Deși până și Papa Francisc ne-a mustrat în discursul său sacru, acuzându-ne că prea ne-am dedulcit la cadouri, uitând de semnificația umilă a Crăciunului, noi continuăm să asociem ziua nașterii lui Iisus, înainte de toate, cu darurile, cu obiectele, cu cheltuielile. Cumpărăm. Împachetăm. Despachetăm.
Ce facem, însă, cu toate lucrurile pe care le-am primit de Crăciun? Păi… cam ce facem cu toate cele materiale, fie le stivuim undeva, într-o cameră cu de toate, fie uităm de ele, fie le aruncăm, fie le consumăm repede…
Există, însă, daruri pe care nu le mai putem pierde niciodată, purtându-le pentru totdeauna cu noi: o stare, o emoție, un surâs, o lacrimă de drag. Eu, una, păstrez de la Crăciunurile de mai înainte cadouri sub formă de zâmbet, tresăriri născute din auzul unui colind, amintiri ale unui uimiri sau ale unui neașteptat hohot de râs. Și bineînțeles că nu numai în familie poți trăi asemenea clipe de relaxare, ci și între prieteni sau la serviciu.
Cum toată luna decembrie stă sub semnul dăruirii și al uimirii, n-au fost puțini angajatorii care au făcut oamenilor care le sunt alături daruri sub formă de emoții. Căci loialitatea rămâne și va rămâne mereu valoarea cea mai importantă într-o companie, iar într-o eră în care informațiile circulă cu viteza luminii am ajuns să realizăm că nu datele, ci oamenii sunt cei care dau valoare cu adevărat unui proiect.
Am urmărit și am zâmbit văzând filmulețul cu „apeluri fericite” de la Provident, în care zeci de operatori din call center-uri au fost luați prin surprindere chiar de glasul unui Moș Crăciun, de cântul unui tenor sau de sunetul cristalin al unui cor de copii.
Câteva minute de uimire frumoasă pot aduce bucurie pentru un an întreg. Dar au mai fost și alte surprize-surprize de Crăciun, așa că aștept cu drag și alte împărtășiri cu surprize de Crăciun, nu înainte de a vă ura sărbători fericite, cu belșug de zâmbete și de bucurie!
