Constantin Preda: Traim vremuri de restriste, iar poetii o duc foarte greu

de

Poetul craiovean Constantin Preda scrie pentru ca nu poate zbura. Iar noi il citim pentru ca vrem sa ne amintim de betia inaltimilor.

Marea Dragoste/ Tango: Cum te simti la 50 de ani? Mai trist, mai bogat, mai insingurat?

Constantin Preda:
Ma simt mai trist si insingurat, fara trandafir la butoniera, dar si fara entu­ziasmul si prietenii de altadata. Parafrazandu-l pe autorul „Imposibilei nun­ti”, pot sa spun ca am mai multi prie teni sub pamant… decat pe pamant: Gheorghe Pitut, Gheorghe Tomozei, Florin Puca, Marin Sorescu, Leonid Di­mov, Ioanid Romanescu, Florin Mugur, Virgil Mazilescu, Alexandru Grigore, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Nichita Stanescu, Dan David, Aurel Dumitras cu, Gabriela Negreanu, Ioan Tecsa, Ion Baiesu, Mircea Micu, Grigore Vieru, Adrian Paunescu etc. – nume ca niste clinchete de clopotei in sania celui mai frumos colind.
Trist si insingurat, scaparand amnarul primaverii, dupa o iarna care parea ca nu se mai sfarseste. Amar, pentru ca, asa cum am mai spus, traim vremuri de restriste, iar poetii o duc foarte greu, abia supravietuind legilor dure ale economiei de piata.
Lenes fara de pereche, pentru ca n-am mai asternut de cine stie cand un vers.
Imi provoc inspiratia cautand, cu metafore tocite, in sertarul cu medalii si amintiri.

Marea Dragoste/ Tango: Te consideri un poet important, un mare poet?


Constantin Preda:
Nu sunt un mare poet. Sunt doar un salahor la vesnicia clipei, un umil truditor care incearca sa infrumuseteze clipa, un cauzas care zideste tristetea intre coperti de carte.
In general, nu-mi plac astfel de aprecieri, de clasificari, intr-o perioada in care totul este supus mercantilismului, iar lumea literara este impartita in binecunoscutele gasti si bisericute. Detest poetii care se imbata cu apa de ploaie si incearca sa-si cumpere, cu orice pret, „locuri de veci” pe colinele insorite ale falselor istorii literare. Cel mai mult, cred eu, pe poeti ii simt si ii apreciaza, cu adevarat, tot poetii!

Marea Dragoste/ Tango: S-ar putea sa ai dreptate, dar nu ma multumeste pozitionarea ta!


Constantin Preda:
Iti raspund, atunci, altfel, apeland la clasici. Iata ce-i marturisea, la o agapa, Nichita Stanescu lui Nicolae Motoc: „De cele mai multe ori, ceea ce desparte un poet de un mare poet nu-i decat o geana de copil!”

Marea Dragoste/ Tango: Te-ai nascut in satul Damian, comuna Sadova, judetul Dolj. Povesteste-mi o intamplare din satul copilariei tale, satul „noptilor adanci”, de pe valea Dunarii!

Constantin Preda:
Mi-aduc aminte de noptile adanci, petrecute in satul copilariei, la Damian, unde, intr-o vara, graul a scapat din saci si a ingropat cateva case. Si lampa palpaind incet, mica, plina de spaima.
O lume cu bucurii si tristeti inco men surabile, cu nunti si inmormantari, cu sunete de vioara si ding-dang-uri de clopot, cu huruituri de carute si injuraturi de muiere, cu gropari bauti si femei asteptandu-i la gura carciumii.
Seara, inainte de a adormi, il pri veam uluit pe tata, care sta cu mainile stranse sub cap si ochii atintiti in tavan, gandindu-se cine stie unde, calatorind, pe aripi nevazute, pe sub cine stie ce praguri de stele.
Ma impresionau forta lui fizica si ta cerea, vigoarea si pofta de munca, bol ta inalta a fruntii care ascundea (poate) raspunsuri la unele din intre ba rile fundamentale ale existentei.
In celalalt pat, mama (cu naframa imbrobodita la spate), ii carpea, cu miscari domoale, aducand a vesnicie, camasile invechite, mirosind a dumbravi si lanuri de albastrele.

Marea Dragoste/ Tango: De ce ai ales sa traiesti in Craiova, oras catalogat de catre presa drept unul cu interlopi si scandaluri la tot pasul?

Constantin Preda: Pentru ca este orasul adolescentei mele, cel mai frumos oras din lume, orasul unde si-au sunat pasii, la mari intervale de inima si de timp, de-a lun gul vremii, mari nume ale spiritua litatii romanesti: Constantin Brancusi, Alexandru Macedonski, Elena Farago, Traian Demetrescu, Gheorghe Titeica, Theodor Aman, Ion Tuculescu, Nicolae Iorga, Nico lae Titulescu, C. Radulescu-Motru, Eugen Ionescu, Gib Mihaescu, V.G. Paleolog, C. Nicolaescu-Plopsor, Cor neliu Baba, Sabin Balasa, Amza Pellea, I.D. Sarbu, Marin Sorescu, Adrian Paunescu etc.
Aurelian Titu Dumitrescu, in cartea sa: „Viata la zi” (Ed. „Semne”, Bucures ti, 2003) scrie, cu evlavie, despre existenta discreta a clasicilor in viata si se revolta, pe buna dreptate, impotriva pasivitatii si indolentei autoritatilor, a politicienilor, a gusatilor postdecem bristi.
Exista si la Craiova poeti, prozatori, istorici, filosofi, critici literari, pictori, sculptori, actori etc.

Marea Dragoste/ Tango: E clar ca societatea nu pare preocupata de ei, ca mai-marii zilei nu le acorda atentia cuvenita.

Constantin Preda: Exista si in Cetatea Baniei, bineinteles, cativa clasici in viata: Gabriel Chifu, Florea Miu, Ovidiu Ghidirmic, Cezar Avram, Ilie Gheorghe, Tudor Gheor ghe, ale caror creatii ii apara de tot si de toate: de vremelnicie, de zadarnicie, de nimicnicie, de furie, de invidie, de violenta (ma refer la violenta veleitarilor). Aceasta e Craiova cea adevarata, Craiova lui Gabriel Chifu, Craiova lui Flo rea Miu, Craiova lui Ovidiu Ghi dir mic, Craiova lui Cezar Avram, Craiova lui Ilie Gheorghe, Craiova lui Tudor Gheorghe, si nu Craiova interlopilor, a securistilor, a miliardarilor de carton, a politicienilor de mucava.

Marea Dragoste/ Tango: Criticul Ovidiu Ghidirmic scria ca practici o poetica a visului. Poate fi considerat visul un Poem?

Constantin Preda: Nikos Kazantzakis, in romanul sau autobiografic: Raport catre El Greco, povesteste cum in copilarie, dormind la camp, se trezeste (inspaimantat) auzind un zgomot celest. Ii readuce, insa, linistea unchiul sau care ii explica simplu: „Culca-te, domnisorule, n-ai mai auzit paraitul acesta? Cresc pepenii”.
Intamplarea o consider extraordinara si, citind-o la Kazantzakis, mi se pare c-am trait-o si eu. De asemenea, cred c-am trait, sub zarea pierduta a copilariei, toate relevatiile care, mai tarziu, vor forma temele grave ale existentei, inclusiv faptul ca „vesnicia s-a nascut la sat”, desi nu-l citisem inca pe Blaga. Dar, din nefericire, cele mai frumoase amintiri raman in vis, nescrise… De aceea, obligatoriu, visul poate fi considerat un mare si inegalabil Poem.

Marea Dragoste/ Tango: Am observat, citindu-ti cartile, ca esti marcat de albastru…

Constantin Preda: Mai grav: sunt bolnav de albastru, sunt obsedat de albastru. Poti sa nu fii de acord cu Flaubert cand spune: „Albastrul este folosit in descrierea celor mai frumoase parti ale trupului feminin”?

 

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *