De vreo 4000 de ani, – de cand regele Hammurabi, neavand de lucru in parjolul Babylonului, a ouat Codul sau faimos, in care a inclus o sumedenie de prevederi matrimoniale, deci e stramosul prenuptialelor de astazi -, dragostea se culca pe-o ureche si se bazeaza pe contracte. Scrise sau rastite, legile si faradelegile casniciei fac ravagii pana-n zilele (si mai ales noptile) noastre.
Drepturi si stramburi
Barbatii isi cauta neveste care sa-i scape pe ei de griji. Femeile isi cauta barbati care sa-i scape de griji pe parinti. Pe cat de iute le vor astrucate la casa lor pe fetele familiei, pe atat sunt mami si tati de indaratnici cand e vorba sa-si insoare baiatul. Din capul locului, grijile tasnesc in jeturi inegale. Dar dincolo de mofturile familionului, barbatul si femeia cauta ca, prin sfantul ritual al casatoriei, sa capete o viata mai tolanita.
Intr-un mariaj, fiecaruia i se nazare ca el duce tot greul. E la fel ca in sport, la serviciu sau in marinarit. Si cum singura certitudine a planetei e ca adevarul e intotdeauna la mijloc, e clar ca impacaciunile intre partile frustrate au nevoie de multe subtilitati.
Eu cresc copiii, tu cresti conturile. Problema e ca plozii cresc oricum, gratie biologiei mondiale, iar conturile prezinta malformatii. Caz in care persoana responsabila cu bunastarea materiala a familiei are, paradoxal, mai multe spaime decat cea care dospeste puii. Fiecaruia i se pare ca e buricul casei, aspect care ramane ok pana in clipa cand unuia i se activeaza glanda divortului, dintr-un motiv sau altul.
„Tu n-ai facut nimic pentru relatia asta!“, asta e ultimul repros pe care l-am primit dupa sapte ani de cat p-aci iubire. Iubitul meu de-atunci facuse bilantul contabil al unei relatii la capatul careia a tras linie si-a iesit in pierdere, conform aritmeticii. Pe moment, l-am crezut, fiindca inghitisem nemestecate toate definitiile lui. A nu face nimic pentru o relatie insemna, pasamite, a nu contribui concret cu idei geniale sau fonduri salvatoare la bunul dans al cosmeliei.
„Tu n-ai rabdat nimic pentru relatia asta!“, i-am replicat intr-un fel care m-a luat si pe mine prin surprindere, avand in vedere ca, de cele mai multe ori, nu spontaneitatea e punctul meu cel mai tare. El n-a inteles unde bateam (nu era prima data). Dar n-aveam cum sa-i explic lui ca, uneori, concesiile si intelepciunea sunt contributii majore, care salveaza un cuplu. Iar eforturile lui mercantile nu sunt la fel de destepte ca eforturile mele scrasnite, silentioase, planse.
Ce naste din pisica bataie mananca
Ce trebuie sa faci pentru o relatie? Unora li se pare suficient sa ti-o asumi, asa cum multi barbati scot ochii femeilor, amintindu-le ca ei si-au recunoscut oficial odraslele.
Aveam candva o colega care facuse intempestiv un copil cu un golan pe care il iubea cu incapatanare. La capatul unei nasteri cu mai multe moase decat bucurii, tatanele a semnat de primire, cu plaivazul transpirat, iar guguloiul nou-nascut a capatat numele lui, sub strambatura bugetara a unei tanti moraliste de la un ghiseu. Pe urma, timp de vreo opt ani, el i-a tot scos ei ochii ca a fost un gentalmen, ca si-a asumat progenitura, draga. Ea, desi neluata de nevasta si neiubita in calitate de nascatoare, ofta si se purta de parca el era un ciorchine de virtuti, totusi. Era un viteaz care, pe langa ca avusese curajul sa n-o ceara nici de-al dracului in casatorie, fusese suficient de brav ca sa-i spuna ca n-a fost de acord nici cu pruncul – cu toate ca, treaca de la el, acum il iubeste.
Intr-o zi, satula de fraierimea ei, am dadacit-o si i-am adus aminte ca legea si ADN-ul recunosc un copil, nu un tata magar. Ca oricum nu era dupa el, cine nu recunoaste copilul de bunavoie il recunoaste la proces, genetica nu minte. Dar si-n zilele noastre exista multe proaste care cred ca, daca un tampit a catadicsit sa-si admita multiplicarea, e un zeu si da dovada de un caracter impecabil. Pe dracu, e un las care stie ca, decat sa-i tune o judecatoare paternitatea intr-o sala de tribunal, mai bine si-o sopteste el intr-o sala de policlinica.
Dragostea incepe frumos si se termina scarbos, cel putin cateodata. Nu sfarsitul in sine naste mutre, ci transarea vinei, a facturilor morale si-a implicarii. Fiecare intra intr-un mariaj cu intentia prosteasca de a-i arata aluilalt pe ce podoaba a pus mana. La capatul unei convietuiri indoielnice, analiza de caz e dramatica. Martorii ei si martorii lui se vor incaiera in minciuni si subiectivisme, spre a obtine un verdict glorios. Iar copiii o incaseaza oricum, factura tristetii vine pe adresa lor.
Casnicii cu ipoteca
Cel care pleaca de-acasa e vinovat, asa a stabilit un tribunal de feministe bete din America si, de-atunci, nimeni n-a mai avut curaj sa le contrazica. O prietena de-a mea s-a iubit fermecator cu un tip insurat, era printre putinii care nu mint atunci cand spun ca mariajul lor e vacs. Nevasta lui prezenta urmatoarele caracteristici: era betiva, cleptomana, colerica, geloasa patologic, agitata vesnic, insomniaca, furioasa, proasta, din ce in ce mai grasa. Trecusera doar cinci ani de la nunta, iar peste mutra, temperamentul si burta ei se asezasera tone de vicisitudini.
Bietul om jurase in fata unui popa c-o s-o iubeasca p-aia pana la moarte. Dar, fiindca moartea ei nu dadea semne sa se-apropie, iar moartea lui facea deja misto de el, isi gasise omul o amanta calma, frumoasa, desteapta, interesanta – prietena asta a mea. Sigur, daca intrebi un cleric, te afuriseste, cica strici casa omului. Dar unde sade mila crestineasca, atunci cand vezi ca tragi singur la jug, in timp ce jumatatea ta colectioneaza vicii, calorii si invective?
Pana la urma, el a divortat si s-a insurat cu cea pe care o iubea, rugandu-se (unu) sa nu vina nevasta-sa beata in biserica, sa le strice nunta, si (doi) sa nu se schimbe si asta noua, ca aia veche. Ei, bine, de-aici a inceput dezastrul. Fosta nevasta a alertat toate instantele morale, nechezand ca o curva i-a stricat mariajul ei perfect. Ocazie cu care ovatiile ipocritilor i-au intarit atuurile pe piata.
Din clipa aia, fostul ei barbat e vesnic dator. Trebuie sa scoata bani din buzunar ori de cate ori vreunul dintre cei trei feti-frumosi rezultati din casnicia groazei emite vreo pretentie care depaseste cifra pensiei alimentare. Tati plateste, fiindca se simte responsabil, si-a abandonat familia.
Fosta nevasta il suna de cate ori ii cade-n mana telefonul mobil, mai ales daca nu si-a terminat minutele incluse. Nu ca le-ar plati ea vreodata, fiindca vesnic il ameninta pe fostul sot ca e dator sa achite tot ce consuma, bea, comanda, fumeaza sau vorbeste fosta familie.
Nu-i ramai niciodata dator cuiva caruia ii spui „iti raman dator“. Ii ramai dator cuiva care, de fapt, ti-e dator vandut. Dar fara ipoteca, deci n-ai cum sa-l executi silit. Doar il asculti si te supui, la fel de silit.
