Cu autoironie si cu mult umor, Roxana Iliescu ne-a destainuit cateva lucruri nestiute despre ea pana azi. Gazda emisiunii „Monden”, pe care o puteti intalni, in fiecare sambata, de la ora 19.00, pe B1TV, povesteste cu sinceritate despre naivitatile copilariei, despre pasiunea sa pentru mancaruri picante si marturiseste, cu resemnare amuzanta, ca exista o activitate casnica pe care n-a reusit s-o deprinda nici macar din dragoste mare pentru un barbat.
• nu am o problema cu spalatul vaselor, chiar ma linisteste, in schimb stau cat se poate de departe de masa de calcat. Ma streseaza atat de tare chestia asta, incat mi-am facut un scop in viata din a achizitiona cat mai multe hainute ce nu necesita fier de calcat. Evident, nu mi-a reusit cu toate, astfel incat saptamanal am ajutor fie din partea mamei, fie din partea unei alte doamne. Am incercat de-a lungul vietii sa-mi exprim iubirea fata de partenerul meu prin sacrificiul maxim, adica sa-i calc o camasa. De fiecare data, rezultatul a fost dramatic, nefericita camasa a ajuns carpa de sters, iar eu am fost batuta milos pe umeri cu celebra replica “Lasa, iubita mea, ca ne descurcam altfel cu calcatul, tu esti si asa prea ocupata…”. Teresa a fost singura fiinta care, in prima luna a existentei ei, a beneficiat de hainute calcate de manutele astea doua ale mele. Si asta doar pentru ca, avand doar cativa zeci de centimetri, nu trebuia decat sa pun fierul pe ele si gata!
• mananc iute, iute, iute! Mi se trage din copilarie, cand observam fascinata cum un unchi de al meu ingurgita borcane intregi de ardei iuti murati! Dupa care, invariabil, sughita minute in sir. Ma prapadeam de ras si nu intelegeam nici cum poate manca asa ceva, nici ce ii declansa sughitul. Asa ca, tiptil tiptil, mi-am antrenat papilele gustative pentru gustul iute. Cred ca l-am depasit de mult, prietenii mei fiind usor panicati de fiecare data cand “imi scapa” toata sticla de Tabasco peste mancare. Iar domnii ce vand shaorma, dupa ce insist sa-mi inveleasca bine continutul cu deliciosii ardei arabesti, imi scriu pe pachet telefonul de la pompieri sau de la spitalul de urgenta…
• in copilarie, credeam ca, pentru a ramane insarcinata, e suficient sa te saruti cu cineva. In filmele cenzurate din vremea comunista, secventele dintr-un film de dragoste erau urmatoarele: se cunosteau, isi zambeau, luau cina, se sarutau si apoi erau la maternitate. Si atunci e firesc sa-mi fi inchipuit ca bebelusii se nasc in urma unui sarut. Si iata ca la frumoasa varsta de 11 ani apare in viata mea primul Fat Frumos. Ne plimbam prin parc, mergem in tabere si, inevitabil, dupa ceva luni, ma saruta. Minunat, splendid, fluturasi in tot corpul, nu doar in stomac, dar apoi au urmat saptamani de angoase pana cand am avut curajul sa-mi intreb o prietena mai mare cum aflu daca sunt insarcinata. Va inchipuiti fata perplexa a acesteia (in ’87 nu era chiar la moda sa-ti incepi viata sexuala inainte de majorat, iar eu oricum aveam imagine de inger), dar nu cred ca va puteti imagina greata pe care am simtit-o cand am aflat cum se fac, de fapt, copiii…
• trec printr-o perioada “violet”! Am observat de ceva vreme ca aleg aproape inconstient tot ce e mov sau violet: haine, pantofi, ceasuri, port fard, port mobil, orice. Abia de curand am aflat ca asta purifica ce-a de-a saptea chakra, cea a mintii. Adica voi deveni geniala in scurt timp?
• nu gasesc puterea de a sterge numerele de telefon ale oamenilor dragi din showbiz… Si acum, cand trimit cate o invitatie prietenilor la un eveniment, ma opresc cateva secunde la numerele Laurei Stoica, Madalinei Manole, Malinei Olinescu sau Cornel Fugaru. Prefer sa cred ca linia lor telefonica este “suspendata temporar”…
• sunt fan al emisiunii “Dr. Oz“. In general, evenimentele mondene se incheie in jurul orei 22.00, ora la care incepe aceasta emisiune. De cand am descoperit-o, fac eforturi deosebite sa plec de la filmari inainte, astfel incat la 22 punct sa ma asez confortabil pe canapea, cu un ceai cald in maini, gata sa inmagazinez noi informatii despre o viata sanatoasa.
• nu reusesc niciodata sa-mi cumpar din oras rochii sau deux pieces-uri. In urma cu ceva ani, ma simteam total nedreptatita din cauza asta. Nu stiu cate femei cu corp cu propor?ii perfecte exista in tara noastra, dar tind sa cred ca e mai curand comoditatea designerilor care-i impinge sa faca rochiile 38 enorme in partea de sus si stramte pe coapse. Oare am ramas singura romanca fara silicoane si cu celebrul corp de amfora atat de ridicat in slavi de nutritionisti? Indiferent daca sunt slaba biscuite sau cu ceva kilograme puse strategic pe ici pe colo, diferenta dintre sacou si fusta ramane de doua numere!!! Ca sa nu intru in depresie, Deea Buzdugan si Nora Seroussi imi creeaza direct rochii pe corpul meu sau, respectiv, imi combina direct deux pieces-urile dupa marimile din dotare!
• sa nu credeti ca la pantofi e totul roz! Port ciudatul numar 39,5 slim. Ciudat pentru Romania, pentru ca oriunde altundeva e firesc sa am dreptul sa am un picior foarte subtire, chiar daca pe un numar respectabil. Aici insa, orice depaseste clasicul 37-38 trebuie sa arate precum o barca. Ba parca si celebrele canoe ale lui Ivan Patzaichin aveau o forma mai delicata… Evident, 39 ma strange, iar 40 imi venea perfect doar cand eram insarcinata in luna a noua. Rezolvarea am gasit-o in The Place si in Victoria 46. Cu marci gen Loboutin, Jimmy Choo, Dior, Sergio Rossi, Prada sau YSL. Evident, cele mai scumpe de pe piata. Deh, e grea viata pentru noi, printesele… eu si Cenusareasa ce am mai ramas…
