Andreea Soare, soprana romanca adorata de francezi: Imi doresc ca Romania sa se mandreasca cu mine asa cum eu ma mandresc cu ea

de

S-a nascut in Romania, dar precum alte talente asemenea ei, si-a gasit implinirea profesionala departe de granitele tarii, la Paris. Cu toate astea, Andreea Soare – in prezent soprana a Operei Bastille din capitala franceza – se gandeste cu drag la locurile in care s-a nascut si isi doreste ca Romania sa fi mandra de performantele ei, intr-adevar, fabuloase.

Marea Dragoste / Tango: Te-ai nascut in Ramnicu Valcea. Cum iti aduci aminte de anii copilariei si de primele momente in care ai luat contact cu muzica?

 

Andreea Soare: Imi aduc aminte de primul concurs, « Baby star », la care am participat, aveam 6 ani. Educatoarea mea m-a dus, fara stirea bunicilor mei, la preselectia acestui concurs… spre surprinderea tuturor, am fost selectionata, iar in seara de gala a acestui concurs s-a organizat in acelasi timp un concurs « Miss copilaria », transmis in direct pe TVR1. Am castigat premiul intai la concursul « Baby star » si trofeul « Miss copilaria 1992 ». Aceasta a fost prima mea experienta artistica.

Anii copilariei i-am petrecut la Ramnicu Valcea, un oras minunat, “orasul meu”. Au fost ani in care, in paralel cu scoala generala si scoala de muzica, am participat la numeroase concursuri pentru copii, mai tarziu concursuri de muzica folk, muzica usoara… niste ani plini de farmec si fericire!

 

Marea Dragoste / Tango: Cum s-a dezvoltat, apoi, pasiunea si preocuparea ta pentru muzica? Ce anume sau cine anume ti-a cultivat-o?

 

Andreea Soare: Odata cu inceperea scolii primare, bunicii m-au dus la scoala de muzica pentru a studia un instrument si am inceput cu studiul viorii (pe care am studiat-o, de altfel, opt ani, cu regretatul profesor Aurel Popescu). Intre timp am inceput sa iau cursuri de chitara, in particular, cu profesorul Valetin Ciobotea, iar la inceputul liceului am inceput studiul pianului, cu profesoara Cristina Maier. Dar cel mai important a fost studiul teoriei muzicale, baza culturii muzicale, cu profesorul Nicolae Manda.

 

Marea Dragoste / Tango: Care au fost oamenii care ti-au indrumat primii pasi in cariera? Care sunt primele figuri care iti vin in minte, cand te gandesti la cei care ti-au influentat drumul?

 

Andreea Soare: Cea care m-a dus la prima preselectie si care mai apoi s-a ocupat activ de mine este educatoarea Mariana Ionescu. Au fost multi oameni care m-au ajutat si carora le am multumit si le multumesc fiecaruia in parte. Le multumesc profesorilor mei, realizatorilor tv care m au invitat in emisiunile lor, jurnalistilor care au scris despre mine, doamnei Claudia Nicolau Florea – realizatoarea emisiunilor pentru copii in care am fost prezenta timp de trei ani si gratie careia s-au jucat, pentru prima oara in istoria teatrului romanesc, schite de Caragiale cu actori copii (am inceput la 9 ani), iar eu am fost in rolurile principale.

Si nu pot sa nu mentionez ajutorul primordial primit din partea echipei « Surprize, surprize », prin doamna Andreea Marin, care mi-a oferit, din partea unui sponsor roman din strainatate, o bursa pentru primul an de studii la Conservatorul National din Strasbourg, unde intrasem prima in urma concursului de admitere, si la care eram nevoita sa renunt din cauza problemelor financiare. Ajutorul a venit in extremis, deoarece a doua zi dimineata dupa transmisia in direct a emisiunii am si plecat la Strasbourg pentru a valida dosarul de inscriere la Conservator. Multumesc si firmei PLETL care mi a oferit transportul gratuit mie si bunicii mele pentru a ajunge la Strasbourg.

 

Marea Dragoste / Tango: Din cate stiu, traiesti la Paris din 2008. Cum ti se pare orasul acesta, viata ta acolo, in comparatie cu viata din Romania?

 

Andreea Soare: Parisul este un oras la care foarte multi oameni viseaza sa ajunga, macar cateva zile, pentru a vizita monumentele extraordinare, muzeele. Atunci cand locuiesti la Paris, lucrurile se schimba putin, ca in orice capitala, exista locuri interesante, locuri mai putin interesante, populatie cosmopolita, dar pentru mine Parisul este acum « acasa ». Viata este trepidanta, distantele foarte mari, dar Parisul este totusi plin de farmec in orice anotimp.

 

Marea Dragoste / Tango: Am mai aflat ca ai vrut sa te ocupi de niste evenimente aici, in Bucuresti, dar ca nimeni nu ti-a intins o mana de ajutor.

 

Andreea Soare: Am dorit foarte mult sa organizez un recital la Ramnicu Valcea si/sau la Bucuresti. S-a adeverit o adevarata misiune imposibila, iar motivul cel mai des invocat a fost lipsa banilor. Chiar si un concert de caritate, asa cum am dorit sa fac, a fost, din pacate, imposibil.

 

Marea Dragoste / Tango: Din octombrie 2010, stiu ca esti angajata a Operei Bastille din Paris. Cum a fost drumul pana acolo si care au fost cele mai grele sacrificii pe care a trebuit sa le faci, ca sa ajungi intr-o asemenea pozitie?

 

Andreea Soare: Drumul a fost greu, imi aduc aminte cu nostalgie anii copilariei in care, din cauza dificultatilor financiare, pana la varsta de noua ani, nu aveam pantofi de scena, iar la toate concursurile si concertele la care am participat eram incaltata cu papucii de gimnastica. Imi amintesc ca, tot din cauza acelorasi dificultati, la emisiunile pentru copii de pe TVR1 purtam haine imprumutate de vecina mea, doamna Angela Stangu. Din pacate, imi amintesc si de rautatea parintilor copiilor care erau cu mine in spectacole si care incercau pe toate planurile sa ma destabilizeze.

In ceea ce ma priveste, parcursul artistic din Franta a fost unul ascedent si foarte rapid, deoarece in mod normal, pentru a fi angajata a Operei Bastille din Paris, trebuie sa ai o anumita varsta (minim 30 de ani) si un anumit numar de ani de studiu. Cred insa cu putere ca munca, sensiblitatea si onestitatea in tot ceea ce fac sunt cheia reusitei. Din fericire, nici in timpul copilariei, nici acum nu am fost obligata sa renunt la nimic sau sa fac sacrificii, intotdeauna am dus o viata foarte normala, in care cu chibzuinta am avut si putin timp liber pe care sa-l petrec cu prietenii mei, si sa citesc, si sa calatoresc acasa, in Romania.

 

Marea Dragoste / Tango: In septembrie, vei avea un mare eveniment la Paris. Spune-ne si noua, te rog, despre ce e vorba si cum te pregatesti pentru asta.

 

Andreea Soare: Anul acesta m-am inscris la un concurs foarte reputat, organizat de Centrul Francez al promotiei lirice CFPL, la care in prima etapa au fost inscrisi 460 de candidati, dintre care 270 de soprane. La a doua etapa, care s-a desfasurat doua luni mai tarziu, am fost selectionati 150 de candidati, iar in luna septembrie este finala acestui concurs in care am ramas 11 candidati. Se va organiza o seara de gala, la Opera Bastille, in care vom canta fiecare cate o arie de opera aleasa de juriu, iar publicul este format doar din directori de opere din lume si de impresari dornici de colaborari cu tineri cantareti de opera.

Voi canta aria lui Fiordiligi « Come scoglio », din opera « Cosi fan tutte » de Mozart si ma va  acompania la pian Frédéric Rubay (pianistul cu care doream sa sustin recitalul din Romania). La acest concurs, ca de altfel la toate concursurile la care am participat anul acesta, reprezint Romania.

 

Marea Dragoste / Tango: Daca ti s-ar oferi niste oportunitati profesionale avantajoase, ai parasi azi Parisul in favoarea Romaniei?

 

Andreea Soare: Daca atunci cand am parasit Romania, la 19 ani, nu m-am pus nicio clipa intrebarea daca trebuie sau nu sa plec, pentru cat timp… poate pentru totdeauna?, acum, dupa sapte ani petrecuti in Franta, tara in care m-am definit ca personalitate, tara in care mi-am urmat studiile universitare si am devenit ceea ce sunt azi, oamenii de aici, prieteni sau doar cunostinte care m-au ajutat neconditionat… raspunsul la aceasta intrebare ar cere multa reflexie.

Ii sunt profund recunoascatoare Guvernului francez, care mi-a oferit bursa pe toata perioada studiilor universitare de la Strasbourg  - unde am absolvit Conservatorul la clasa de canto clasic, iar in paralel am obtinut licenta in muzicologie in cadrul universitatii Marc Bloch –  si la Paris, unde am absolvit Conservatorul superior de muzica la clasa de canto clasic si primul an de specializare –opera.

 

Marea Dragoste / Tango: Ce fel de calitati trebuie sa aiba o buna soprana? Si care consideri ca sunt punctele tale forte si punctele tale slabe in aceasta profesie?

 

Andreea Soare: Calitatea principala a unui cantaret de opera, indiferent de tipul de voce, este sa faca cu pasiune aceasta meserie, sa-i placa cu adevarat sa intre in pielea diferitelor personaje, dar sa creeze de fiecare data ceva nou, sa fie pregatit pentru orice situatie, orice idee a regizorului sau dirijorului, iar regulile de baza, dupa parerea mea sunt doua : 1. Sa-ti cunosti rolul PERFECT si 2. sa nu fii NICIODATA in intarziere.

Unul dintre punctele mele forte este acela ca, in momentul cand pasesc pe scena, indiferent de starea mea fizica sau spirituala, devin cu totul personajul pe care il interpretez, fie ca vorbim de o opera intreaga sau doar de o arie cantata intr-un concert. Nu am sa continuu prin a-mi enumera punctele forte si punctele slabe, dar pot spune ca unul dintre punctele slabe in acest moment sunt tinutele scenice, care devin din ce in ce mai numeroase si eu nu am posibilitati materiale pentru a tine pasul cu ele.

 

Marea Dragoste / Tango: Ce iti doresti cel mai mult, pentru anii care urmeaza?

 

Andreea Soare: In primul rand, imi doresc ca bunicii mei sa fie sanatosi si alaturi de mine, ca si pana in prezent! Imi doresc, de asemenea, ca la Bastille sa fiu la fel de apreciata ca pana acum si sa mi se deschida numeroase oportunitati spre o cariera internationala, care se intrevede deja anul viitor, deoarece am fost invitata sa sustin trei concerte la Londra si unul la Vila Medicis in Italia.

Imi doresc ca Romania sa se mandreasca cu mine asa cum eu ma mandresc cu ea si-i duc numele peste hotare.

 

 

Andreea Soare, pe scurt

Trasaturile care ma caracterizeaza sunt… sinceritatea, optimismul, perseverenta, generozitatea, loialitatea, altruismul.

Muzica mea preferata, in afara de cea clasica, este…. muzica folk.

Cea mai mare reusita a mea in cariera consider ca este…. intrarea la atelierul liric al Operei Bastille din Paris, singura soprana din 200 de soprane venite din toata lumea.

 

Visul meu profesional cel mai indraznet este…. sa cant la Metropolitan.

Cei mai buni artisti ai ultimelor 100 de ani consider ca sunt…. Maria Callas, Luciano Pavarotti, Lucia Popp, Ileana Cotrubas, Edita Gruberova, Renée Fleming, Anna Netrebko, Angela Gheorghiu, Eva Mei, Cecilia Bartoli, Charles Castronovo, Jonas Kaufmann, Topi Lehtipuu…

Si mi se par supraevaluati urmatorii artisti: in ceea ce priveste muzica clasica, e foarte greu de dat un raspuns, deoarece cantaretii de opera pot fi absolut fantastici intr-un rol si mai putin impresionanti in alt rol. Dar mi se par supraevaluate majoritatea « divelor » si asa-zisilor catareti din muzica romaneasca actuala. In Romania oricine, dar absolut oricine, poate deveni peste noapte, avand doar o aparatura electronica si un inginer de sunet bun, « artist », « vedeta » !!!

Cele mai grozave carti pe care le-am citit in viata mea sunt…. Nunta in cer de Mircea Eliade, Le pays qui n’existe pas de Bernadette Richard, Sans famille de Hector Malot…

Filmele pe care le-as putea revedea la nesfarsit sunt…. Le discours d’un roi (Discursul regelui), Va, vis et deviens (Radu Mihaileanu), Train de vie (Radu Mihaileanu), Le concert(Radu Mihaileanu), Des hommes et des dieux…

Secventa de film la care plang intotdeauna este…. finalul operei La Bohème de Puccini (versiunea film).

Femeile care m-au inspirat cel mai mult in viata sunt… este una singura, cea mai importanta din viata mea: bunica mea.

Calitatile pe care le admir cel mai mult la un barbat sunt… inteligenta, optimismul, perseverenta, generozitatea.

Si nu pot tolera iubitului meu urmatoarele defecte: mitomania, fumatul si bautul.

Daca n-as fi fost soprana, as fi fost…. jurnalist sau ambasador al Romaniei.

 

Cand ma gandesc la Romania, cel mai dor imi este de…. restul familiei ramase in tara, de prietenii mei din Romania, de zapada, de traditiile noastre de Craciun si de Paste, de orasul meu, Ramnicu Valcea si de …branza romaneasca.

Eroii mei din viata reala sunt… toti cei care au reusit « batalia » si care lupta impotriva cumplitei boli numita cancer.

Bucuriile si placerile mele sunt urmatoarele: cel mai bucuroasa sunt atunci cand publicul este realmente incantat de prestatia mea.

Cea mai grea perioada a fost atunci cand…a trebuit sa ma mut de la Strasbourg (unde eram studenta la Conservatorul National de Muzica si la Facultatea de Muzicologie Marc Bloch) la Paris, pentru a urma cursurile Conservatorului Superior de Muzica. Nu cunoasteam pe nimeni la Paris, iar timp de o luna nu am gasit nici un apartament de inchiriat.

Si cel mai fericita am fost…. anul acesta am fost foarte fericita la fiecare concurs castigat. Primul a fost la Clermont Ferrand, unde am castigat rolul donnei Elvira (un vis!) din opera Don Giovanni de Mozart ; cand am fost selectionata pentru Academia Europeana de Muzica din cadrul celebrului festival de muzica clasica din Aix-en-Provence. In cadrul Academiei am castigat unicul premiu acordat unui artist liric, iar la sfarsitul festivalului am fost declarata laureata HSCB a festivalului din Aix-en-Provence ; cand am fost selectionata in finala concursului international de canto CFPL (dupa 3 selectii) si cel mai fericita am fost cand am fost anuntata de directorului atelierului liric al operei Bastille din Paris ca am fost singura selectionata din 200 de soprane !

 

Categorii:
Interviuri

Comentarii

  • FELICITARI!.Andreea ai o voce divina,cred ca si un inger daca ar auzi cum cinti te-ar putea invidia.Iti doresc tot binele din lume.MARIA

    Ciubotariu Maria decembrie 26, 2011 6:46 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *