Singura actrita romanca premiata la Cannes ne-a dezvaluit lucruri inedite legate de profesia si de alte momente importante din viata sa, impartasindu-ne si unele dintre preferintele si bizareriile care o definesc, transformand-o intr-o personalitate atat de speciala.
• Nu mai tin minte exact care a fost primul cadru pe care l-am filmat… A, ba da, tin minte, a fost chiar cadrul de inceput, din filmul “Ryna”, cand urmaresc masina primarului care trece prin drumul acela prafuit, de tara, si ma ascund in stuf, si fotografiez un taur. Dupa cateva zile de filmari, a venit materialul de la Kodak – se trimitea acolo, ca sa fie prelucrat, iar apoi sa-l verifice regizorul si producatorul, sa vada daca are calitatea necesara. Toata lumea a fost foarte incantata de imagini, mi-amintesc ca eram in camera mea si am coborat la masa, si mi-au spus: “Au venit imaginile de la Kodak, sunt extraordinare”, iar eu am fost mandra de mine, sincer, n-am avut nimic sa-mi reprosez.
• Cand ma uit la filme cu mine, daca stiu ca era loc de mai bine, sunt foarte trista… Daca nu, sigur ca sunt bucuroasa ca mi-a iesit bine. Dar, in general, cand vad imagini din filmele in care am jucat, ma intristeaza ca s-au terminat filmarile, ca a mai trecut un timp… Te gandesti ca asta e ce ramane dupa tine. Orice actor se intreaba daca a facut bine, daca ar fi putut face mai mult. Te napadesc regretele, ca s-a incheiat etapa aia din viata ta, si tot ce a ramas e o pelicula.
• Cand eram mica, imi placea mult sa desenez, sa citesc poezii, sa ma catar prin copaci si sa cutreier strazile din oraselul meu natal. Am crescut langa mare si am explorat fiecare colt de natura din apropierea casei mele. Si, inca de atunci, visam sa fiu actrita sau balerina. Ma vedeam pe scena, imi imaginam deseori cum ar fi.
• Astazi, cel mai mult imi place sa joc. Mi-ar placea, insa, sa ma apuc din nou de pictat si de cantat la chitara. Am studiat chitara in liceu, timp de cinci ani – facand liceul pedagogic, aveam un instrument obligatoriu de studiat. Apoi, pur si simplu, n-am mai cantat…
• N-am nimic impotriva scenelor nud, daca sunt justificate in ecomonia filmului si daca sunt artistice, nu fortate, vulgare sau gratuite.
• Momentul de la Cannes a fost o intamplare foarte frumoasa. Dar, uite, e ceva ce n-am mai spus nimanui: imi doream sa fiu lasata in pace, atunci, dupa ce s-a intamplat totul. A fost un asalt, chiar imediat dupa decernarea premiilor, trebuia sa dau mana cu toata lumea, cu staff-ul festivalului, cu toti… Iar eu as fi vrut sa ma retrag undeva si sa rumeg la ce mi s-a intamplat! Nu stiam ce sa spun, lumea ma intreba tot felul de lucruri, iar eu nu intelegeam nimic… Eram la inceputul carierei si credeam ca filmele mele vorbesc destul, eu ce era sa mai zic…? Si, oricum, nu prea-mi placea sa vorbesc despre mine. Nici acum nu ma omor dupa asta, nu ma consider o persoana atat de interesanta, in afara meseriei. As putea fi chiar plictisitoare.
• Ii admir foarte mult pe Radu Gabriel si Draga Olteanu.
• Mi-am dorit foarte mult sa deschid o scoala de actorie. M-a bantuit idea asta inca din facultate, iar cand am reusit, in sfarsit, sa-i anunt inaugurarea, anul trecut, am avut sentimentul ca am realizat ceva grozav. Dupa premiul de la Cannes, cred ca e cea mai mare reusita profesionala a mea.
• Cum ma vad in oglinda? Ma vad frumoasa, buna (rade)… calda si, uneori, inflexibila. Per total, sunt foarte incantata de mine! (rade din nou)
• Mi-ar placea sa lansez pe piata o colectie de haine. Nu neaparat piese sofisticate, ci haine frumoase si confortabile, pe care orice femeie le-ar iubi.
• In profesie, intotdeauna m-am simtit diferita, pentru ca intuitia mea imi spunea despre mine ca sunt nascuta sa fac acest lucru, ca si cum meseria asta m-ar fi cautat pe mine, nu eu pe ea. Nu ma simteam speciala din cauza asta, dar era acel sentiment ca esti altfel decat restul grupului. Iar asta s-a vazut de la o posta, nu doar in profesie: si in scoala generala, si in liceu, si in facultate, eu eram persoana care nu prea se potrivea in peisaj. Asta a fost problema mea dintotdeauna. Unii ar spune ca e un atu, dar eu o simt ca pe o povara, ca pe un stigmat. La un moment dat, ajungi sa te simti singur din cauza ca esti diferit. Sigur, nu sunt diferita prin ce fac, ca nu fac ceva iesit din comun, dar oamenii se uita la tine si te vad ca pe un outsider, nu ca pe unul de-al lor. Ma intreb si eu, de multe ori, de ce sunt asa, sau ce ma face sa fiu asa.
• Kurt Vonnegut e printre scriitorii mei preferati. Atat de profund si de apropiat felului in care gandesc, incat am senzatia ca privesc lumea prin lentila cartilor lui.
• Pana sa o am pe fetita mea, Sofia, nu credeam ca as putea fi o persoana atat de rabdatoare. Cred ca imi pune cel putin 100 de intrebari pe zi, si ii raspund la fiecare, fara ca asta sa ma deranjeze. Imagineaza-ti daca ar face asta orice alt om!
• Imi plac mult diamantele, pentru ca sunt vechi si sunt “pentru totdeauna”; imi place sa ma dau cu oja rosie si in toate culorile aprinse; imi mai place la nebunie sa port esarfe si ochelari de soare, si manusi asortate la rochie; sa ma dau cu ruj rosu sau roz intens – eu ii spun roz “night club”. (rade) Imi place casmirul si ador fustele lungi, pana in pamant.
• Mi-as dori sa-mi montez o bara de pool dance in casa si sa exersez toata ziua.
• Cel mai romantic gest pe care un barbat l-a facut pentru mine a fost cand mi-a trimis o geanta plina cu dulciuri, prin altcineva, pentru ca nu avea curaj sa vina la mine.
• Imi displac oamenii ipocriti si cei care-i judeca pe altii, dar care nu fac acelasi lucru cu ei insisi.
• Culoarea mea preferata e corai.
• Starnesc barfa in jurul meu, dar nu pentru ca imi propun, ci pentru ca… asa se intampla.
• Ma enerveaza barbatii care nu stiu sa respecte o femeie, care nu-ti deschid portiera la masina, care nu-ti trag scaunul, la restaurant, ca sa te asezi, care te trateaza ca pe egalul lor, nu ca pe o doamna.
• Ma mai deranjeaza oamenii care spun ca se duc la “buda”, nu la toaleta.
• Mi se intampla sa intarzii frecvent, pentru ca de fiecare data imi suna telefonul, uit ceva pe foc sau ma abordeaza cate o vecina in varsta, dar uneori mai intarzii si programat, cand stiu ca merge.
• Aveam patru ani cand m-am sarutat prima oara, intr-un parc din fata blocului.
• Odata, mi-am cumparat un iepuras. Era atat de frumos si-l iubeam asa de mult, incat dormeam cu el, in pat. Dar intr-o noapte, cred ca l-am strivit in somn, caci a murit.
• Imi plac foarte mult papusile Barbie.
• Plang des, sunt multe lucruri care ma intristeaza. Dar cand rad, rad cu totul sufletul. Si rad la fel de des precum plang.
