crede in Dumnezeu
Crede in nemurirea sufletului
Crede in darul comunicarii cu cei dusi!
Legea Morala
Iubeste si ajuta…
Iubeste si ajuta neamul
Iubeste si ajuta pe cei cete ajuta si te iubesc
Iubeste si ajuta fara a precugeta la folosul tau!
Legea sociala:
Nu necinsti…
Nu necinsti pe tine insuti, ca sa te cinsteasca altii.
Nu necinsti pe altii, ca sa te cinstesti pe tine insuti.
Nu necinsti munca, caci munca e viata!
Legea filosofica:
Cand-atunci…
Cand faptul stii, atunci adevarul scrii
Cand nu vrei sa crezi, atunci nu poti sa vezi.
Cand cauti dovada, atunci gasesti tagada!
Desigur, vizitatorul templului trebuie sa aibe rabdare si bunavointa pentru a intelege importanta fiecarui obiect, de la camera de spiritism, pana la la camera de rugaciune in fata uriasei statui a Mantuitorului Iisus Hristos.
Trecand zilele trecute prin Campina, am revazut constructia si m-am bucurat nespus ascultand povestile spuse cu farmec de curatorul muzeului, am putut cumpara volumele pe care le aminteam la inceput, fapt pentru care va recomand cu caldura o excursie pana acolo, drum ce poate deveni initiatic si schimbator de vieti!
Si vreau sa pun punct acestui articol cu un citat din remarcabilul „Sic Cogito”:
„ Si dupa ce am scris, ma intreb acuma: oare eu sunt autorul?”
Oreste Teodorescu
Categorii:
Dosar