fbpx

Visuri la preț redus – de Dara Codescu

de

Nimic nu e mai potrivit pentru nașterea unui vis decât o vacanță de vară, din vremea adolescenței. Este vârsta când poți ignora, cu seninătate, orice barieră care ți s-ar așeza în cale. Când te afli la început de drum, cea mai mare liniște vine din credința că timpul este nelimitat și este imposibil să dai greș. E de ajuns să vrei, din toată ființa ta, să trăiești în realitate toate ispitele imaginației.

Fotografie de Paul Buciuta

Așa cum castelele de nisip își păstrează arhitectura perfectă, până la prima pală de vânt, iscat din senin, sau până când primul val de mare năbădăioasă năruie totul, tot cam așa se întâmplă și cu visele îndrăznețe! Câți dintre noi au ajuns la destinația dorită? Îți plăsmuiești visul până în cele mai mici detalii, îl simți respirând, e viu. Dar, de cele mai multe ori, intervin atâtea schimbări pe parcurs, încât cu greu mai recunoști varianta inițială!
Ai dat examen ani la rând, voiai să devii medic. N-a fost să fie! – ți-ai zis. Și-ai făcut o școală tehnică. Bună și aia!
Ți-ai înjghebat o micuță afacere de familie – un magazinaș, o seră cu legume, o croitorie… În visurile tale, totul mergea bine, te dezvoltai de la an la an, investeai necontenit. Taxe, impozite, penalizări, blocaje financiare – prea multe încercări pentru un om care vrea să muncească cinstit!
La vârsta maturității, devenim puțin mai prudenți, dar și mai sceptici. Cu toate astea, ne avântăm în planuri semețe și ne activăm încăpățânarea de a nu renunța cu totul la ceea ce ne-am dorit. Căutăm formule noi, schimbăm datele problemei, adăugăm elemente noi, abandonăm altele vechi.
Cum-necum, cei mai mulți ajung acolo unde cred ei că voiau să ajungă!
E adevărat că romanele și filmele sunt inspirate din viață, dar niciodată nu trăiești întocmai ca acolo, decât, poate, la nivel de secvență…
Când îmbătrânești, singura grijă de care ai scăpat este aceea cu visarea. Nu mai ai nici timp și nici rost. Ați ascultat vreodată ce vorbesc bătrânii între ei? Despre boli, despre medicamente și despre locul de veci. Da. Toți au avut visele lor. Au încercat să le împlinească. Unii dintre ei, poate, au reușit. Măcar parțial-color! Pentru alții, tot ce și-au dorit a venit mult prea târziu. Și nicio bucurie care vine târziu nu mai e întreagă.
Ai fost îndrăgostit de cea mai frumoasă fată din an cu tine? N-a avut timp de poeziile tale stinghere sau de creanga de liliac ruptă de peste un gard. A fost ales un altul, care-i dăruia cărți cu autograf sau buchete de flori cu pampoane aurii. Ți-ai găsit și tu perechea într-o zi. Dar ea nu are nimic din strălucirea celeilalte și tu știi bine asta, dar îți spui că vei fi fericit. Aproape fericit… Ți-ai visat o casă confortabilă, cu multe încăperi și o curte umbrită de mulți pomi? Dar stai într-un ponosit apartament de bloc, confort doi. Singura ta grădină însumează câteva ghivece cu mușcate, pe balcon – dacă-l ai și pe-ăla. Nu ți-ai permis rate mai mari, ce să fi făcut? Mașinile scumpe ți-au ieșit din cap, nu s-ar potrivi cu casa. Nici cu hainele. Lasă că nici nu aveai cum să le cumperi din leafa de bugetar, câte rânduri de rate să faci?
Nu vreau să vorbesc despre cei ale căror vise s-au spulberat în totalitate… Fie din cauza lipsei de bani, fie din constrângeri economice, independente de ei, fie din neșansa de a trăi într-un sistem bolnav, care nu face decât să te distrugă.
Și cât ți-ar fi plăcut să colinzi lumea! Ai făcut-o de sute de ori, marcând cu roșu trasee pe hartă… Lasă că și țara noastră e frumoasă! Iar concediul la cort n-a omorât pe nimeni…
Și n-aș fi înșirat toate astea aici, dacă Alice nu ar fi scos acest număr de revistă doar pentru că, atunci când a încetat apariția ei, nu și-a luat rămas bun de la cititori și nu se putea împăca cu acest gând. A făcut eforturi supraomenești să poată continua publicarea ei. S-a despărțit de ea, la fel cum ar fi făcut cu un prieten drag. Gândul despărțirii doare. Și doare rău. Dar Alice nu renunță ușor la visele ei. Nu a abandonat gândul că, într-o zi, va readuce revista cititorilor ei. Ai noștri. Pentru că mergem împreună până la capăt.

 

Editorial publicat în revistatango.ro – Marea Dragoste, august-septembrie 2019

Categorii:
DARA'S DREAMS

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.