Ne obisnuiseram in ultimii zece-cincisprezece ani, sa asteptam cu bucurie si speranta fiecare noua editie competitiva de pe Croazeta. Ce era al nostru, parea pus de-o parte. Eram implicati, stiam ca aveam si noi macar o sansa, daca nu chiar mai multe, cum a fost in anul 2007 cand am dispus, cu Mungiu si Nemescu, de ambele trofee de prim rang, atat Palme d’Orul cat si Un Certain Regard. Dar iata ca invatul are si dezvat…
Dupa mai bine de un deceniu, cu exceptia a doua scurt-metraje, si ele la sectiuni marginale (Cinefondation si la Quinzaine), suntem absenti. Ceea ce nu e bine fiindca poate duce la o pierdere a interesului international cu care a fost onorata, un deceniu, cinematografia noastra. E adevarat si ca, prin sita deasa ridicata de selectioneri s-au mai strecurat doua scurt-metraje, in sectiuni marginale ale festivalului: unul. de Radu Jude, inttitulat CA O UMBRA DE NOR si celalalt la Cinefondation, pe care autorul sau, Tudor Jurgiu (a nu se confunda cu Tudor Giurgiu), l-a intitulat IN ACVARIU.
Se pare, insa, ca nu e vorba doar de noi, ci ca suntem confruntati cu o schimbare de strategie a festivalului. Cannes-ul care, in utlima perioada, se mandrise cu rolul sau de catalizator al succeselor tinerilor cineasti, ne-a pus, in competitia care incepe, exclusiv in in fata unui pluton de consacrati. Intr-adevar, intre cei care se vor intrece pentru Aurul acestui an nu se numara, fapt fara precedent, nici un debutant. Francois OZON o fi avand el, 46 de ani dar numara la activ 14 filme si numeroase participari la Cannes. Aproape ca un clasic! Iar americanul James Gray, la 44 de ani, are cinci titluri in filmografie, dar trei dintre ele si-au trait premiera mondiala pe Coasta. Nu prea mai gasesti anul acesta concurenti, trecuti de 50 de ani in afara unei alte ilustre exceptii, Roman Polanski. Prezent , la 78 de ani, in competitie cu LA VÉNUS À LA FOURRURE, el te face sa reflectezi cu nostalgie la timpurile, cand alaturi de tineri la primii pasi, miraculosul portughez De Oliveira era invitat sa concureze la varsta centenatului! In 2013 plutonul alergatorilor se intinde de la 50 de ani, varsta fratilor Coen care au adus cu ei comedia muzicala INSIDE LLEWYN DAVIS, la cei 60 de ani ai olandezului Alex VAN WARMERDAM. Intre aceste extreme se misca restul trupei.
Un alt punct de vedere, de urmarit, ar fi durata filmelor de pe afisul competitiei. Cele mai multe dintre ele nu trec de 100 de minute. Doar filmul italianului Paolo Sorrentino LA GRANDE BELLEZZA anunta 150 de minute iar cel al tunisianului Abdellatif KECHICHE intitulat LA VIE D’ADELE infioara prin cele 3 ore, cu care ameninta. Fiindca timpul conteaza la Cannes unde la aceeasi ora ruleaza zeci de filme iar gazetarii lupta cu cordoanele de ordine alergand de la o sala la alta. Cel mai comod se descurca juriul festivalului, prezidat anul acesta de Steven Spielberg si în care se rasfata, alaturi de Nicole Kidman, Ang Lee si Daniel Auteuil, si palmed’or-izatul nostru Cristi Mungiu. E interesant de imaginat cum va decurge colaborarea dintre cei doi regizori-producatori, romanul Crisitian Mungiu si americanul Steven Spielberg. Poate din aceasta coliziune se va naste si o coproductie de viitor pentru filmul romanesc.
