Are frumusetea fara cusur a marilor fotomodele si sufletul delicat al femeilor blande, pe care merita sa le iubesti toata viata. Valentina Pelinel implineste in decembrie 30 de ani si marea ei dorinta este ca, si dincolo de acest prag, sa izbuteasca sa pastreze, cat mai mult, frumusetea din viata, din cariera si din povestea sa de mare iubire cu Cristian Boureanu.
Tata imi spunea Olive
Tango: Ti-ai dorit de mica sa devii manechin?
VALENTINA PELINEL: Da, aveam chiar un caiet, pe care mama il pastreaza si acum, in care lipeam poze cu Cindy Crawford si ziceam ca eu o sa ajung ca ea. Eram o visatoare de mica. Si toti peretii mei erau plini, de asemenea, cu afise cu ea sau alte manechine celebre. Doar ca, in timp ce eu visam la ce frumoasa va fi viata mea de manechin, copiii radeau de mine, de cat de slaba si inalta eram. Ba ca aveam doua bete in loc de picioare, ba ma intrebau cum e aerul la mine pe sus… Pana si tatal meu imi zicea Olive. Iar eu eram amarata, eram foarte trista din cauza asta, purtam cate doi pantaloni, sa par mai plina… Iar cand eram mica-mica purtam ochelari, dar nu de vedere, ci de corectie. Saraca mama ma ducea zilnic la oculist sa fac gimnastica. S-a chinuit ceva cu mine ca sa nu port ochelari toata viata.
Tango: Ce inaltime ai?
VALENTINA PELINEL: 1,80 m. Bine, acum e ceva normal, cand vad generatiile astea de copii inalti, dar pe vremea aceea nu era. Eu eram cea mai inalta. Si visam sa fiu model, dar nu m-am gandit ca o sa am sansa sa mi se intample. Sunt o fire visatoare, toata ziua visez tot felul de lucruri. Inainte sa ma culc, ma gandesc la tot felul de scenarii si, stii ceva, de multe ori se implinesc! E bine sa vizualizezi ce-ti doresti, asa se zice.
Tango: Si ce mai visezi acum? Ca ai aproape tot ce si-ar dori un om: esti frumoasa, esti cunoscuta, ai sotul tau, cariera ta…
VALENTINA PELINEL: Imi doresc sa pastrez tot ce am acum asa cum e. Si, daca se poate, si mai bine de atat, da, dar macar sa pastrez totul cum e acum. Ca totul se intretine greu, si cariera, si o relatie…
Tango: Te temi ca se pot strica, nu? Si relatiile, si iubirea…
VALENTINA PELINEL: Da, orice relatie trebuie intretinuta, altfel se strica. Si cele de prietenie la fel, de-aia am grija sa vorbesc mereu si cu prietenii mei de la New York, si cu cei de aici, ca sa nu-i pierd pe niciunii.
Tango: Dar de pierderea iubirii te temi? Sunteti gelosi?
VALENTINA PELINEL: Da, suntem amandoi foarte gelosi! Bine, ne aprindeam mai mult la inceputul relatiei, acum deja exista incredere. Eu am foarte mare incredere in mine si am si foarte mare incredere in el.
Tango: Cum a venit increderea asta, cum ai construit-o?
VALENTINA PELINEL: Am discutat mult, ca fiecare lucram in domenii de asa natura, ca toata ziua pozam… si el mi-a zis: eu te-am luat asa, asta erai, tu cand m-ai luat stiai ca asta sunt. Si asa, incet, incet, mi-am dat seama ca trebuie sa existe gelozie, ca, fara, nu se poate, intr-o iubire, dar trebuie sa ti-o controlezi intr-un fel. De multe ori, poate-ti vine sa rabufnesti, dar intervine maturitatea…
Tango: Ce fel de femeie te-ar putea face pe tine sa devii geloasa?
VALENTINA PELINEL: Pai, am observat ca barbatii, de obicei, nu-si insala sotiile cu femei mai frumoase, asa ca gelozia nu cred ca tine de competitie in privinta frumusetii. Pur si simplu, orice femeie, daca mi se pare ca se uita prea insistent… Simti, ca femeie, lucrurile astea, si poate zici „uite, ce tupeu“, dar sunt chestii normale, la urma urmei. Ca e normal sa privesti, ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place. Deci toata lumea poate sa se uite la noi, si noi ne uitam daca ne place ceva, asta e viata!
Tango: Ai plecat din tara cand inca erai la liceu?
VALENTINA PELINEL: Da, am plecat la 16 ani prima oara si la 17 ani m-am mutat definitiv. A fost cea mai inteligenta miscare din viata mea.
Tango: Hai sa ajungem la intrarea ta in lumea modelingului. Tu o admirai pe Cindy Crawford.
VALENTINA PELINEL: Da, era modelul meu… dar nu stiam ce sa fac ca sa ajung ca ea. Si cand aveam 16 ani s-a organizat un mare concurs, Top Model Romania. Am auzit la radio de preselectie si decisesem sa ma duc. Era prima oara cand se organiza la noi asa ceva. Vorbisem cu o colega sa mergem impreuna. Problema a fost ca pe 27 aprilie se tinea concursul, de altfel si ziua de nastere a tatalui meu, iar pe 23 a murit. Iti dai seama ca numai de preselectie nu mi-a mai ars. Dar cu o zi inainte de concurs mi-am luat inima in dinti si, direct de la scoala, cu ghiozdanul la spate, am trecut pe acolo, unde cele alese faceau deja repetitii. Am batut la usa organizatorilor si mi-a raspuns mama Zina. M-a luat direct „ce-i cu tine aici? Ai un costum de baie la tine? Ce-ai in ghiozdan?“. „Pai rechizite, am venit sa o vad pe colega mea de clasa care e in concurs…“. Atunci mama Zina a chemat-o pe Corina, colega mea, sa-mi dea un costum de baie, m-a pus sa merg pe scena si gata, mi-a zis sa raman la repetitii. Iti dai seama, celelalte stiau toata coregrafia, tot, eu, nimic. In plus, m-a pus sa deschid eu spectacolul… m-am si impiedicat, aveam niste sandale cu multe bretele, in fine, credeam ca am ratat tot. Ajungem noi in finala, anunta premiantele: locul III, a mea colega. Deja derulam pe repede inainte, imi inchipuiam cum ma vor lua peste picior colegii ca ea a luat locul III si eu nimic. Au anuntat si locul II, era clar. Si cand la locul I au spus Peli…, eu deja zburam, direct m-am dus, eram in al noualea cer… la propriu si la figurat, pentru ca ma gandeam la tatal meu, care ar fi trebuit sa implineasca exact atunci 46 de ani…
Tango: Dar el de ce a murit?
VALENTINA PELINEL: De cancer. A fost totul foarte brusc, el era un om puternic, vesel, nu a fost niciodata bolnav, nici macar o raceala. O data a cazut la pat si in doua luni s-a dus. Si cu el mi-a disparut o lume, s-a rupt ceva in mine. Nu intelegeam nimic. Am fost distrusa.
Tango: Si cu toate astea, te-ai dus la concurs…
VALENTINA PELINEL: Da, poate chiar pentru el, pentru zilele in care pariam castigatoarele de la Miss. M-a intarit Dumnezeu. Dar as fi dat orice sa fi fost acolo sa ma vada, sa fie mandru de mine… Nici mama n-a fost, ca nu a avut bani de bilet. Si cand am ajuns acasa, ea nu stia ca am castigat. Mama aprinsese o candela si mi-a spus ca s-a rugat toata seara sa intru macar in finala ca, la cat de ambitioasa sunt, as fi suferit enorm sa nu castig…
Tango: De atunci a inceput practic drumul tau…
VALENTINA PELINEL: Exact. Am aparut prin ziare, mergeam la Ceaiul de la Ora 5, cei din liceu ma priveau deja altfel, ma lua Zina cu ea in turneele pe care le facea, pozam pentru reviste, incepusem sa castig banuti si-mi ajutam mama sa tina casa. Sora mea era inca micuta… Mama era tehnician proiectant si cu salariul meu nu ne descurcam. Bine, nici eu nu castigam averi, dar orice ban conta.
Tango: Cu atat mai mult, vreau sa te intreb cum de nu ai fost tentata sa-ti gasesti un „sponsor“ care sa-ti usureze viata. Multe dintre fetele din trupa Zinei asa au facut.
VALENTINA PELINEL: Intre timp ma indragostisem de Dorin, primul meu prieten, care era sarac lipit, dar frumos. Eu ziceam ca seamana leit cu Tom Cruise. Si am fost impreuna pana cand am decis eu ca drumul meu e in America si al lui e aici.
Ce altceva sa am, daca nu tupeu?
Tango: Dar pana sa pleci definitiv ce ai facut? Si cum ai ajuns tu la New York?
VALENTINA PELINEL: In anul dupa Top Model am fost prin turnee si ma duceam la tot felul de concursuri unde castigam ce se putea. Miss Turism in Antalya, la Miss Positano am fost in finala, am mai adunat eu alte cateva titluri si m-au trimis la un concurs la New York, si am castigat titlul de Modelul Anului. Atunci s-a produs declicul. Pana atunci nu visasem sa ajung in America. Dar dupa concursul acela care a durat o saptamana, unde am vazut eu ca din mii de fete m-au ales pe mine, unde am vazut cum agentiile se bateau care sa ma reprezinte, am priceput repede ca asta este sansa mea. Am ales agentia Metropolitan si… am pus piciorul in prag! Le-am spus ca eu in Romania sunt cineva si ca nu pot sa ma prezint oricum in America. Toate fetele de acolo erau imbracate dupa ultima moda, aranjate, tot, eu nu puteam sa fiu mai prejos, era musai sa investeasca in imaginea mea.
Tango: Aveai tupeu de mica.
VALENTINA PELINEL: Pai ce altceva sa am, daca nu tupeu? Nu aveam un ban in buzunar, asa ca macar tupeu sa am. Si mi-au avansat ei bani de chirie, de haine, de tot. Aveam 2-300 de dolari pe saptamåna de cheltuit si mi-a fost mult mai usor. Evident, agentia si-a recuperat toti banii din primele mele job-uri.
Tango: Mai tii minte primul tau casting?
VALENTINA PELINEL: A fost o lista intreaga… M-au trimis din prima zi la o lista de castinguri impreuna cu cineva din agentie. Am mers cu metroul si tin minte ca eram panicata de cum o sa ma descurc eu atunci cand nu o sa mai vina cineva de la agentie cu mine. Dar am invatat repede. Primul meu job a fost insa la un show-room la Chanel. Si iti dai seama cum m-am simtit eu, cum am scris imediat in tara ca eu lucrez pentru Chanel… nu-ti imaginezi cum ma simteam… Si de atunci au inceput sa curga ofertele.
Tango: Am citit in presa o declaratie a Alinei Puscau in care spunea ca la inceput a fost intr-un fel pacalita de agentiile de acolo. Adica au dus-o cu limuzina la casting-uri, ii puneau la dispozitie tot luxul fara sa-i spuna cineva cat o va costa ulterior acel lux…
VALENTINA PELINEL: Da, te poti pacali daca nu stii cum sta treaba pe acolo. Ei te intreaba daca vrei sa mergi cu metroul sau masina, dar nu stau sa-ti dea toate costurile. Asta-i viata, nu sta nimeni sa aiba grija de finantele tale sau sa-ti caute varianta economica pentru fiecare lucru. Ei au sute de fete, n-au de unde sa stie fiecare ce-si permite. E o industrie, fiecare isi vede de ale lui. Am invatat lectia asta pe pielea mea, cand le-am spus ca ma durea maseaua si ei imediat mi-au facut programare la unul dintre cei mai buni dentisti. Cand am vazut factura de mii de euro, era sa lesin, dar n-am mai avut ce sa fac. Data viitoare m-am descurcat singura…
Tango: Cum ai putut sa ramai acolo, din punct de vedere legal vorbind?
VALENTINA PELINEL: La inceput am ajuns cu o viza de turist de care s-a ocupat Ema, prietena care de altfel m-a ajutat sa particip la concurs, apoi agentia mi-a facut permis de munca pe care l-am tot prelungit pana m-am plictisit si am devenit rezident. As fi putut sa o fac mult mai devreme, dar nu m-a pasionat niciodata nici rezidenta, nici cetatenia, am facut-o doar ca sa-mi fie mai simpla viata.
Tango: Ce ai facut cu primii dolari castigati?
VALENTINA PELINEL: Ma apuca rasul cand imi amintesc. Cand m-am vazut cu primii dolari avansati de agentie, am intrat in primul magazin iesit in cale si am cumparat numai prostii. Flori de plastic, decoratiuni, tot ce nu vazusem eu in Romania. Nimicuri luam. La inceput ma intorceam o data la trei luni in tara si imi umpleam valizele cu prostioare. Eram fericita ca puteam sa cumpar tot ce-mi doream, pentru mine si pentru familie. Iar o mare parte din bani se duceau la inceput pe cartele telefonice. Imi lipsea mama enorm si vorbeam zilnic cu ea… Apoi ii trimiteam bani in plic, nu auzisem de transferuri bancare, asta pana s-a prins postasul si a inceput sa opreasca el banii. Atunci am invatat ca mai bine dai un comision, dar banii ajung sigur…
Acolo nimeni nu isi bate joc de timpul altuia
Tango: Tu esti o fire optimista, stiu ca ti-ai facut repede prieteni in SUA, dar chiar nu ai avut momente in care sa te asezi pe caldaram, sa plangi?
VALENTINA PELINEL: Eee, ba da, cum sa nu, dar asta m-a ajutat sa ma descarc si sa merg mai departe. Au fost momente in care mi-era foarte dor de casa, au fost multe dezamagiri, mai ales din partea fetelor. Inchipuie-ti ca acolo sunt cativa clienti si mii de fete care se lupta pentru job-urile respective. Sunt invidii, rautati, de aceea nu m-am imprietenit cu prea multe dintre ele. Alina Vacariu si Alina Puscau, doar cu ele sunt prietena. Am vrut chiar sa las totul si sa vin acasa, unde ma stia toata lumea. Dar mi-am zis ca daca viata m-a adus in America si mi-a dat sansa sa castig cat nici nu visam in Romania, eu nu am dreptul sa dau cu piciorul. Trebuie sa strang din dinti si sa vad partea frumoasa a lucrurilor: echipele cu care lucram erau mereu dragute cu mine si eu cu ele, eu nu plecam niciodata din mijlocul shootingului doar pentru ca se terminasera orele platite, iar ei apreciau enorm asta. Pe de alta, parte acolo nimeni nu isi bate joc de timpul altuia. La un job se munceste, nu se trage de timp. Glumesti, te simti bine, dar munca trebuie facuta in timpul dat, pentru ca orice ora de intarziere costa si daca clientul plateste extra hours din cauza ta, a doua oara nu mai lucreaza cu tine…
Tango: Prima oara cand ti-a fost facuta o propunere indecenta in afara contractului erai inca minora?
VALENTINA PELINEL: Da, cred ca da. Dar eu in general tin la distanta barbatii cu atitudinea mea. Ma stii, nu incurajez deloc astfel de iesiri. Atat le trebuia sa treaca linia bunului simt, ca imi activam automat sistemul de autoaparare si luam foc. Iar ei treceau in banca lor imediat. Ma simteam jignita, cum adica sa-mi faca mie avansuri, adica cine sunt eu? Mai ales ca mama m-a crescut foarte strict, eu nu am avut voie niciodata sa ma uit la filme ca sa nu vad cumva cum se pupa cineva. Si mai era ceva. Dupa ce a murit tata, am auzit tot felul de comentarii rautacioase ca, vezi Doamne, o fata care creste fara tata ajunge rau, e predispusa la moravuri usoare. Si am vrut sa le demonstrez ca nu e asa, ba din contra, ca am ajuns pe picioarele mele fara niciun ajutor masculin…
Tango: Bine, dar meseria ta este asociata cu astfel de lucruri. Parintii nu-si lasa fetele la modeling pentru ca au impresia ca orice succes este asociat cu un compromis. Si sunt multe fete care fac aceste compromisuri.
VALENTINA PELINEL: Perfect de acord. De altfel, m-am educat sa nu ma mai supar cand cineva generalizeaza si spune despre manechine ca sunt asa si pe dincolo. Si eu generalizez de multe ori chiar cand nu am dreptate. Iar in lumea noastra, chiar sunt enorm de multe fete care fac compromisuri. Pentru ca ai tot ce-ti trebuie ca sa o faci, ai mult mai multe considerente sa alegi calea usoara decat cea normala, prin munca proprie. Acolo unde sunt fete frumoase sunt si barbati cu bani interesati de fete frumoase. Eu totdeauna am considerat ca sunt o femeie puternica si ca daca Dumnezeu mi-a dat o anumita povara este pentru ca pot sa o duc, de ce sa ma trisez singura?
Tango: Bine, dar nu ti-a fost niciodata conditionat un job de respectivele propuneri?
VALENTINA PELINEL: Ba da, au incercat, am preferat sa renunt la job-ul respectiv, dar sa-mi pastrez demnitatea. Pe moment, am pierdut, dar in timp am castigat enorm, mai ales la capitolul incredere de sine. S-au dus si la agenta mea, care imi e buna prietena, au intrebat-o ce vreau, ce mai vreau, de ce nu accept sa ma duc cu nimeni? E, uite ca nu vreau. Mie imi place sa dorm linistita si mai ales imi plac barbatii frumosi si barbatii care ma respecta. Ori majoritatea dintre cei care vor sa „cumpere“ modele sunt in varsta, nu chiar aratosi (asta ca sa fiu draguta) si insasi propunerea lor imi dovedeste ca nu ma respecta. Direct mi se intorcea stomacul pe dos. Eu mereu mi-am imaginat iubitul ca un print: frumos si gentleman, cu maniere impecabile. Vorbeam si cu Cristi – daca atunci in discoteca el s-ar fi dat la mine, nu iesea nimic. Il trimiteam urgent la plimbare.
Tango: Care a fost primul job mai important primit?
VALENTINA PELINEL: Primele reclame televizate. Se platesc mult mai bine si in plus primesti bani la fiecare difuzare. Mi se parea genial! Toata ziua verificam cutia postala. Iti dai seama, tu dormi si-ti vin cecurile. Nu mari, de 5,15, 20, 30 de dolari, dar se aduna! Era foarte distractiv dupa fiecare reclama tv sa stau sa pandesc cecurile… Dupa prima reclama, m-au inscris automat in Uniunea Actorilor care, contra unui abonament, iti monitoriza toate aparitiile tv si-ti aduna drepturile de autor. Din toate tarile unde era difuzata respectiva reclama.
Tango: Stiu ca ai avut un outdoor imens in Times Square. Cum te-ai simtit?
VALENTINA PELINEL: Super! A fost o reclama pentru un mall din oras si tin minte ca mi-am anulat o vacanta pentru jobul respectiv doar pentru ca agenta mea insistase enorm sa-l fac. Abia la shooting am vazut ca urma sa fiu pusa pe un billboard de 30 de metri in Times Square si altele aproape la fel de mari prin tot orasul. Iti dai seama cat as fi regretat daca as fi refuzat…
Tango: Ce inseamna de fapt sa fii un manechin adevarat?
VALENTINA PELINEL: Sa ai grija de tine si sa ai super incredere in tine! Sa pornesti de la inceput cu ideea ca tu poti! Sa nu alegi de la inceput calea usoara, ca nu ai facut nimic! Eu am fost optimista de mica si intotdeauna seara imi proiectam ce visam eu sa mi se indeplineasca. Tot, in cele mai mici detalii. Mi-am imaginat si apartamentul de la New York, cum o sa mi-l decorez, in ce culori, TOT! Si, conform legii atractiei, ce proiectezi in univers ti se intoarce. Multi au spus ca eu am avut noroc, ca nu a trebuit nici sa spal vasele la NY, nici sa fiu hostess, am inceput direct ca manechin. Dar eu cred ca norocul ti-l faci. Cu tenacitate si optimism! Eu sunt super optimista si super ambitioasa!
Tango: Si atunci pentru tine viata de model e o vesnica distractie?
VALENTINA PELINEL: Evident ca nu! E o continua alergare. Inchipuie-ti ca un om care are un job normal s-a angajat, stie ca in fiecare zi se duce la birou. Noi in fiecare zi mergem la castinguri, practic cautam de munca zilnic. Unele castinguri le iei, altele nu. Indiferent cat esti de buna, la unele joburi esti potrivita, la altele nu! Daca iei fiecare casting pierdut ca o respingere, e grav! Daca nu esti pregatita mental, cedezi! De aceea multe fete ajung sa se drogheze, sa bea sau sa se arunce in bratele primului venit! Si mie mi-a fost greu la primele castinguri pierdute, nu intelegeam de ce, le vedeam pe cele care castigau mai urate decat mine… Dar incet – incet am inteles ca fiecare avem locul nostru si atuurile noastre.
La facultate nu m-am inscris
Tango: Ai pierdut un job pe care ti l-ai fi dorit foarte mult?
VALENTINA PELINEL: Am pierdut multe joburi pe care practic le castigasem, dar nu aveam viza de Hong Kong sau mai stiu eu ce alta locatie in care se filma reclama. Dar cel mai dureros a fost cand am castigat un casting pentru o reclama cu George Clooney si nu am putut filma pentru ca trebuia sa am 24 de ani in momentul filmarii (fiind reclama pentru alcool), iar eu faceam 24 de ani peste doua luni!!! A fost crunt!
Tango: Si liceul l-ai terminat acolo?
VALENTINA PELINEL: Acolo am studiat si am dat examenul de echivalare a liceului, un fel de bac al nostru. Dar la facultate nu m-am inscris. Aveam joburi, aveam alte prioritati. Iar un lucru care nu e facut la timpul lui mai bine nu-l mai faci.
Tango: Ce inseamna New York-ul pentru tine?
VALENTINA PELINEL: Orasul care m-a adoptat, orasul care mi-a dat sansa sa-mi castig independenta, sa castig banutul meu pe care nici nu-l visam in Romania. New York-ul m-a luat pe mine, o pustoaica din Romania, m-a crescut si mi-a dat sanse egale cu orice american. De aceea il iubesc atat de mult. Nicaieri in lume nu ma simt mai in largul meu ca la New York. Acolo sunt ca pestele in apa.
Tango: Cum l-ai cunoscut pe Cristi?
VALENTINA PELINEL: Soarta. M-au chemat sa vin in juriu la Top Model Romania si intamplator eram in Germania la un job, asa ca nu mi-a fost greu sa vin. Si dupa concurs am iesit la o discoteca. M-am lasat cu greu convinsa de o prietena si, cum aveam sa aflu, si Cristi la fel. Era vorba sa vin in tara doar pentru cateva zile, dar m-am indragostit si am ramas doua luni! Daca-mi spunea cineva inainte, as fi ras. Cum adica sa ma indragostesc? Eu aveam treaba mea, joburile mele. Dar a fost sa fie! Eu eram un robot care muncea, strangea bani si atat. A fost si momentul oportun, desi initial nu parea. El venea dupa un divort, o avea pe Ioana si nu se gandea la o relatie serioasa, mie nici prin cap nu-mi trecea sa ma intorc in Romania… Doi Sagetatori nebuni…
Dar dupa patru zile, de ziua mea, a venit cu un inel, mi-a spus ca ma iubeste si ca nu mai poate trai fara mine. Si pentru prima oara in viata mea am simtit cuvintele astea direct in stomac. Mi-am zis: „Stii ce, sunt independenta, am muncit atatia ani pe branci, ia sa-mi ascult si eu inima, ca baiatul asta e asa frumos, exact cum
mi-am dorit!“. Asa ca am sunat in America si le-am spus ca eu am putina treaba, sa nu ma deranjeze o perioada, ca eu m-am indragostit! Iti dai seama ca nu m-a crezut nimeni, nu? Agenta mea a innebunit, nu stia cum sa ma faca sa vin mai repede. Si am venit… dupa doua luni. Timp in care baiatul meu m-a dus la schi, mi-a pus clapari in picioare pentru prima oara in viata mea, am avut parte de adrenalina de la inceput…
Tango: Spui ca te-ai indragostit la prima vedere. Ti se parea foarte frumos?
VALENTINA PELINEL: Da, foarte frumos! Si stii ce e amuzant? Ca mie nu mi se pare niciun barbat frumos! Totdeauna am fost foarte dificila, si doar lucram si cu baieti model, dar nu mi se parea niciunul frumos. Puteam sa zic, daca ma intreba cineva, ca Pierce Brosnan e un barbat frumos, si poate ca si George Clooney. Dar nu asa, sa ma omor. In rest, n-am putut sa gasesc o fizionomie de barbat sa zic: uau!
Tango: Deci tu habar n-aveai cine e Cristian Boureanu, cand l-ai vazut prima data?
VALENTINA PELINEL: Nu, eu veneam in Romania de doua-trei ori pe an, n-aveam nicio treaba cu politica. Si nici el nu stia – culmea – de mine! Dar cum l-am vazut, mi-au picat ochii pe el si-am zis: uau!
Tango: Ti-amintesti cum era imbracat?
VALENTINA PELINEL: Era in costum, ca era in campanie electorala, in 2004, in decembrie. Si zambea tot timpul, asa cum imi place mie, ca si eu toata ziua rad. Si nu-mi luam ochii de la el, ma intrebam cine e baiatul asta. Iar pe prietena mea o bufnit-o rasul, mi-a zis: nu te cred ca ai intrebat asa ceva! Eu eram foarte rece, foarte dificila in relatiile cu barbatii, era un fel de autoaparare. Eram o mica scorpie! Dar m-am inmuiat toata, ca sa vezi ca fiecare isi are nasul!
Tango: Iar relatia voastra a inceput chiar atunci cand v-ati cunoscut?
VALENTINA PELINEL: Direct atunci, iar eu n-am mai plecat in America. Ne-am cunoscut pe 4 decembrie si pe 8 era ziua mea, aveam petrecere organizata, tot. Si am aflat ca suntem Sagetatori amandoi, si ca ne place America, toate s-au potrivit perfect. Iar el mi-a zis: uite care e treaba, nu vrei tu sa-ti faci ziua in Romania? Am zis: ba da! A fost brusc totul, si cei de la agentie s-au mirat cand i-am sunat si le-am spus ca nu mai vin.
Apoi am stabilit sa facem si ziua lui impreuna, ca asa e corect, si am facut si ziua lui, apoi, hai Craciun, hai revelion… Si, uite asa, m-am intors abia dupa doua luni in America! Iar eu nu credeam niciodata ca as fi in stare sa fac asa ceva!
Tango: Cum a fost prima intalnire cu Ioana, fata lui Cristi?
VALENTINA PELINEL: A fost ciudat, pentru ca nu stiam cum sa ma comport. Iar ea nici atata nu stia, se uita urat la mine… Iti dai seama, eu aterizata de pe scena direct in rolul de mama vitrega, ea cu preconceptia de la mama ei ca eu sunt rea, asa incat se purta cu mine infernal, eu nu stiam cum sa reactionez, nu ma respinsese nimeni asa in viata mea, iar Cristi a picat la mijloc. A fost greu la inceput, de multe ori am vrut sa renunt din cauza asta… Eram foarte ranita de felul in care se purta cu mine, nu intelegeam cum de un copil se poate purta asa urat.
Dar tot Cristi a dezamorsat bomba, mi-a explicat mie prin ce a trecut Ioana si ca trebuie sa fim mai blanzi cu ea, iar ei ca eu nu sunt Baba Cloanta si ca nu ii vreau raul. Si apoi amandurora ca ne iubeste foarte tare pe amandoua, iar daca si noi il iubim pe el i-am face viata mult mai usoara daca am gasi o cale sa ne intelegem. Si asta am si facut, cu pasi mici, dar eficienti. Acum suntem prietene. Si acum e mai usor. Ea e mare, sta mai mult la mama ei, dar pana la 7-8 ani a stat aproape tot timpul cu noi. Asa a fost sa fie.
Tango: Spui ca ai plecat dupa doua luni in America. Si?
VALENTINA PELINEL: Si de Valentine’s Day mi-a facut o surpriza si a venit acolo. A fost foarte amuzant! Eu aveam un job intr-o zona industriala si… a venit cu mine. Si sa ne vezi pe noi cum am sarbatorit primul nostru Valentine’s Day cu furculite si farfurii de plastic, mancare de fast-food si scaune pe masura! Noroc ca luase el o sampanie!!! Si relatia a curs timp de doi ani intr-un du-te vino care ne-a naucit, la fiecare doua saptamani ba venea el, ba veneam eu, pana cand am inteles ca nu se mai poate asa, unul dintre noi trebuie sa faca un pas, iar avand in vedere cariera lui si faptul ca avea un copil mic, am decis sa fiu eu aceea care sa puna o pauza carierei de model.
Tango: Cum ai luat decizia sa te casatoresti asa de tanara? Ca, in general, in meseria ta mai putini se casatoresc la varsta asta…
VALENTINA PELINEL: Adevarul e ca, intr-un fel, casatorindu-ma, m-am retras in culmea gloriei. Dar am simtit ca e momentul sa ma linistesc un pic, pentru ca de mic copil am trait cu bagajul dupa mine, nu aveam un loc stabil, in fiecare zi luam avionul, asta era mijlocul meu de transport ca sa merg la lucru, adica la sedintele foto. Si, la un moment dat, am obosit, pentru ca eu am avut o viata de robot – pentru mine nu existau vacante, nu existau iesiri cu prietenii, erau intai sedintele foto si apoi restul. Intotdeauna, cand aparea o sedinta foto, eu renuntam la tot, fie ca aveam o vacanta planuita, fie ca aveam o iesire cu prietenii, o iesire la film, orice ar fi fost. Eu eram un robot, calculat, care strangea dolar cu dolar si care, practic, dorea sa-si castige independenta. Pentru ca asta mi-a folosit ca siguranta, fata de ai mei, mai ales.
Tango: Si asa a fost, ti-ai castigat independenta?
VALENTINA PELINEL: La momentul acela da, desi n-a fost usor si mi-am sacrificat copilaria, practic. Dar cand ma uit inapoi si-mi dau seama ca 90% dintre fete termina meseria asta fara niciun ban in cont sau se arunca in bratele unor barbati de care sa depinda… Sunt foarte multe cazuri de genul asta, si asta e trist. Iar eu mi-am zis ca nu vreau sa ajung asa, daca tot m-am sacrificat si am plecat de acasa, sa o fac pentru ceva, sa raman cu ceva.
Tango: Si ti-ai cumparat casa, ce ai facut cu primii banii castigati?
VALENTINA PELINEL: Mi-am cumparat un apartament, la New York, pe care inca-l am. De fapt, pe cel initial l-am schimbat cu un altul, dupa ce m-am casatorit, si de aici toate discutiile despre cate case am capatat eu… Dar eu il aveam deja, era al meu.
Tango: Deci inseamna ca ai reusit sa strangi o suma destul de mare daca ai putut sa-ti cumperi o casa la New York.
VALENTINA PELINEL: Da, pai ti-am spus, am fost un robot care a adunat, a adunat, pana a obosit. Si dupa aceea, cand au aparut momentul potrivit si persoana potrivita, robotul s-a oprit!
Tango: Si cum ati luat decizia sa va casatoriti? Pentru ca multi nu mai fac pasul asta, mai ales in zilele noastre…
VALENTINA PELINEL: Da? Si cate femei ai auzit sa zica „nu“ cand sunt cerute in casatorie?
Tango: N-am auzit, e adevarat, dar am auzit foarte multe care sunt necasatorite si care zic ca ele au ales asa. Dar, de obicei nu le cred.
VALENTINA PELINEL: Asta zic si eu, ca era un pic ciudat, nu puteam sa zic nu, mai ales ca il iubeam pe acest om! Si chiar era momentul, se intamplasera lucrurile in asa fel, incat sa ma relaxez si eu. Voiam sa simt ca traiesc, ca am si eu, acolo, o casa, o masa, pe cineva langa mine. Si m-am simtit destul de in siguranta, din punct de vedere financiar, ca sa pot face pasul asta.
Tango: Dar sacrificii de alt gen ai facut? Ti-a fost greu, fata de alte fete, sa fii atenta la ce mananci, sa ai program de mers la sala, lucruri de genul asta?
VALENTINA PELINEL: Sa stii ca n-am avut probleme pana acum vreo trei ani, cand m-am ingrasat si din cauza faptului ca merg mai tot timpul cu masina, nu mai merg atata pe jos, ca la New York… In plus, viata de femeie casatorita e mai relaxanta! N-am avut probleme, totdeauna am mancat foarte mult. Acum, din pacate, nu mai pot sa mananc la fel de mult, dar fac foarte mult sport, ca sa nu-mi refuz si eu niste capricii.
Tango: Ce sport faci?
VALENTINA PELINEL: In fiecare zi fac aerobic si uneori fac si jogging, inainte de aerobic. Am facut si powerplate o perioada, si o sa revin, iar acum lucrez la o caseta de aerobic, pe care o sa o filmez in 2-3 saptamani. Dar, oricum, organismul meu nu mai e cel de acum 10 ani!
Tango: Deci planuiesti sa revii in modeling?
VALENTINA PELINEL: Nu am considerat niciodata ca m-am retras definitiv. Chiar si la New York, am tinut legatura cu clientii, cu prietenii, si toti imi spun ca parca e mai ok ca inainte, te simtim mai fericita si mai implinita, si parca arati mai bine ca inainte!
Eu am mai facut sedinte foto acolo, aici la fel, desi sunt foarte selectiva in Romania. Nu vreau sa ma implic in multe proiecte, ca practic nu m-am intors sa iau painea fetelor de aici sau sa cobor stacheta, in niciun caz. Si atunci am hotarat sa ma implic foarte rar, numai in proiecte foarte frumoase, in proiecte mari si serioase, bineinteles.
Ma simt atat de tanara, ma simt ca un copil…
Tango: Cat de apropiata esti de politica din Romania? Il sustii pe sotul tau, urmaresti tot ce se intampla la noi in politica, te intereseaza domeniul?
VALENTINA PELINEL: Sunt apropiata de politica atat cat trebuie sa fie un cetatean, si nimic mai mult. Ca trebuie sa-ti pese, daca traiesti in tara asta, nu? Poate o sa fac copii aici, nu stiu. Si, bineinteles, mai mult de-atat, in cazul meu trebuie sa urmaresc cat de cat subiectele, pentru ca-l urmaresc pe sotul meu, in emisiuni, tot timpul. Il sun, ca sa-l sfatuiesc sa se calmeze, sa nu mai puna la suflet… Si de multe ori colegii de emisiune ii spun: aaa, tu primesti informatii… dar de unde, eu il sun! Numai eu pot sa-l calmez, nimeni altcineva. Pentru ca-l cunosc, stiu ce-l afecteaza si normal ca avem putere unul asupra celuilalt, daca ne iubim. Stiu exact cum sa-l linistesc. Dar nu ma implic mai mult de atat, pentru ca nu-i domeniul meu, e domeniul lui, iar un politician in familie e destul.
Tango: Legat de copii, aveti vreun plan, ai hotarat ceva?
VALENTINA PELINEL: Nu ne-am facut planuri, am zis pur si simplu ce-o fi o fi. El isi doreste mult copii, dar deja are o fetita. Iar eu ma simt atat de tanara, ma simt ca un copil, de multe ori ma simt mai copil decat atunci cand chiar eram, probabil si pentru faptul ca nu am copilarit. Ma simt mica, nu ma simt inca pregatita sa mi se spuna „mama“.
Tango: E mai solicitant pentru voi sa traiti in Romania, unde va cunoaste toata lumea? Exista presiunea presei asupra voastra sau a faptului ca sunteti asa de vizibili?
VALENTINA PELINEL: Sunt si parti bune ale acestui lucru, si parti rele. Adica nu-ti convine cand presa uneori poate te agaseaza sau scrie un neadevar, dar iti convine atunci cand te promoveaza. Deci, cumva, e reversul medaliei: presa te ridica, presa te coboara…
Tango: Si care este adevarul legat de ultimele discutii privitoare la datoriile voastre?
VALENTINA PELINEL: E deja cunoscut faptul ca sunt o persoana optimista si mai mereu cu zambetul pe buze; sunt adesea întrebata daca tot asa am ramas si raspunsul este: da, mai mult ca oricand! Atata timp cat sunt sanatoasa si ma înteleg cu familia, nu am ce sa reprosez nimanui. Intrebata daca as putea sa o iau de la zero, tot cu „Da“ raspund; consider ca daca Dumnezeu ma lasa sa trec printr-o situatie, e pentru a învata ceva din asta si, mai mult ca orice, e pentru ca îmi da si puterea sa o trec cu brio.
Au fost cateva zile in care oamenii de presa m-au sunat sa ma întrebe strict de datoriile sotului/familiei si i-am directionat spre Cristi, deoarece nu sunt în masura sa explic credite luate pentru si garantate cu terenuri, si nici faptul ca e criza mondiala, o stie toata lumea. Noi nu suntem cu nimic diferiti de orice cetatean care a luat împrumut de la banca si încearca sa se descurce.
Cum trec peste criza si probleme? Am o viata frumoasa, nu consider ca îmi lipseste nimic si sunt alaturi de sotul meu si la bine si la greu! Ma mentin fericita cu mult sport (voi filma saptamana viitoare primul meu DVD de aerobic) si lucrez împreuna cu doamna Monica Tatoiu la o carte despre sanatate, in care vom dezvalui secretele si trucurile frumusetii si mentinerii în forma a doua generatii cu aceleasi principii.
Proiectele la care lucrez, sedintele foto la care particip si selectii de materiale de presa pot fi vizionate pe site ul meu www.valentinapelinel.ro – site care este updatat periodic cu informatii si mai ales cu poze.
