fbpx

Blestemul pământului, blestemul slăbirii

de

Petrecerea lîncezea și doamna Chivu și-a adus aminte de ceva. „Cum ar arăta planeta fără bărbați? Ar fi o lume fără războaie, plină de femei fericite și grase” a citat ea cu poftă din Internet. Cu aceeași poftă, mușca dintr-un biscuite șprițat și am dedus imediat că vorba de duh urmărea să justifice metabolismul ei de aligator măcinat de stres. După ce ultima fărîmă de aluat a dispărut în hăurile gurii sale, în ochi i-a crescut regretul, ca un Basedow mai mic. De luni se va apuca de cură, ne-a mormăit îndestulată, semn că a renunțat să mai ucidă toți bărbații de pe planetă, cum încercase înainte de masă.

Ca grasă prin inel

Toate speciile de femele animale au dreptul, ba chiar obligația, să se îmbuibe și să-și lase blana să crească, altfel nu atrag atenția masculilor. La oameni, situația e întoarsă pe dos. De-aici pleacă și legenda psihiatriei, de altfel. Manechine plătite cu greutatea lor în aur (foarte prost, deci) au murit pe frontul de vest al anorexiei, încercînd să cîștige bani, faimă și bărbați deopotrivă. Au cîștigat pînă la urmă un cavou decent și-un cîrd de admiratoare seduse de visul de-a ajunge și ele la perfuzii.

Nu că lumii i-ar păsa prea mult că surorile Eliana și Luisel Ramos au sucombat de anorexie la șase luni una după alta, nici că înaintea lor mai murise un manechin din Brazilia, Ana Carolina Reston, tot de anorexie, la 21 de ani. Au căzut late pe

podium, la ședințe foto sau acasă pe parchet, și acolo au rămas, cu ochii dați peste cap și cu genunchii strînși la piept, dar asta n-a însemnat pentru mapamond decît o idee bună și-un început promițător: na, că se poate să ai 40 de kile la 1.72 înălțime. Partea de glob care n-a priceput încă ce este aceea moarte s-a apucat să trăiască (dacă e potrivit verbul ăsta, ceea ce mă îndoiesc) cu grapefruit și roșii despielițate.

Și nu că n-am mai dormi noi acum din cauza broaștelor care le orăcăie lor în mațele cu ecou, cu greu îndesate ghem între buric și spinare, dar aceste fire de papură cu ochi au făcut moda pentru cîteva miliarde de femei. Din cauza lor, s-a ajuns la teoria că orice femeie care se hrănește normal e o vacă.

Aș fi vrut să fiu amanta lui El Greco. El vedea oamenii înalți și slabi, avea astigmatism. Cu maestrul, m-aș fi dezbrăcat și cu lumina aprinsă (e drept că lumînările din vremea lui n-aveau sporul becurilor de 200 de wați pe care ți le aprind în cap amanții zilelor – și mai ales nopților – noastre) și-aș fi avut satisfacția că toate rivalele mai suple ca mine (puzderie, deci) ar fi trecut drept slăbănoage cu efect antierectil.

De fapt, chiar am avut un iubit care avea un astigmatism providențial și care, atunci cînd ne-am îndrăgostit noi, tocmai își spărsese ochelarii. Mă vedea mai suplă, știam asta, dar îmi juram în fiecare zi că, pînă cînd își face alți ochelari, am să țin regim. Am ținut, numai că el amîna ochelarii și mă vedea din ce în ce mai șuie, pe măsură ce slăbeam, deci pînă la urmă tot nu făcusem nici o ispravă.

După jumătate de an de pasiune dementă, și-a pus ochelarii iar. În ziua aia, m-am îmbrăcat cu ce-aveam mai negru și mai strîmt prin dulap. Mi-era și frică să mă uit la el și să văd cum se uită la mine. Cînd ne-am întîlnit, avea o față mov, iar eu, resemnată, ca să nu-mi mai amîn chinuitor sentința, l-am invitat să-și scuipe amarul. Așteptam docilă despărțirea, iar el a început: „O să-mi fie greu să mă obișnuiesc. Am avut un șoc, Simona. Lentilele astea n-au milă. Mă uit în jos și-acum parcă am picioare prea scurte și obosesc cînd merg“.

Dragoste și cură

Doamna Chivu era deja la al patrulea rondel șprițat, iar domnul Chivu la al optulea șpriț, cînd la petrecere a poposit o vecină de-a gazdelor, recent divorțată. Care, ca toate părăsitele, dintr-o dată avea fundul foarte mic. Atunci, toate nevestele alunecânde pe canapele late (în care adjectivul „late“ determină mai degrabă substantivul „neveste“) au tresărit ca urechea caprei negre. Din punct de vedere clinic, divorțata era prea slabă, puteai să prinzi rufe cu cîrlige de clavicula ei, dar, comparativ cu vederea panoramică a șoldurilor măritate, părea un etalon de sex-appeal. Toți bărbații își masturbau mintea și plescăiau fantezia de-a o tăvăli pe vecina. Gîndul că, după atîta amar de ani, ar mai putea simți os de femeie sub burta lor le incinsese subsuorile instantaneu.

Seara s-a stricat de tot abia la desert, cînd slaba a pus întrebarea-cheie dacă tortul e făcut cu zahăr sau cu aspartam. Moment în care trei dintre neveste (în mod cu totul întîmplător, cele mai grase) au dat semnalul de haide-acasă, au trezit copiii cu ciupituri, ca să urle nervoși, și și-au luat bărbații de-acolo, înainte de a-i vedea prea beți ca să-și mai țină mîinile departe de șlițul cocoșat.

Piața iubirii se cîntărește cu ocaua mică. Tot ce e mare sună prost, chiar și o dragoste mare a ajuns să arate obeză. Patima are nevoie de măsura zero, cel mult doi. Să porți „medium“ în ziua de azi e o pacoste care se tratează chirurgical. E rușine să ți se vadă vreun „M“ pe eticheta din occipital, la pulover, de-aia te repezi și-o tai cu foarfeca imediat ce-l cumperi și, dacă întreabă cineva de ce, spui că te zgîria pe ceafă. Eu, una, așa spun.

Nu ne malnutrim fiindcă ne e jenă nouă, femeilor, una de alta, știm foarte bine că slăbim numai și numai și numai ca să ne vrea bărbații. Aveam cîndva o cunoștință-n bloc, o doamnă care, pe la 65 de ani, a slăbit într-o vară 30 de kile și, dacă n-ar fi arătat ca o ciumă-ncălțată, poate că ne-ar fi impresionat cu dubioasa ei voință hodoronc-troncistă, după ce toată viața se îndopase cu langoși. Spunea că a slăbit ca să nu facă diabet și colesteroale, ba chiar ne aburea cu conferințe, cînd dădeam nas în nas la lift, despre ateroscleroza care cică stă la baza apariției majorității bolilor cardiovasculare, cum ar fi angina pectorală, cardiopatia ischemică, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, arteriopatia obliterantă și gheara-n piept.

La o săptămînă după ultimul curs de cardiologie pe scara blocului, doamna conferențiar amator s-a măritat cu domnul Manea de la etajul opt. Care era văduv, avusese o soață de 124 de kile, Dumnezeu s-o ierte, iar acum voia doar o nevastă subțire ca țeava de gaze.

O foame de lup moralist

Manechinele și cîntărețele leșină de foame ca să fie celebre. Și de ce vor ele să fie celebre? Ca să le iubească bărbații frumoși și bogați. Timp în care pe bărbați, mai ales dacă au un cont bancar cu mult țesut adipos, îi doare-n pleasnă de cum arată. Mi-a fost dat să cunosc cirezi întregi de burtoși care-și criticau amantele pentru că au pus trei kile pe fund și-o sută de grame sub bărbie, dublînd-o domestic.

Un miliardar revărsat făcea mișto la fiecare masă de logodnica lui aproape aschilopată, timp în care el sugea și măduvile din jambon. Într-o zi, a prins-o beată și i-a trîntit și ea lui că arată ca porcul de Bazna. El a tăcut șocat, a privit-o lung și umed, s-a uitat la el însuși în jos, n-a mai reușit să zărească nimic la sud de burtă, a ridicat apoi privirea la cer, a oftat din rărunchi și s-a retras trist în dormitorul lui. De a doua zi, el s-a trezit alt om și-a luat o decizie care i-a schimbat viața: și-a găsit altă logodnică.

Bărbații de lîngă noi ne iartă orice în afară de fălci. Cel mai frecvent motiv (secret) de divorț, din seria netam-nesam, e diametrul nevestei. Iubitul tău te-ar scuza că te-a prins îngenuncheată la prohab străin – cu toate că inițial spuseseși că ai luat ceva în gură dimineața și că, în rest, nu mai mănînci decît fructe toată ziua. Dacă materia pe care-o molfăi adulterin n-are calorii, bărbatul tău va uita, în cele din urmă, umilința coarnelor. Dar dacă buca ți se umflă de la o lună la alta, el nu va putea trece niciodată peste acest semn de trădare din partea ta și-a metabolismului tău tîmpit.

Înșală-l cu opt bărbați și-o să te ierte, îngrașă-te opt kile și-o să te înșele el, mai îngrașă-te încă opt și-o să te lase. Regulamentul supraviețuirii în cuplu e limpede ca apa chioară cu care ți se pretinde să trăiești: tot ce faci tu bun poate să fie imoral și ilegal, dar să nu cumva să-îngrașe.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Dosar · Simona Catrina

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.