“Toata viata am fost sluga unui om la care nu i-a placut curatenia. Si acuma, dupa ce a murit sa fac iar curat dupa…”
Batranica martira a curateniei avea pe putin 100 de kilograme, dar impresiona cu vocea ei taraganat-cantata. Ii placea sa se asculte. Isi expunea in supermarket, prietenei si lumii, oful si oftica. Nu trebuia sa trag cu urechea, trebuia sa apreciez, asta era si ideea.
Draga si venerabila doamna, iti spun acum ceea ce, probabil, n-ai sa afli niciodata: sotul tau trandav a murit de prea multa curatenie, nu de batranete.
A murit de singuratate.
Grozav de singur trebuie sa fie cineva care este casatorit cu o martira a curateniei!
Poate ca venerabila doamna facea mancare, curatenie, crestea copiii impecabil si era o angajata model. Cu toate astea, sunt sigura ca el, barbatul ei, a murit de singuratate.
Si, bineinteles, de curatenie.
Cand traiesti intr-o casa-farmacie impecabil de curata este mult mai usor de detectat egoismul jegos. E mult mai usor de inteles ca esti respins sub masca blanda a trudei casnice.
Nu cred ca exista ceva mai rau pe lumea asta decat un om blocat emotional, care-ti induce vinovatie. Nu te poti niciodata ridica la nivelul lui.
Te priveste mereu preocupat de ceva “important”. Mereu este undeva, departe, in mijlocul unui cub de gheata in care traieste senin si impacat. Superior tie, dar proclamat ipocrit sluga a ta.
Omul asta este la fel de cumplit ca scrasnetul dintilor, ca fiorii si groaza Iadului.
