Scriitor, vicepresedinte al USR, doctor in economie, senator, presedinte al Uniunii Armenilor. Familist cu reputatie de mare cuceritor. Femeile care i-au traversat viata sunt, se pare, multe si neaparat frumoase. Daca ar fi sa dam crezare aluziilor din presa, in colectia sa de cuceriri speciale s-ar afla si Iolanda Staniloiu, cu care ar avea un copil, sau Mioara Mantale. Il caracterizeaza o vadita zgircenie, pe care si-o disimuleaza, cu abilitate, in glume reusite. Smerit in fata ideilor mari, usor arogant cu cei din jur. Bun orator, manager, poet stralucit, constient de propria valoare. Unii il considera cabotin, altii il pretuiesc. Pe scurt, Varujan Vosganian. Un ghem de contradictii, o personalitate controversata.
Am invatat sa vorbesc romaneste de la copiii de pe strada
Tango: Ce prevaleaza in personalitatea lui Varujan Vosganian: politicianul, economistul sau scriitorul?
Varujan Vosganian: Atunci cind vrei sa stii ce i-ar placea unui copil sa faca la scoala, ii iei brusc caietul si dai la ultima pagina. Si daca acolo gasesti un desen, inseamna ca ii place sa deseneze. Sau daca gasesti niste versuri, inseamna ca are talent la poezie…
Tango: Dumneavoastra ce aveati pe ultima pagina?
VARUJAN VOSGANIAN: Primul lucru pe care l-am facut, dupa ce am invatat sa scriu, a fost sa scriu versuri. Am inceput sa scriu pe la cinci ani si primele poezii pe care le mai am sunt de pe la opt ani. La care cel mai remarcabil lucru era ca n-aveam greseli de ortografie… Eu cred ca traseul meu de destin este traseul de scriitor. Poti sa gasesti glorie in politica, chiar daca la fiecare patru ani aceasta glorie e pusa la grea incercare. Poti sa incerci gloria prin orice altceva. Dar, daca tu nu te-ai fi nascut, legea pe care ai dat-o tu, ca om politic, tot ar fi aparut.
Daca n-ai fi condus tu un guvern sau un parlament, sau o tara, cineva tot ar fi facut-o. Si poate ca ar fi facut-o la fel de bine ca tine. In ceea ce priveste o poezie, o simpla poezie, daca tu nu te nasteai, poezia aia n-o mai scria nimeni. De aceea creatia poarta, mai mult decit orice altceva, marca indispensabila a naturii umane care este unicitatea. Daca eu sunt cu adevarat eu insumi, nu sunt decit prin poezia pe care o scriu.
Tango: In ce limba vorbiti cu animalele si copiii?
VARUJAN VOSGANIAN: In limba armeana. Eu am invatat sa vorbesc romaneste de la copiii de pe strada. Pina la patru ani n-am cunoscut limba romana.
Scaunul pe care stai sa nu fie niciodata mai inalt decat teancul de carti pe care le-ai citit
Tango: Presedinte al Comisiei de Buget Finante-Banci a Senatului, presedinte al Uniunii Armenilor din Romania, doctor in economie, membru fondator al Societatii Romane de Economie, vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor… Nu sunt prea multe comitete si comitii? Nu va cam lacomiti la titluri?
VARUJAN VOSGANIAN: Fiecare om se judeca pentru ceea ce stie sa faca. Pentru unii cheseaua cu dulceata poate sa fie prea sus, pentru ca nu pot sa ajunga la ea, pentru altii prea jos, pentru ca trebuie sa se aplece s-o ridice. Dar cel mai important lucru, cred eu, este ca scaunul pe care stai sa nu fie niciodata mai inalt decit teancul de carti pe care le-ai citit.
Tango: Vorbiti-mi despre copilarie…
VARUJAN VOSGANIAN: M-am nascut la Craiova, dar am copilarit la Focsani, intr-o mahala frumoasa, cu strazi neasfaltate si garduri de lemn inconjurate de valuri de romanita, si copaci, multi copaci… Interesant e ca amintirile cele mai puternice le am despre pomi… As putea sa-i descriu pe fiecare, de la trunchi pina la coroana… Le tin minte si mirosul fructelor din camara… Despre unii dintre ei stiu si cind au murit…
Tango: Aveti singe albastru?
VARUJAN VOSGANIAN: Stramosul meu dupa mama, Melic, a fost un print care a trait in jurul lacului Urmia din Persia. De altfel, Melic, in limba armeana inseamna print. De acolo vine numele de familie al mamei mele: Melichian, adica ai lui Melic. Asta e o poveste de trei sute de ani si mai bine. Printul Melic s-a impotrivit turcilor pina cind, intelegind ca e o lupta fara leac, si-a luat familia si avutul si s-a mutat in muntii Karabaghului, mai la nord. Si iarasi, impins de navalitori, s-a asezat pe platourile muntoase din jurul Erzerumului. Melic a avut sapte baieti.
Cu familiile lor impreuna ei au intemeiat o asezare care s-a numit Zakar. Satul a existat pina in 1915, cind, in timpul conflictelor turco-armene, a fost devastat de turci iar populatia masacrata. Bunicul meu, care era un copil, a scapat fugind, ajungind pe jos in Romania, unde auzise ca s-ar fi refugiat si niste veri ai sai. Dupa ce i-a gasit, acestia au pus mina de la mina si l-au ajutat pe bunicul sa-si deschida, la Craiova, o pravalie de coloniale. Din asta bunicul a facut, cu munca lui, un lant de magazine. Si-a facut si doua rinduri de case…
Femeia reprezinta jumatatea infinita a barbatului
Tango: Hai sa trecem la femei. Care ar fi definitia femeii in viziunea lui Varujan Vosganian?
VARUJAN VOSGANIAN: Femeia reprezinta jumatatea infinita a barbatului. Ea are un mister pe care barbatul nu-l va descoperi niciodata pina la capat. De aceea barbatul are nevoie de femeie: pentru ca ea il ajuta sa descopere lucruri pe care singur nu le-ar descoperi niciodata. Cita vreme femeia reuseste sa stirneasca in barbat dorinta de explorator, ea fiind calauza in acest univers fabulos si clar-obscur, va ramine permanent o atractie pentru el.
Tango: Si de ce ar avea nevoie o femeie de un barbat?
VARUJAN VOSGANIAN: Din acelasi motiv. Asa cum barbatul e atras de misterul femeii, femeia e atrasa de fantezia barbatului de a imagina, de a intui acel mister. Deci, nu frumusetea la femeie, nu puterea la barbat sunt cele care declanseaza atractia reciproca ci, asa cum am spus, misterul pe de o parte si fantezia pe de alta parte. Nu bogatia, nu frumusetea, pentru ca acestea sunt surse limitate, epuizabile. Exista doua numere ale caror dimensiuni omenirea n-a reusit niciodata sa le acopere pina la capat: doi si infinit. Doi, adica un barbat si o femeie, pot recladi infinitul…
Tango: George Calinescu a scris, la un moment dat, aceste cuvinte: „Mi-l pot imagina pe Ovidiu contemplind marea, dar nu-mi pot imagina o femeie decit contemplindu-l pe Ovidiu“. Subscrieti?
VARUJAN VOSGANIAN: Cred ca ceea ce spune Calinescu despre femeie nu trebuie luat ca reper. Calinescu nu este un exemplu de cunoastere a femeii. Nu subscriu.
Tango: Se poate vorbi despre barbati destepti si barbati prosti in legatura cu modul de „abordare“ a femeii?
VARUJAN VOSGANIAN: Nu, nu exista barbati destepti si barbati prosti la capitolul asta. Exista barbati care doresc sa aiba si barbati care doresc sa imparta. Primii vor fi intotdeauna neimpliniti. Ceilalti vor avea intotdeauna femeia de partea lor.
Tango: Ce inseamna sa imparti?
VARUJAN VOSGANIAN: Sa imparti, adica sa imparti cu o femeie. Iar asta presupune intelegerea unui lucru foarte simplu: incepind cu actul sexual si terminind cu viata obisnuita, cel care are cel mai la indemina placerea este barbatul. Tocmai de aceea placerea cea mai mare a barbatului nu trebuie sa fie cea primara, directa, ci aceea de a oferi placere femeii. Pentru ca o femeie nu trebuie invinsa, ci cucerita. O femeie este a ta atunci cind o cuceresti, nu atunci cind o invingi.
N-am avut un tata care sa ma duca la bordel si nici vaduve tinere care sa ma ispiteasca
Tango: Ce este un misogin?
VARUJAN VOSGANIAN: Un misogin e un barbat caruia ii este frica de femei. Un misogin traieste intr-un cult iluzoriu al propriei puteri, evitind confruntarea. Caci, dintre toate probele, incepind cu cele olimpice si terminind cu cele profesionale, cea mai teribila proba este femeia. Sa cuceresti o femeie este la fel de greu cum e sa cuceresti o lume. Iar femeia trebuie cucerita tot timpul, nu doar o data. Caci ea nu e ca o camara pe care o incui si o descui de cite ori vrei sa iei o conserva dinauntru.
Tango: Ce e mai greu: sa cuceresti o femeie sau sa o pastrezi?
VARUJAN VOSGANIAN: Sunt doua „indeletniciri“ diferite, ca sa zic asa. Cind cuceresti o femeie, ea se indragosteste de tine. Cind o pastrezi, atunci te iubeste. Starea de indragosteala si starea de iubire sunt doua stari diferite. Prima e o stare emotionala, de surpriza, a doua este de intelegere.
Tango: Care a fost prima dumneavoastra „indragosteala“?
VARUJAN VOSGANIAN: Prima fata care mi-a placut ca femeie avea un nume interesant si oarecum predestinat: Ela. Predestinat in sensul ca exista un personaj cu numele asta, intr-un roman de Camil Petrescu. Eram in clasa a opta, iar ea avea o feminitate mult mai dezvoltata decit colegele ei. A fost o relatie de parc si cinematograf. Pina in vacanta de vara, cind mi-a spus ca are un prieten care este elev la Liceul Militar… S-a si casatorit cu el, de altfel.
Tango: Dar prima experienta sexuala?
VARUJAN VOSGANIAN: Eu nu vorbesc niciodata in mod concret despre experientele mele de acest gen, pentru ca, daca fac asta, creez o stare de neincredere femeilor pe care le-am cunoscut. Fiecare va crede ca, la un moment dat, voi vorbi despre ea… Tot ce pot sa spun e ca prima femeie pe care am cunoscut-o era virgina. Ca si mine. Deci experienta n-a fost nici pe departe o sarbatoare cu focuri de artificii. A fost… greu.
Tango: N-ati fost pregatit?
VARUJAN VOSGANIAN: Ba da. Eram toba de carte in privinta asta. Si mi-am dat seama ca aici cartile nu folosesc la nimic. Ba chiar le recomand calduros tinerilor care cred ca pot invata ceva din carti inainte de a avea prima relatie, sa abandoneze definitiv calea asta. Femeia este o carte pe care n-a scris-o inca nimeni pina acum. Fiecare scriem doar cite un capitol. Dar ea este precum Enciclopedia Britanica: nu se termina niciodata.
Tango: La ce virsta se intimpla asta?
VARUJAN VOSGANIAN: La virsta normala pentru vremea aceea. N-am fost precoce, n-am avut un tata care sa ma duca la bordel si nici vaduve tinere prin vecini, care sa ma ispiteasca… La virsta la care o fac baietii atunci cind se pregatesc sa plece in armata.
O femeie adevarata este acea femeie care frizeaza irealitatea
Tango: Intimplari memorabile…?
VARUJAN VOSGANIAN: Am trait scene de la cele mai diverse si mai amuzante, pina la cele mai memorabile. De la faza in care o fata m-a invitat la dans, apoi mi-a spus ca se duce sa se pudreze si nu s-a mai intors, lasindu-ma s-o astept aiurea, pina la scena in care mama a intrat in camin si a batut la usa de la camera fetei la care ma aflam, iar eu a trebuit sa escaladez fereastra pe dinafara ca sa intru in alta camera…
Tango: Povestiti-mi, in termeni care sa nu constituie o indiscretie, despre prima femeie adevarata din viata dumneavoastra.
VARUJAN VOSGANIAN: Prima femeie adevarata a fost, de fapt, ca orice revelatie, rezultatul unei acumulari in ceea ce ma priveste. Probabil ca, pina in momentul acela, nu eram pregatit sa o intilnesc. Sunt, deci, in masura sa spun ce inteleg eu prin femeie adevarata: o femeie adevarata este acea femeie intru totul reala si concreta, care frizeaza irealitatea. Adica femeia care incepe sa rezoneze cu irealul despre femeie pe care ti l-ai construit tu. Iar ea poate fi definita ca atare, pentru ca te ajuta pe tine sa intelegi ca, in fapt, important nu e ceea ce simti, ci ceea ce comunici. Asa cum importante, uneori, nu sunt malurile, ci podul dintre ele.
Tango: Exista vreun raport intre cantitate si calitate? Adica intre numarul femeilor cunoscute anterior si calitatea unei relatii prezente?
VARUJAN VOSGANIAN: Cred ca da. Experienta iti confera o anumita siguranta si te ajuta sa eviti situatiile neplacute. De pilda iti dai seama cu usurinta daca unei femei ii place sau nu de tine si asta te scuteste sa fii insistent mai mult decit e cazul. Dar, in egala masura, experienta poate duce la un blocaj al cautarilor, pentru ca nu mai ai rabdarea sa explorezi pina la capat. In orice caz, e bine, in aceasta perioada, sa lasi deoparte experientele colaterale. Daca abordezi mai multe femei in acelasi timp, nu vei cunoaste nici una pina la capat. Iar femeile, precum salbaticiunile din padure, simt apropierea unei alte femei. Toate femeile simt. Diferenta dintre ele este ca unele iti spun, din orgoliu, iar altele nu-ti spun, ca sa nu te piarda.
Experientele nefericite cu femeile pot transforma un barbat care a ajuns la putere intr-un monstru
Tango: In ce masura Varujan Vosganian, cel de acum, este rezultatul experientelor si trairilor provocate de femei?
VARUJAN VOSGANIAN: Trairile mele determinate de femei pot fi asemuite cu o orga. Cu o singura deosebire: la orga, dupa ce ai luat degetul de pe clapa, sunetul inceteaza. La mine, dupa ce o experienta a incetat, trairea continua sa reverbereze. Reverbereaza si acum…
Tango: Nu cumva s-a blocat clapa?
VARUJAN VOSGANIAN: Se poate spune si asa. (Ride). Am placa de la rezonanta apasata… Eu cred ca experienta cu femeile marcheaza mult viata unui barbat. In ambele sensuri, adica si constructiv, si distructiv. Fara sa fac comparatie cu cine stie ce merite ale mele, ma intreb care dintre barbatii politici sunt impliniti in relatiile cu femeile. Imi permit chiar si un raspuns: experientele nefericite cu femeile, frustrarile si neimplinirile pot transforma un barbat care capata putere intr-un monstru. Pentru ca el va incerca, printr-o demonstratie de forta, sa compenseze neputintele sale in ceea ce priveste femeile. Caci aceste experiente te marcheaza definitiv.
Tango: Cit de importanta e frumusetea fizica a unei femei?
VARUJAN VOSGANIAN: Eu am sa fiu foarte sincer. Nu fac parte din categoria celor care spun ca „nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie“. Nu. Una dintre calitatile esentiale ale femeii care sa ma intereseze pe mine e frumusetea fizica. Recunosc ca este o limita a mea, nu ma mindresc cu asta. Dar am sa ma si explic. O femeie frumoasa este mai expusa la solicitari si faptul ca te-a ales pe tine este un indiciu despre calitatile tale. Pentru ca ea are de ales intre mai multe oferte. Daca te alege insa o femeie urita, asta poate sa insemne si ca n-a avut de ales.
Tango: Deci o femeie urita nu prea are sanse la dumneavoastra, oricite alte calitati ar avea.
VARUJAN VOSGANIAN: Nu. Eu am facut un bilant a tot ce mi s-a intimplat pina acum si, socotind ca sunt la virsta maturitatii, nu cred ca ma mai pot schimba.
Barbatii transfera nevestelor responsabilitatea nefericirii lor
Tango: Cit de importanta e sexualitatea in viata unui barbat?
VARUJAN VOSGANIAN: Foarte importanta. Cu atit mai importanta cu cit oamenii incearca sa ascunda lucrul asta. Atractia dintre un barbat si o femeie are aceleasi resorturi cu atractia dintre doua planete. Iar aceasta atractie este, in ultima instanta, sexualitate.
Tango: Care e diferenta dintre nevasta si amanta?
VARUJAN VOSGANIAN: Am colegi care sunt la a doua sau la a treia generatie de neveste. Si, implicit, la a doua sau a treia generatie de copii. Am observat ca barbatii incearca sa transfere responsabilitatea nefericirii lor pe seama nevestelor, consolindu-se in bratele unor amante. In realitate, diferenta dintre nevasta si amanta nu este una de calitate, ci de timp. In sensul ca, dupa un anumit timp, amanta incepe sa semene cu nevasta. Adica, daca amanta iti devine nevasta, ea incepe sa semene, ca nevasta, cu nevasta precedenta. Si asta nu pentru ca femeile sunt la fel, ci pentru ca tu esti acelasi. Intr-o casnicie, comportamentul femeii este influentat, inevitabil, de defectele barbatului.
Ceea ce crezi tu ca e defect la femeie este, de fapt, riposta ei la defectele tale. De exemplu, daca tu lasi firimituri la masa, indiferent a cita nevasta este, ea iti va face, invariabil, aceleasi observatii. Sau daca, atunci cind ea vrea sa doarma, tu tii veioza aprinsa, iti va spune sa stingi veioza. Vei observa, cu stupoare, ca esti un fel de anti-Pygmalion. Ca ajungi sa creezi un anti-model de femeie, din cauza defectelor tale. De aceea, dupa parerea mea, barbatii cu adevarat barbati sunt nu aceia care schimba multe neveste, ci aceia care reusesc sa pastreze aceeasi nevasta.
De la pian pina la pat erau doar citeva zeci de centimetri
Tango: Cum v-ati cunoscut sotia? Cum ati cucerit-o, vreau sa spun?
VARUJAN VOSGANIAN: Pe Mihaela am cunoscut-o in imprejurari cu un anumit farmec. Eu cintam la pian, dadeam concerte, iar ea era la Conservator. Am invitat-o la mine sa-i cint la pian… E mai interesant sa inviti la tine in casa o fata, ca sa-i cinti la pian, decit s-o inviti la o cafea… Daca o inviti la o cafea te poate acuza ca ai interese precise, pe cind asa e un gest cultural, nu te poate refuza.
Tango: Intentia este aceeasi, recuzita difera…
VARUJAN VOSGANIAN: In ceea ce ma priveste, cam asa era… In camera mea de holtei se aflau un pat, un pian, un scaun si un motan. Scaunul era ocupat de motan, eu ma asezam la pian sa cint, mai raminea patul. Inevitabil, fata se aseza pe pat. In plus, aveam niste piese pe care puteam sa le cint pe intuneric. E adevarat, piese incarcate de un anumit lirism, Patetica, Sonata lunii, sau preludiul din prima fuga a lui Bach… Ii spuneam: „Vrei sa-ti arat ca pot sa cint asta pe intuneric?“. Si ii aratam. Piesele aveau avantajul ca se puteau cinta cu anumite extensii, pina la octavele de sus. Iar de la octavele de sus pina la pat nu erau decit citeva zeci de centimetri… Asa mi-am cunoscut nevasta…
Asta se intimpla acum 22 de ani, in 1983. Terminasem facultatea de un an, iar ea era studenta la Conservator. Apoi am compus impreuna o lucrare, un fel de mic oratoriu. Ea a facut muzica, eu versurile. Am cistigat impreuna o gramada de bani, vreo 1500 de lei. Mie mi-au revenit 400 de lei, ei restul. Banii i-am pus la un loc. Eu am cumparat de toti banii un pick-up pentru mine, iar ei i-am cumparat, din alti bani, o rochie de 1100 de lei. Ulterior, eu am venit cu pick-up-ul zestre. Iar rochia pe care i-am cumparat-o ii este buna si acum. Deci m-am cam pacalit, cumva…
Am lucrat ca incarcator la fabrica de bere
Tango: Dupa cit timp v-ati casatorit?
VARUJAN VOSGANIAN: A durat vreo trei-patru ani pina m-am hotarit sa ma casatoresc. M-am hotarit greu, trebuie sa recunosc.
Tango: De ce?
VARUJAN VOSGANIAN: Pentru ca sunt un om salbatic si liber, caruia nu-i plac constringerile. Mi-a fost greu sa-mi atirn pina si o cravata de git, in 1990, cind am intrat in Parlament. Sunt fundamental un om indisciplinat. Consider ca, mai importanta decit disciplina ascultarii, e disciplina refuzului.
Tango: Ce inseamna disciplina refuzului?
VARUJAN VOSGANIAN: Inseamna sa nu accepti sa fii pus in fata faptului implinit. De aceea am fost greu de stapinit si am avut adesea proasta inspiratie sa nu-mi respect sefii decit daca meritau. Asa am ajuns, in timpul comunismului, sa fiu trimis disciplinar la fabrica de bere Bragadiru, ca incarcator-distribuitor. Caram navete de bere. Desi am fost sef de promotie, la Comert… Am avut o viata nostima si fabuloasa. Chiar incredibila, daca stai s-o povestesti. Si asta s-a datorat, in buna masura, si femeilor pe care le-am cunoscut.
Tango: Va iubiti sotia?
VARUJAN VOSGANIAN: Bineinteles. Altfel decit acum douazeci de ani, pentru ca, intre timp, a devenit mama fetitei mele, Armine, care are acum 13 ani. O iubesc intr-un fel mai domol, mai linistit, mai statornic.
Tango: Poate un copil sa fie un obstacol in calea libertatii unui barbat?
VARUJAN VOSGANIAN: Poate si chiar este un obstacol in calea libertatii unui barbat. Pentru ca el, copilul, este un fel de constiinta a ta. De el iti e cel mai rusine, orice ai face. In fata lui n-ai nici o scuza.
Tango: Care credeti ca e limita maxima a intelegerii unei femei fata de un barbat?
VARUJAN VOSGANIAN: Limita maxima a intelegerii unei femei este urmatoarea: o femeie ramine alaturi de un barbat, daca puterea ei de a iubi este mai mare decit puterea de a suferi.
