Cu ani în urmă, am găzduit în publicația noastră rubrica Alfabetul după… incluzând în paginile sale citate din autorii care, prin cuvintele lor, păreau să rescrie definițiile universului trăirii și ale gândirii. Mai târziu, am adunat o parte dintre selecțiile de idei și cuvinte memorabile în volumul Cele mai frumoase citate dar, după aceea, am renunțat la rubrica din revistă. Pentru că, totuși, de-a lungul timpului, mai mulți cititori ne-au adus aminte de ea rugându-ne să o reluăm și pentru că, între timp, ni s-a făcut chiar nouă dor de exercițiul lecturii așezate sub semnul căutării de miracole, am decis să ne întoarcem, începând cu ediția de față, la recompunerea câte unui alfabet abstract, văzut prin ochii, prin sufletul, prin gândul câte unui mare scriitor ce redefinește lumea prin formule demne de păstrat.
Alfabetul după Gabriel Liiceanu:
Adevăr
Dacă ai putea să te ții mereu agățat de adevăr, așa cum se ține un copil mic de fusta mamei! Ți-ar fi tot atât de bine ca atunci când nu aveai distanța necesară față de lucruri și oameni pentru a putea minți.
Amuțire
Ar trebui să avem puterea să-i vorbim de rău pe cei morți, așa cum o făceam și pe când trăiau. Moartea nu-i o promoție și n-are cum să șteargă urma porcăriilor pe care le-ai făcut în plin entuziasm vital. Dar ea este atât de misterioasă și-ți taie într-atât respirația, încât în fața ei amuțește orice judecată.
Autor de jurnal
Orice autor de jurnal are ceva din aerul preocupat al unui câine care se dedică sistematic ciolanului pe care l-a primit. Numai că ceea ce roadem noi până la epuizare, ceea ce „am primit” este propriul nostru eu.
Bici metafizic
Mi-am iubit fiul prea mult ca să fi dorit să-l fac să apară. Dar soarta a vrut altfel. Acum, fiind, îl iubesc, desigur, dar cu conștiința vinovată că am fost amestecat în venirea lui aici. Toate nefericirile lui se întorc, ca un bici metafizic, asupra mea.
Cheia sufletului
Vor trebui să treacă zeci de ani de discuții nesfârșite cu sufletul. Și poate că, într-o bună zi, el va lăsa să-ți cadă în palmă, așa cum cade bănuțul aruncat în palma unui cerșetor, una dintre cheile lui. Și de-abia din clipa aceea vei putea „să-l dai” celorlalți.
Confirmare
Ca să-ți dai seama dacă scrii bine, e nevoie să fii citat de un imbecil.
Corupție
Trăiesc într-o țară atât de coruptă, încât, ori de câte ori câștig bani, îmi vine să-mi cer scuze.
Curaj
Să ai curajul de a te trăda într-o carte, de a te pune la dispoziția dușmanilor tăi! Ce festin, pentru cei care te urăsc, o carte adevărată!
Despărțire
Orice despărțire este un mod de a te muta din existența ta, de fapt de a rămâne, o vreme cel puțin, fără adăpost.
Dumnezeu
Când nu te iubește nimeni, nu rămâne să te iubească decât Dumnezeu.
Educație
O populație care e rodul unui sistem educativ catastrofal nu poate crește copii. Ar trebui introdus urgent un „permis pentru creșterea copiilor”, pentru a împiedica accesul tuturor imbecililor la gestionarea unor vieți.
Emigrare
Pentru un român a emigra este un mod de a se opera de România.
Fericire
Fericirea este bucurie trăită în inocență până la capăt, fără sabia remușcării veghind asupra ei.
Generații
Mă uit la spectacolul omenirii actuale și mă gândesc la soarta fiului meu. În ce lume i-am dat brânci! Pesemne că generația lui va fi ultima a planetei. Dar vorba lui Noica: „E oare puțin lucru asta?”
Indispoziție
Nu mă indispune decât succesul unui încrezut. Mi se pare, brusc, că nu-l merită.
Intelectual
Un intelectual este un om care poate exprima limpede ceea ce în mintea altora este confuz.
Inteligență
Inteligența începe, desigur, de la un anumit grad de suspiciune în privința prostiei proprii. Se împlinește, totuși, cu un anumit grad de luciditate în privința prostiei celorlalți.
Intimitate în spirit
Intimitatea în spirit. Înțelegeam atât de bine ce-mi spunea, încât m-am mirat să văd că-mi scrisese toate astea în urmă cu o mie cinci sute de ani.
Iubire de țară
Îmi iubesc țara ca pe un revers al ei, o iubesc pentru ce-ar fi putut fi, pentru utopia ei, pentru ce nu va fi niciodată.
Încredere
Dumnezeu se naște din nevoia noastră de a ne da pe mâna cuiva de încredere.
Jignire
Am ajuns să iau ca pe-o jignire personală faptul că deschid uneori televizorul.
Jurnal de România
Ar trebui ținut un „jurnal de România”. Unul în care să-ți notezi costurile faptului de a fi român.
Linia întâi
Cineva mi-a spus astăzi că, de îndată ce ne mor părinții, trecem în linia întâi.
Moarte
Firesc ar fi să trăim până la vârsta la care nu mai avem nici un regret că vom muri. Ar fi o moarte pe măsura fiecăruia, o moarte haute couture.
Moralitate
Mi-am amintit astăzi de încă o vorbă a lui Noica. A fi moral, ne-a spus într-o zi, înseamnă ca atunci când ești singur în cameră să te porți ca și cum te-ar vedea cineva. De pildă să nu te scobești în nas.
Obiect de tortură
Cel mai subtil obiect de tortură: clepsidra.
Prostie
De ce oare din economia prostiei face parte faptul de a te crede deștept? Stupefiantă nu e prostia, ci mulțumirea de sine a proștilor.
Relații rupte
Toate relațiile pe care le-am rupt ne-au pârjolit sufletul.
Ridicol
Ce e mai rău? Să fii ridicol și să nu știi că ești? Sau să nu fii și să fii obsedat tot timpul de faptul că ești?
Român
De câteva ori, fiindu-mi rușine că sunt român, am devenit pur și simplu om.
România
– Mi-e rău. – Ce te doare? – România.
Sărăcie
Câteva decenii de sărăcie ne-au topit orice urmă de virtute. Vorba nu știu cui: un sac gol nu poate sta în picioare.
Stare de vrajă
Fericirea depinde de putința fiecăruia dintre noi de a intra în starea de vrajă.
Supraviețuire
Supraviețuim moral prin convingerea, pe care nici o mârșăvie comisă nu ne-o anulează, că suntem mai buni ca ceilalți.
Suflet
Cel mai ușor este să rănești sufletul cuiva, căci sufletul umblă desculț și pașii lui culeg toți spinii unei zile.
Scris
Îmi mut viața într-o carte. La sfârșitul ei voi fi devenit o fantomă.
Soartă
Ne înmormântăm unii pe alții la nesfârșit.
Tată
Deosebirea pe care o face limba română între „tată” și „părinte”. Tatăl meu mi-a fost tată, nu părinte. Noica nu mi-a fost tată, dar mi-a fost părinte. Tatăl îl primești, părintele îl alegi. Rareori există o splendidă coincidență între cel pe care îl primești și cel pe care-l alegi.
Tăceri
Suma privințelor în care trebuie să tăcem despre noi dă mai degrabă măsura abjecției decât a discreției noastre.
Timp
Observația lui Schopenhauer că, odată cu cărțile, ar trebui să ni se vândă la pachet și timpul pentru a le citi.
Victorii
Cele mai mari victorii repurtate, în viața mea, asupra mea însumi: lăsatul de fumat și cucerirea singurătății.
Vocea inimii
Uneori am senzația că sunt vocea inimii mamei mele. Iar când se întâmplă așa, am o stare de grație. Mă împac cu mine și mă simt nespus de curat, eu mârșavul de mine.
Citate extrase din volumul Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut, Humanitas, București, 2010
Fotografie de Mircea Struțeanu
